ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 95/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 697 din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj a admis cererea formulată de reclamantul B.A.C., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a modificat dispoziția nr. 6998/2007 emisă de către pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, în sensul că a restituit în natură suprafeța de 1.732 mp; a dispus rectificarea CF Cluj în sens de reînscriere a parcelei cu cu suprafața de 6.590 mp, în favoarea Statului Român; a dispus dezmembrarea parcelei, conform raportului de expertiză efectuat de către expert D.M., care face parte integrantă din această sentință. Parcela în suprafață de 1.732 mp, a fost atribuită în favoarea reclamantului B.A.C.; parcela în suprafață de 3.068 mp, a fost înscrisă într-o nouă carte funciară în favoarea Statului Român; parcela în suprafață de 1.790 mp, a fost înscrisă într-o nouă carte funciară în favoarea Statului Român.

Au fost menținute dispozițiile referitoare la propunerea de acordare a despăgubirilor pentru diferența de teren și s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâta Primăria Cluj-Napoca - Comisia Aplicare a Legii nr. 10/2001. A fost obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit dispoziției nr. 6998/2007 emisă de către pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a recunoscut îndreptățirea reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, referitor la terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafață totală de 6.590 mp.

Având în vedere însă că terenul este situat în zona sistematizată, s-a respins cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri, cu reținerea despăgubirilor primite la expropriere. Din raportul de expertiză depus la dosar, a rezultat că există o suprafață liberă de construcții, o altă suprafață mai mare fiind ocupată de alei, spații verzi și blocuri de locuințe. Terenul este situat într-o zonă mixtă de blocuri și construcții particulare. Reclamantul are în proprietate în această zonă o suprafață de de 1.730 mp, restituită tot în baza Legii nr. 10/2001, suprafață aferentă unui alt decret de expropriere decât cel din prezentul dosar, respectiv Decretul nr. 3/1983. Terenul revendicat în prezentul dosar a fost expropriat în baza Decretului nr. 27/1982 și a făcut parte din parcelă.

Această parcelă nu a mai fost înscrisă într-o altă carte funciară după operațiunile de expropriere, fiind pierdută din vedere sub aspect CF. Potrivit expertului, doar o suprafață de 1.732 mp este liberă și poate fi restituită în natură, respectiva parcelă găsindu-și o utilitate economică în situația în care este adăugată la suprafața ce se află deja în proprietatea reclamantului. Față de situația de fapt a terenului, s-a apreciat că notificarea reclamantului poate fi soluționată parțial prin restituirea în natură a unei suprafețe de 1.732 mp, rămânând ca pentru diferență să beneficieze de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform planului de situație efectuat de către expertul D.M.

Având în vedere precizarea cererii inițiale de chemare în judecată, instanța în temeiul art. 246 C. proc. civ., a lua act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâta Primăria Cluj-Napoca - Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001. În temeiul art. 274 C. proc. civ, instanța a obligat pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON, reprezentând onorariul de avocat. Prin decizia civilă nr. 69/A din 17 martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca și a obligat apelantul să-i plătească intimatului B.A.C.

suma de 2.975 RON, cheltuieli de judecată în apel. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a învederat în motivele de apel că terenul restituit în natură prin sentința apelată nu este liber în accepțiunea legii, întrucât pe parcela restituită există un punct gospodăresc care deservește blocurile din vecinătate și la care există acces auto și pietonal. Reclamantul B.A.C. a solicitat restituirea terenului care i-a fost expropriat prin Decretul nr. 27/1982, identificat în raportul de expertiză ca fiind parcela în suprafață de 6.590 mp. Din acest teren, suprafața de 1.730 mp este liberă de orice construcții, alei sau utilități, după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară.

Acest raport de expertiză a fost comunicat pârâtului, însă acesta nu a formulat obiecțiuni, fiind de acord cu concluziile expertului. Mai mult, în procesul - verbal privind starea imobilului emis de Comisia tehnică de aplicare a Legii nr. 10/2001 se identifică suprafața de 1.984 mp, care poate fi restituită în natură, liberă de construcții și rețele. Această suprafață este chiar mai mare decât cea identificată de expert. Având în vedere această stare de fapt ce rezultă din procesul-verbal de situație a imobilului, care se coroborează cu raportul de expertiză, s-a concluzionat că, în mod legal, Tribunalul a apreciat că se poate restitui în natură suprafața de 1.732 mp. Apelantul a localizat punctul gospodăresc în apropierea punctul trafo, care este evidențiat pe schiță, însă acesta nu este situat în apropierea parcelei care s-a restituit în natură.

