ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7836/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7836/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra
cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11
februarie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantele R.A. și P.M. au chemat
în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al
Municipiului Cluj-Napoca și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o
va pronunța, să dispună obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții de
restituire în natură, prin compensare parțială, în condițiile art. 26 din Legea
nr. 10/2001, în favoarea reclamantelor, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca,
jud. Cluj cu alte imobile aflate în proprietatea publică sau privată a
Municipiului Cluj-Napoca de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici
urbanistice.
Ulterior,
reclamantele și-au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că au
solicitat restituirea în natură prin compensare parțială pentru imobilul situat
în Cluj-Napoca, jud. Cluj a următoarelor imobile: apartamentul nr. 5 situat în
Cluj-Napoca, str. V.B., teren cu destinația grădină, situat în Cluj-Napoca, în
suprafață de 873 mp și apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R.
Prin Sentința civilă
nr. 84 din 02 februarie, Tribunalul Cluj a respins excepția lipsei calității
procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, a admis în
parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele R.A. și P.M., în
contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca în nume propriu și
în calitate de reprezentant al Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al
Municipiului Cluj-Napoca în nume propriu și ca reprezentant al Statului Român
și, în consecință, a dispus anularea parțială a Dispoziției nr. 11931/27
decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în sensul că a dispus
emiterea dispoziției de restituire în natură prin compensare parțială în
condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantelor, pentru
imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, jud.
Cluj, în suprafață de 777 mp, evaluat la valoarea de 408.935,1 euro (526,3
euro/mp), a următoarelor imobile: apartamentul nr. 5 situat administrativ în
Cluj-Napoca, str. V.B., înscris în C.F. nr. X , sub A+4 nr. topo A, compus din
o cameră, o bucătărie, o boxă la subsol cu suprafața utilă de 42,05 mp cu
pic.
înscrise în C.F. nr. Y, imobil evaluat la suma
de 26.070 euro (echivalent al sumei de 111.825 RON la cursul euro/RON de 4,28
RON); apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. R., înscris
în C.F. nr. Z, nr. topo X cu suprafața utilă de 46,56 mp, compus din o cameră,
o bucătărie, cămară și pivniță, evaluat la suma de 23.649,27 RON (echivalent al
sumei de 101.441, 2 RON la cursul euro/RON de 4,28 RON); imobil teren nou
format cu nr. topo Y cu destinația grădină, situat în Cluj-Napoca, în suprafață
de 367 mp, în favoarea căruia a fost constituită servitutea de trecere asupra
fondului dominat cu nr. topo Z pe aliniamentul 1 - A+B+C, conform raportului de
expertiză efectuat de expert F.F. parte integrantă din sentință, imobil care
are valoarea de 428,49 RON/mp, respectiv 36.661,49 euro, respectiv 157.255,83
RON calculată la curs euro/RON de 4,28 RON.
Pentru restul
proprietății evaluate, descrisă în dispoziția contestată, respectiv pentru
diferența dintre valoarea evaluată și valoarea imobilelor date în compensare, a
fost menținută Dispoziția Primarului nr. 11931/2007, în sensul propunerii de
acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar
pârâții au fost obligați la 3.972 RON cheltuieli de judecată în favoarea
reclamanților.
Pentru a pronunța
această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția Primarului nr.
11931/27 decembrie 2007 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii
speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Sub aspectul
calității de persoane îndreptățite a reclamantelor, a faptului că imobilul din
litigiu a fost trecut în proprietatea statului în mod abuziv, precum și a
faptului că terenul nu se poate restitui în natură fiind în zonă sistematizată,
Dispoziția nr. 11931/27 decembrie 2007 nu a fost contestată și în aceste
limite, este irevocabilă.
Ceea ce s-a solicitat
este modificarea parțială a acestei dispoziții în sensul restituirii în natură
prin compensare parțială în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001,
reclamantele nefiind de acord cu propunerea de acordare de despăgubiri în
condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Din cuprinsul
dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1 din Capitolul 1 al
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 cuprinse în H.G. nr.
250/2007 rezultă că atunci când restituirea în natură nu este posibilă,
entității învestite cu soluționarea notificării îi revine obligația ca prin
decizie/dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte
bunuri sau servicii și doar dacă aceasta nu este în mod obiectiv posibilă, în
subsidiar, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Tribunalul a
constatat că reclamantele nu au acceptat propunerea de acordare de despăgubiri,
ci au dorit măsura compensării, iar raportat la înscrisurile administrate,
această măsură este posibilă.
Astfel, deși Primarul
Municipiului Cluj-Napoca a comunicat că la nivelul municipiului nu au fost
identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare, la
dosar s-a depus lista imobilelor care se află în proprietatea privată a
Municipiului Cluj-Napoca, iar de pe această listă reclamantele și-au ales
apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. V.B., înscris în
C.F. nr. X , sub A+4 nr. topo A, compus din o cameră, o bucătărie, o boxă la
subsol cu suprafața utilă de 42,05 mp cu pic. înscrise în C.F. nr. Y;
apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. R., înscris în
C.F. nr. Z, nr. topo X cu suprafața utilă de 46,56 mp, compus din o cameră, o
bucătărie, cămară și pivniță, precum și imobilul teren situat în Cluj-Napoca,
înscris în C.F. nr. A, nr.topo B în suprafață totală de 873 mp.
Din extrasele de
carte funciară depuse la dosarul cauzei, precum și din Dispoziția Primarului
nr. 5445/11 decembrie 2002 a rezultat faptul că imobilele menționate sunt
libere și se află în proprietatea Statului Român, în administrarea operativă a
Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca sau al Consiliului Local al
Municipiului Cluj-Napoca.
