ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6014/2009

Asupra

recursurilor civile de față, constată următoarele:

Cu notificarea nr. 77 din 29

ianuarie 2002, petenții C.P. și C.A. au solicitat Primarului municipiului Cluj

Napoca restituirea în natură a suprafeței de 403 mp teren situat în municipiul

Cluj Napoca, care le-a fost preluată în mod abuziv de stat, invocând incidența

Legii nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr. 2530 din 24

iunie 2006, Primarul municipiului Cluj Napoca

a respins cererea de restituire în natură a terenului

(art. 1) și a propus să se acorde notificatorilor despăgubiri în condițiile

legii speciale (art. 2).

În motivarea dispoziției s-a

reținut că terenul cu construcții a fost expropriat de stat prin Decretul nr.

30/1988 din proprietatea petenților, cu plata unei despăgubiri în sumă de

76.000 lei, construcția fiind demolată iar terenul fiind situat într-o zonă

sistematizată, caz în care nu poate fi restituit în natură.

Prin

contestația înregistrată la 1 septembrie 2006, astfel cum a fost precizată la

data

de 22 mai 2009, reclamanții

C.P. și C.A.

au cerut anularea

dispoziției și, pe fond, restituirea în natură a suprafeței de 146 mp teren -

liber și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de

257 mp teren și pentru construcția demolată.

In motivarea cererii reclamanții

au susținut că terenul a fost afectat parțial de construcții provizorii

(garaje) care pot fi ridicate caz în care, în aplicarea principiului restituirii

în natură instituit prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, se impunea admiterea

cererii de restituire în natură pentru acest teren.

Prin sentința civilă nr. 352 din

26 iunie 2008, Tribunalul Cluj, secția civilă,

a admis contestația precizată și a anulat, în parte,

art. 1 din dispoziția menționată, și a dispus obligarea pârâtului să emită o

nouă dispoziție prin care să restituie în natură petenților suprafața de 146 mp

teren, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză judiciară

întocmit de expertul M.T. și a menținut propunerea de acordare de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru suprafața de diferența de 257 mp teren și

pentru construcția demolată, urmând ca la stabilirea cuantumului să se aibă în

vedere despăgubirile primite de reclamanți la momentul exproprierii.

In motivarea sentinței instanța

a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză,

suprafața de 257 mp teren este ocupată cu construcții definitive și nu poate fi

restituită în natură, în timp ce suprafața de 146 mp teren este ocupată doar de

garajele aparținând locatarilor din blocurile învecinate, caz în care, poate fi

retrocedată.

In argumentarea soluției, prima

instanță a reținut și împrejurarea că reclamanții au încheiat un antecontract

de vânzare-cumpărare cu privire la o suprafață de 400 mp teren situată în

vecinătate cu numita F.A., din care doar suprafața de 18 mp este ocupată de

construcții definitive, restul fiind liberă.

Prin decima civilă nr. 259/A din

13 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj

a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului

Cluj Napoca, pentru aceleași considerente reținute de tribunal.

În motivarea deciziei instanța a

constatat că soluția se impune în raport de prevederile art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, potrivit cărora terenurile expropriate se restituie în

natură foștilor proprietari în măsura în care acestea sunt libere iar pentru

construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent,

condiționat de restituirea despăgubirii primite cu ocazia exproprierii.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâtul Municipiul Cluj Napoca, prin reprezentanții săi

primarul și consiliul local, invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In motivarea recursului pârâtul

susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât atâta timp cât suprafața de

teren expropriată din patrimoniul reclamanților a fost afectată scopului

exproprierii, se impunea respingerea cererii de restituire.

Recurentul arată că,

într-adevăr, astfel cu s-a statuat și prin expertiza efectuată în cauză,

suprafața de 146 mp teren este ocupată cu garaje din tablă, construcții provizorii

și demontabile, însă această situație de fapt se încadrează în obiectivul

pentru care s-a dispus exproprierea.

Aceasta întrucât zonele

sistematizate nu cuprind numai construcții definitive și drumurile de acces la

acestea ci și spații de parcare, garaje, spații verzi și spații de joacă pentru

copii, necesare pentru crearea unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care

locuiesc în astfel de zone, fiind imposibil ca suprafețele de teren expropriate

să fie ocupate în totalitate cu construcții.

Ca atare, cum terenul în litigiu

se află situat într-un perimetru înconjurat de blocuri de locuințe și cum,

potrivit prevederilor legale, terenurile afectate de

servituti

legale și alte amenajări de utilitate publică nu se restituie în natură,

recurentul apreciază că se impunea respingerea contestației dedusă judecății.

Analizând

critici Ie formulate de recurent, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat

măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent pentru întregul

imobil".

