ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 95/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 697 din 3 noiembrie 2009, Tribunalul

Cluj a admis cererea formulată de reclamantul B.A.C., în contradictoriu cu

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a modificat dispoziția

nr. 6998/2007 emisă de către pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, în

sensul că a restituit în natură suprafeța de 1.732 mp; a dispus rectificarea CF

Cluj în sens de reînscriere a parcelei cu cu suprafața de 6.590 mp, în favoarea

Statului Român; a dispus dezmembrarea parcelei, conform raportului de expertiză

efectuat de către expert D.M., care face parte integrantă din această sentință.

Parcela în suprafață de 1.732 mp, a

fost atribuită în favoarea reclamantului B.A.C.; parcela în suprafață de 3.068

mp, a fost înscrisă într-o nouă carte funciară în favoarea Statului Român;

parcela în suprafață de 1.790 mp, a fost înscrisă într-o nouă carte funciară în

favoarea Statului Român.

Au fost menținute dispozițiile

referitoare la propunerea de acordare a despăgubirilor pentru diferența de

teren și s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâta

Primăria Cluj-Napoca - Comisia Aplicare a Legii nr. 10/2001. A fost obligat

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata în favoarea reclamantului a

cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, potrivit dispoziției nr. 6998/2007 emisă de către

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a recunoscut îndreptățirea

reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001,

referitor la terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafață totală de 6.590 mp.

Având în vedere însă că terenul este

situat în zona sistematizată, s-a respins cererea de restituire în natură și

s-a propus acordarea de despăgubiri, cu reținerea despăgubirilor primite la

expropriere.

Din raportul de expertiză depus la

dosar, a rezultat că există o suprafață liberă de construcții, o altă suprafață

mai mare fiind ocupată de alei, spații verzi și blocuri de locuințe.

Terenul este situat într-o zonă

mixtă de blocuri și construcții particulare.

Reclamantul are în proprietate în

această zonă o suprafață de de 1.730 mp, restituită tot în baza Legii nr. 10/2001,

suprafață aferentă unui alt decret de expropriere decât cel din prezentul

dosar, respectiv Decretul nr. 3/1983.

Terenul revendicat în prezentul

dosar a fost expropriat în baza Decretului nr. 27/1982 și a făcut parte din

parcelă.

Această parcelă nu a mai fost

înscrisă într-o altă carte funciară după operațiunile de expropriere, fiind

pierdută din vedere sub aspect CF.

Potrivit expertului, doar o

suprafață de 1.732 mp este liberă și poate fi restituită în natură, respectiva

parcelă găsindu-și o utilitate economică în situația în care este adăugată la

suprafața ce se află deja în proprietatea reclamantului.

Față de situația de fapt a

terenului, s-a apreciat că notificarea reclamantului poate fi soluționată

parțial prin restituirea în natură a unei suprafețe de 1.732 mp, rămânând ca

pentru diferență să beneficieze de despăgubiri în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, conform planului de situație efectuat de către expertul D.M.

Având în vedere precizarea cererii

inițiale de chemare în judecată, instanța în temeiul art. 246 C. proc. civ., a

lua act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâta Primăria

Cluj-Napoca - Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001.

În temeiul art. 274 C. proc. civ,

instanța a obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata în

favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON,

reprezentând onorariul de avocat.

Prin decizia civilă nr. 69/A din 17

martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca și a obligat apelantul să-i plătească

intimatului B.A.C. suma de 2.975 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a

învederat în motivele de apel că terenul restituit în natură prin sentința

apelată nu este liber în accepțiunea legii, întrucât pe parcela restituită

există un punct gospodăresc care deservește blocurile din vecinătate și la care

există acces auto și pietonal.

Reclamantul B.A.C. a solicitat

restituirea terenului care i-a fost expropriat prin Decretul nr. 27/1982,

identificat în raportul de expertiză ca fiind parcela în suprafață de 6.590 mp.

Din acest teren, suprafața de 1.730 mp este liberă de orice construcții, alei

sau utilități, după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară.

Acest raport de expertiză a fost comunicat pârâtului, însă acesta nu a formulat

obiecțiuni, fiind de acord cu concluziile expertului. Mai mult, în procesul -

verbal privind starea imobilului emis de Comisia tehnică de aplicare a Legii nr.

10/2001 se identifică suprafața de 1.984 mp, care poate fi restituită în

natură, liberă de construcții și rețele. Această suprafață este chiar mai mare

decât cea identificată de expert. Având în vedere această stare de fapt ce

rezultă din procesul-verbal de situație a imobilului, care se coroborează cu

raportul de expertiză, s-a concluzionat că, în mod legal, Tribunalul a apreciat

că se poate restitui în natură suprafața de 1.732 mp.

Apelantul a localizat punctul

gospodăresc în apropierea punctul trafo, care este evidențiat pe schiță, însă

acesta nu este situat în apropierea parcelei care s-a restituit în natură.

De asemenea, apelantul a invocat art.

11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, însă, în raport de starea de fapt mai sus

reținută, s-a apreciat că nu tot imobilul expropriat a fost ocupat de lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea și, în consecință, această dispoziție

legală nu este incidentă în prezenta cauză.

Terenului în suprafață de 1.730 mp i

se aplică dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, deoarece nu este afectat

de construcții sau amenajări de utilitate publică și s-a conchis că, în mod

legal, Tribunalul a admis plângerea reclamantului și a restituit în natură

terenul care era liber în accepțiunea art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, indicând ca temei legal al

criticilor formulate art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea

acestora a arătat următoarele:

Prin decizia recurată, instanța de

apel a respins greșit ca nefondat apelul declarat de către pârât deoarece

terenul identificat de către expert ca fiind liber de construcții si care, în

opinia acestuia, poate fi restituit în natură, face parte din domeniul public

și privat al Municipiului Cluj-Napoca, pe acesta fiind amplasate blocuri de

locuințe, platforme, alei betonate și spații verzi, cu acces. De asemenea, pe

terenul în litigiu este amplasat accesul-alee asfaltată, la punctul trafo.