De asemenea, apelantul a invocat art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, însă, în raport de starea de fapt mai sus reținută, s-a apreciat că nu tot imobilul expropriat a fost ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea și, în consecință, această dispoziție legală nu este incidentă în prezenta cauză. Terenului în suprafață de 1.730 mp i se aplică dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, deoarece nu este afectat de construcții sau amenajări de utilitate publică și s-a conchis că, în mod legal, Tribunalul a admis plângerea reclamantului și a restituit în natură terenul care era liber în accepțiunea art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, indicând ca temei legal al criticilor formulate art. 304 pct. 8, 9 C. proc.

civ., iar în dezvoltarea acestora a arătat următoarele: Prin decizia recurată, instanța de apel a respins greșit ca nefondat apelul declarat de către pârât deoarece terenul identificat de către expert ca fiind liber de construcții si care, în opinia acestuia, poate fi restituit în natură, face parte din domeniul public și privat al Municipiului Cluj-Napoca, pe acesta fiind amplasate blocuri de locuințe, platforme, alei betonate și spații verzi, cu acces. De asemenea, pe terenul în litigiu este amplasat accesul-alee asfaltată, la punctul trafo. Mai mult, expertul a omis să arate amplasarea punctului gospodăresc ce deservește blocurile din vecinătate și la care, de asemenea, există acces auto si pietonal.

S-a mai susținut, că suprafața aferentă acestora este de cca. 140 mp, fapt consemnat și în procesul-verbal de constatare întocmit de către Comisia tehnica pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, în data de 18 noiembrie 2004, în prezența reclamantului. Prin urmare, pârâtul consideră că soluțiile pronunțate de către instanțele de fond și cea de apel, contravin dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Normele metodologice, care instituie obligativitatea menținerii căilor de acces, a străzilor și a trotuarelor. In altă ordine de idei, s-a menționat faptul că zona sistematizată nu cuprinde numai construirea imobilelor și a drumurilor de acces la acestea, ci, în mod obligatoriu, si spatii de parcare, garaje, spații verzi, spații de joacă pentru copii, unități de învățământ, etc. care, practic, sunt necesare creării unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc în imobilele din vecinătatea acestor zone.

În ceea ce privește imobilul-teren propus a fi restituit în natură, s-a arătat că acesta s-a încadrat în obiectivul exproprierii, și, prin urmare, nu poate fi restituit în natură către foștii proprietari, potrivit prevederilor art. 11. alin. (4) din Legea 10/2001,care prevăd că „In cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil”. Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente: Deși nu se arată expres, criticile de nelegalitate formulate de recurentul-pârât vizează pronunțarea deciziei recurate cu aplicarea greșită a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, „în cazul în care construcțiile și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) se vor aplica în mod corespunzător”.

Prin motivele de apel, cât și prin motivele de recurs, pârâtul a susținut că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, întrucât pe acesta sunt amplasate platforme, alei de acces pietonal și auto, care deservesc blocurile din vecinătate, precum și punctul trafo, pe de o parte, iar pe de alta, că acesta face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca și este cuprins în zona de sistematizare, încadrându-se astfel în obiectivul exproprierii. Față de situația de fapt, așa cum a fost stabilită de instanțele de fond și apel, se constată că terenul în litigiu a făcut obiectul exproprierii, potrivit Decretului nr. 27/1982 și a fost identificat în raportul de expertiză ca fiind parcela în suprafață de 6.590 mp.

Din concluziile raportului de expertiză, rezultă că din suprafața expropriată, de 6.590 mp, de la intimatul-reclamant, suprafața de 1.732 mp este „liberă de orice construcții, alei sau alte utilități și are acces liber din alee”, iar suprafața de 4.858 mp este ocupată de blocuri de locuințe, alei și alte utilități. Din schița anexă la raportul de expertiză a rezultat că punctul gospodăresc este situat în apropierea punctului trafo, însă niciunul dintre acestea nu este situat pe terenul în suprafață de 1.732 mp propus a fi restituit în natură. Acest raport de expertiză a fost comunicat pârâtului, dosar nr. 4776/11/2008 al Tribunalului Cluj și nu a fost contestat de acesta în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc.

civ., respectiv până la primul termen după depunerea lucrării. Din procesul-verbal privind starea imobilului în litigiu întocmit de Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca - Comisia tehnică pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, rezultă că „s-a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 2.124 mp”, din care suprafața de 140 mp este ocupată de alee auto și postul trafo, astfel că nu se poate restitui în natură și s-a propus a se restitui numai suprafața de 1.984 mp teren liber de construcții și rețele. Prin urmare, pârâtul a recunoscut dreptul reclamantului la restituirea în natură chiar la o suprafață de teren mai mare decât cea dispusă prin hotărârea primei instanțe.

De aceea, critica formulată de recurentul-reclamant, în sensul că terenul în litigiu în suprafață de 1.732 mp nu este liber, ci afectat căilor de acces, străzilor și trotuarelor, fiind ocupate astfel de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, situație în care sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, precum și art. 10 pct. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, este neîntemeiată.

Nici critica potrivit căreia terenul în litigiu este exceptat de la restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca și este supus sistematizării, este, de asemenea, neîntemeiată, față de dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. c) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora „în cuprinsul procedurii administrative de soluționare a notificării nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanță juridică calificările Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia”. Prin urmare, faptul că terenul în litigiu este supus sistematizării și face parte din domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca, nu înseamnă că acesta nu poate face obiectul restituirii în natură în condițiile Legii nr. 10/2001, așa cum greșit a susținut recurentul-pârât.

Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca. În condițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanța, constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1.400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant B.A.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 69/A din 17 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă recurentul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 1.400 RON către intimatul B.A.C., reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2011.