Utilizarea terenurilor în scopul

pentru care au fost expropriate de stat nu presupune, în mod obligatoriu,

astfel cum au invocat reclamanții și au reținut instanțele de fond, ca acestea

sa fie ocupate în mod efectiv și în totalitate cu construcții nedemontabile.

Din punct de vedere al

îndeplinirii scopului exproprierii este suficient ca terenurile să fi fost

ocupate din punct de vedere funcțional de lucrările pentru care s-a realizat

exproprierea, putând fi afectate servitutilor legale și altor amenajări de

utilitate publică (căi de acces, parcări, spații verzi etc.) sau putând fi

ocupate de alte construcții provizorii ori definitive, care deservesc clădirile

principale.

In speța supusă analizei, prin

Decretul Consiliului de Stat nr. 30/1988 a fost expropriată o suprafață totală

de 60.446 mp teren, în care se include și cea de 403 mp în litigiu preluată cu

plata unei despăgubiri din patrimoniul reclamanților, în scopul realizării unui

„număr de 1.099 apartamente cu dotările comerciale și tehnico edilitate

aferente".

Suprafața de 60.446 mp teren a

fost afectată scopului exproprierii, iar referitor la suprafața de 403 mp

teren, potrivit raportului de expertiză, s-a constatat că, în prezent, este

afectată de o baterie de garaje din tablă aflate în folosința locatarilor din

blocurile de locuințe învecinate {în nord), de o cale de acces secundară, trotuare

și spatii verzi orientate spre blocul de locuințe P7 (în est), de blocul de

locuințe, cu spații verzi și trotuarele aferente (în sud) și de calea de acces

secundară, trotuare și spații verzi orientate spre blocul de locuințe Pil (în

vest).

Împrejurarea că nu întreaga

suprafață de 403 mp teren a fost ocupată în mod efectiv cu blocuri de locuințe

și de căile de acces care le deservesc nu este de natură să conducă la

concluzia că scopul exproprierii nu a fost atins.

Dimpotrivă, prin dotări tehnico-edilitare

aferente unui complex de locuințe, astfel cum a fost definit scopul

exproprierii, se înțeleg nu numai drumurile de acces ci și acele dotări care,

într-o manieră rezonabilă, sunt destinate parcării de autovehicule, precum și

acele dotări destinate desfășurării unor activități necesare comunității, cum

ar fi spațiile amenajate ca locuri de joacă pentru copii sau cele afectate

servitutilor blocurilor de locuințe.

Așa fiind, în mod greșit,

instanțele de fond au statuat, contrar dispozițiilor art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, că numai suprafața de 257 mp teren ar fi fost utilizată în

scopul pentru care a fost expropriată, justificat de împrejurarea că este

ocupată de un bloc de locuințe și de căile de acces din complexul în care

acesta este situat și, respectiv că suprafața de 146 mp nu ar fi fost afectată

scopului exproprierii, justificat de faptul că acest teren este destinat

parcării autovehiculelor (ocupat cu o baterie de garaje), cu consecința

aplicării, în mod greșit a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Pe cale de consecință, în baza

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul și a

modifica decizia recurată în sensul că, admițând apelul, va schimba sentința

primei instanțe.

In fine, pentru considerentele

de fapt și de drept menționate, rejudecând pricina, Înalta Curte urmează a

constata că scopul exproprierii dispusă prin Decretul nr. 30/1988, potrivit

probatoriului administrat la judecata în fond a pricinii, a fost atins în ceea ce

privește întreaga suprafață de 430 mp teren preluată din patrimoniul

reclamanților, caz în care, aceștia sunt îndreptățiți să primească doar măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul expropriat, astfel cum s-a statuat

prin dispoziția contestată.

Așa fiind, în raport de

prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte urmează a

respinge contestația și a menține dispoziția emisă de intimată.

Pentru a hotărî astfel, Înalta

Curte a apreciat că soluția se impune și în raport de împrejurarea de fapt

invocată în justificarea pretenției de retrocedare parțială a terenului,

referitoare la posibilitatea dobândirii de către reclamanți în proprietate, în

imediata vecinătate, a unui alt teren pentru care au încheiat un antecontract

de vânzare-cumpărare cu numita F.A. care, la rândul său, formulat cerere de

restituire a acestui teren de la stat în procedura Legii nr. 10/2001.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursurile declarate de pârâții Consiliul Local și Primarul Municipiului

Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 259/A din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie.

Modifică decizia

atacată în sensul că admite apelul declarat de Primarul municipiului Cluj

Napoca împotriva sentinței civile nr. 352 din 26 iunie 2008 a Tribunalului Cluj

pe care o schimbă și, rejudecând, respinge contestația.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2009.