ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1965/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 9006 din 1

octombrie 2007, Primarul Municipiului Cluj-Napoca a respins notificarea

formulată de N.C. și N.G., în baza Legii nr. 10/2001 vizând acordarea măsurilor

reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 1188 mp din Cluj

Napoca, cu motivarea că cei în cauză nu au făcut dovada că imobilul a fost

preluat de către C.A.P. și nici că acesta este identic cu terenul înscris în

anexa decretului de expropriere, la poziția 148 – 149.

La 13 noiembrie 2007, persoanele

îndreptățite au contestat această dispoziție, solicitând instanței să dispună,

în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj Napoca, restituirea în natură a

părții libere din imobilul notificat, precum și obligarea pârâtului la

acordarea despăgubirilor bănești, la valoarea actualizată, pentru suprafața ce

nu se poate restitui în natură.

Învestit în primă instanță,

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 441 din 16 septembrie 2008, a

admis contestația și anulând dispoziția a dispus restituirea în natură în

favoarea reclamanților a suprafeței de 423 mp din terenul în suprafață totală

de 1188 mp, astfel cum a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză,

parte integrantă din hotărâre, cu luarea în considerare a despăgubirilor

primite la data exproprierii.

A dispus totodată, acordarea în

favoarea reclamanților de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în

despăgubiri, pentru suprafața de 765 mp, din terenul în suprafață totală de

1188 mp, ce urmează a fi achitate în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că terenul în legătură cu care s-a formulat

notificarea a aparținut antecesorilor reclamanților, fiind preluat abuziv și

evidențiat ulterior, în patrimoniul C.A.P. „Î.”, care nu și-a înscris niciodată

pretinsul drept de proprietate în cartea funciară.

Tot astfel, se mai arată, expertiza

efectuată în cauză confirmă identitatea dintre imobilul notificat și cel

individualizat în Decretul de expropriere nr. 402/1979, la poziția 153.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie, care, prin decizia nr. 44/A din 13 februarie 2009, în esență cu

aceeași motivare, a respins ca nefondat apelul pârâtului.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal Primarul Municipiului Cluj-Napoca, care, invocând temeiurile

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în

cauză pe considerentul greșitei anulări a dispoziției și a restituirii în natură

a unei părți din terenul notificat, în condițiile în care, se arată, prin

această măsură, nu se poate păstra aliniamentul trotuarelor de acces din zonă,

impunându-se mutarea trotuarului din fața imobilului pe spațiul verde – domeniu

public, aspect ce ar atrage după sine o majorare forțată a suprafeței libere.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Este de netăgăduit că, imobilul în

legătură cu care s-a formulat cererea de restituire – teren în suprafață de

1188 mp – a aparținut lui N.R. și N.G., autorii reclamanților, al căror drept

de proprietate asupra nemișcătorului a fost înscris în C.F. 9452 Cluj, nr. top.

16018, de sub B 6 – 7.

Așa cum corect au reținut ambele

instanțe, împrejurarea că la poziția 153 din anexele actului de preluare – Decretul

de expropriere nr. 402 din 16 noiembrie 1979 – apare C.A.P. „Î.”, nu confirmă

calitatea de proprietar a acesteia, în condițiile în care pretinsul drept de

proprietate nu a fost niciodată înscris în cartea funciară și din nici o probă

administrată în cauză nu rezultă modalitatea legală de dobândire a

nemișcătorului.

Tot astfel, identitatea dintre

imobilul astfel expropriat și cel înscris în cartea funciară în favoarea

antecesorilor reclamanților, este confirmată de expertiza depusă în cauză,

necontestată, ulterior completată la solicitarea primei instanțe.

Aceeași expertiză tehnică topografică

(fila 121 – dos. 4934/117/2007 al Tribunalului Cluj) concluzionează că, din

totalul de 1188 mp, expropriat, o suprafață de 423 mp este liberă de

construcții definitive, putând fi restituită în natură.

Din planul de situație, anexat raportului

de expertiză, rezultă de asemenea că suprafața propusă pentru a fi restituită

în natură, este liberă, pe acest teren aflându-se doar câteva construcții

ușoare (garaje de tablă), demontabile.

Tot astfel, expertul învederează că

circulația pietonală în zona aleii betonate se realizează pe trotuarul dintre

blocul de locuințe, aceasta deservind strict locatarii blocului, nefiind

prevăzută ca alee de legătură spre alte străzi.

În consecință, în mod corect și în

acord cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată,

suprafața liberă de construcții, din terenul expropriat, a fost restituită în

natură.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr.

44/A din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă recurentul la 2000 lei

cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți N.C. și N.G..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.