Mai mult, expertul a omis să arate

amplasarea punctului gospodăresc ce deservește blocurile din vecinătate și la

care, de asemenea, există acces auto si pietonal. S-a mai susținut, că

suprafața aferentă acestora este de cca. 140 mp, fapt consemnat și în procesul-verbal

de constatare întocmit de către Comisia tehnica pentru aplicarea prevederilor

Legii nr. 10/2001, în data de 18 noiembrie 2004, în prezența reclamantului.

Prin urmare, pârâtul consideră că soluțiile pronunțate de către instanțele de

fond și cea de apel, contravin dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Normele

metodologice, care instituie obligativitatea menținerii căilor de acces, a

străzilor și a trotuarelor.

In altă ordine de idei, s-a

menționat faptul că zona sistematizată nu cuprinde numai construirea imobilelor

și a drumurilor de acces la acestea, ci, în mod obligatoriu, si spatii de

parcare, garaje, spații verzi, spații de joacă pentru copii, unități de

învățământ, etc. care, practic, sunt necesare creării unui mediu ambiental

acceptabil persoanelor care locuiesc în imobilele din vecinătatea acestor zone.

În ceea ce privește imobilul-teren

propus a fi restituit în natură, s-a arătat că acesta s-a încadrat în

obiectivul exproprierii, și, prin urmare, nu poate fi restituit în natură către

foștii proprietari, potrivit prevederilor art. 11. alin. (4) din Legea

10/2001,care prevăd că „In cazul în care lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent pentru întregul imobil”.

Examinând decizia în limita

criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:

Deși nu se arată expres, criticile

de nelegalitate formulate de recurentul-pârât vizează pronunțarea deciziei

recurate cu aplicarea greșită a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora, „în cazul în care construcțiile și lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține

restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de

construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile

reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4),

(5) se vor aplica în mod corespunzător”.

Prin motivele de apel, cât și prin

motivele de recurs, pârâtul a susținut că terenul în litigiu nu poate fi

restituit în natură, întrucât pe acesta sunt amplasate platforme, alei de acces

pietonal și auto, care deservesc blocurile din vecinătate, precum și punctul

trafo, pe de o parte, iar pe de alta, că acesta face parte din domeniul public

al Municipiului Cluj-Napoca și este cuprins în zona de sistematizare,

încadrându-se astfel în obiectivul exproprierii.

Față de situația de fapt, așa cum a

fost stabilită de instanțele de fond și apel, se constată că terenul în litigiu

a făcut obiectul exproprierii, potrivit Decretului nr. 27/1982 și a fost identificat

în raportul de expertiză ca fiind parcela în suprafață de 6.590 mp.

Din concluziile raportului de

expertiză, rezultă că din suprafața expropriată, de 6.590 mp, de la

intimatul-reclamant, suprafața de 1.732 mp este „liberă de orice construcții,

alei sau alte utilități și are acces liber din alee”, iar suprafața de 4.858 mp

este ocupată de blocuri de locuințe, alei și alte utilități.

Din schița anexă la raportul de

expertiză a rezultat că punctul gospodăresc este situat în apropierea punctului

trafo, însă niciunul dintre acestea nu este situat pe terenul în suprafață de 1.732

mp propus a fi restituit în natură.

Acest raport de expertiză a fost

comunicat pârâtului, dosar nr. 4776/11/2008 al Tribunalului Cluj și nu a fost

contestat de acesta în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., respectiv

până la primul termen după depunerea lucrării.

Din procesul-verbal privind starea

imobilului în litigiu întocmit de Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca -

Comisia tehnică pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, rezultă că „s-a solicitat

restituirea în natură a suprafeței de 2.124 mp”, din care suprafața de 140 mp

este ocupată de alee auto și postul trafo, astfel că nu se poate restitui în

natură și s-a propus a se restitui numai suprafața de 1.984 mp teren liber de

construcții și rețele.

Prin urmare, pârâtul a recunoscut

dreptul reclamantului la restituirea în natură chiar la o suprafață de teren

mai mare decât cea dispusă prin hotărârea primei instanțe.

De aceea, critica formulată de

recurentul-reclamant, în sensul că terenul în litigiu în suprafață de 1.732 mp

nu este liber, ci afectat căilor de acces, străzilor și trotuarelor, fiind

ocupate astfel de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, situație în

care sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, precum

și art. 10 pct. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

este neîntemeiată.

Nici critica potrivit căreia terenul

în litigiu este exceptat de la restituire în temeiul Legii nr. 10/2001,

deoarece face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca și este

supus sistematizării, este, de asemenea, neîntemeiată, față de dispozițiile art.

6 alin. (1) lit. c) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

potrivit cărora „în cuprinsul procedurii administrative de soluționare a

notificării nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate,

fiind fără relevanță juridică calificările Legii nr. 213/1998, cu modificările

și completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia”.

Prin urmare, faptul că terenul în

litigiu este supus sistematizării și face parte din domeniul public al

Municipiului Cluj-Napoca, nu înseamnă că acesta nu poate face obiectul

restituirii în natură în condițiile Legii nr. 10/2001, așa cum greșit a

susținut recurentul-pârât.

Pentru considerentele expuse,

instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.

În condițiile art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., instanța, constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, va

dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1.400 RON, reprezentând cheltuieli

de judecată, către intimatul-reclamant B.A.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 69/A

din 17 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Obligă recurentul Primarul

municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 1.400 RON către intimatul B.A.C.,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2011.