În raport de situația
care reiese din cărțile funciare anterior menționate cu referire la
proprietarul tabular, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale
pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, invocată de acesta prin
întâmpinare.
Față de faptul că
măsura compensării presupune stabilirea valorii terenului menționat în cadrul
Dispoziției nr. 11931/2007 și expropriat cât și stabilirea valorii imobilelor
solicitate prin măsura compensării, tribunalul a dispus în cauză efectuarea a
trei expertize.
S-a mai reținut că, raportat
la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și la Decizia nr. XX/2007 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, instanța de judecată este îndreptățită să
hotărască pe fond asupra măsurilor reparatorii care se cuvin persoanelor
îndreptățite, prevăzute de art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Solicitarea
reclamantelor de obligare a Primarului Cluj-Napoca la emiterea unei noi
dispoziții în conformitate de art. 26 din Legea nr. 10/2001 prin care să acorde
și alte imobile în compensare, pe lângă cele stabilite deja de instanță, pentru
diferența dintre valoarea evaluată a proprietății expropriate de Statul Român
(408.935,1 euro), și valoarea imobilelor acordate în compensare, a fost
respinsă de tribunal cu motivarea că măsura compensării se poate acorda doar în
privința unor imobile individual determinate, nefiind posibilă pentru imobile
neindividualizate.
Prin urmare, pentru
restul proprietății evaluate, descrisă în dispoziția contestată, respectiv
pentru diferența dintre valoarea evaluată și valoarea imobilelor date în
compensare, tribunalul a menținut Dispoziția Primarului nr. 11931/2007, în
sensul propunerii de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din
Legea nr. 247/2005, urmând a se lua în calcul și despăgubirile primite la
expropriere.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel reclamanta P.M., pârâții Primarul Municipiului
Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca.
Prin Decizia nr.
285/A din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de
Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și în parte apelurile formulate de
către reclamanta P.M., în nume propriu și în calitate de succesoare a
reclamantei R.A. și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca și, în
consecință:
A admis excepția
lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului
Cluj-Napoca și a respins acțiunea reclamantelor împotriva acestui pârât pentru
lipsa calității procesual pasive.
A dispus anularea
parțială a Dispoziției nr. 11931/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului
Cluj-Napoca, în sensul că a dispus emiterea dispoziției de restituire în
natură, prin compensare parțială, în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001
în favoarea reclamantelor, pentru imobilul-teren situat în Cluj-Napoca, jud.
Cluj, în suprafață de 777 mp, evaluat la valoarea de 206.619 euro (347
euro/mp), a următoarelor imobile:
Apartamentul nr.
5, situat administrativ în Cluj-Napoca, str. V.B., înscris în CF 123886 Cluj,
sub B+4, nr. Top 46/1/V, evaluat la suma de 26.070 euro (echivalentul sumei de
11 1.825 RON).
Imobil teren nou
format cu nr. topo Y, cu destinația gradină, situat în Cluj-Napoca, în
suprafață de 367 mp, în favoarea căruia se constituie servitutea de trecere
asupra fondului dominant, cu nr. topo Z, conform raportului de expertiză
efectuat de către expert F.F., ce face parte integrantă din hotărâre, imobil
evaluat la 36.661,49 euro.
A stabilit
îndreptățirea reclamantei la despăgubiri în cuantum de 206.887,51 euro pentru
diferența dintre valoarea terenului preluat (269.619 euro) și valoarea imobilelor
date în compensare (62.731,49 euro).
A menținut Dispoziția
Primarului nr. 11931/2007 în sensul acordării despăgubirilor în condițiile
Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcția preluată, situată în
Cluj-Napoca.
A înlăturat
dispoziția de atribuire în compensare a apartamentului nr. 5, situat în
Cluj-Napoca, str. R.
A menținut
dispozițiile din sentință privind plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
După pronunțarea
hotărârii primei instanțe și până la înregistrarea apelului a decedat
reclamanta R.A., apelul fiind formulat numai de reclamanta P.M., în nume
propriu și în calitate de moștenitoare a reclamantei R.A.
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local al
Municipiului Cluj-Napoca, Curtea de Apel a reținut că dispozițiile art. 21 din
Legea nr. 215/2001 statuează că unitățile administrativ-teritoriale au
patrimoniu propriu și sunt titulare de drepturi și obligații care decurg din
raporturile cu persoanele fizice sau juridice și prin urmare, sunt cele care
gestionează bunurile din proprietatea lor.
În ceea ce privește
Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, acesta este organul deliberativ și
atribuțiile acestuia sunt prevăzute de art. 36 din Legea nr. 215/2001.
Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu are atribuții în aplicarea Legii
nr. 10/2001, primarul fiind persoana desemnată să emită dispoziția prin care
soluționează notificarea.
Potrivit dispozițiilor
art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, entitatea învestită cu soluționarea
notificării formulate de persoana îndreptățită are calitate procesuală și
pentru adoptarea măsurii reparatorii: restituirea în natură sau acordarea în
compensare a altor bunuri sau servicii. Prin urmare, calitate procesuală pasivă
are Primarul Municipiului Cluj-Napoca și nu Consiliul Local în nume propriu.
Consiliul Local al
Municipiului Cluj-Napoca nu poate sta în instanță în calitate de reprezentant
al Statului Român, întrucât potrivit art. 25, din Decretul nr. 31/1954, Statul
este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în derularea raporturilor
juridice, cu excepția situațiilor în care legea desemnează alte organe.
Imobilele care au fost solicitate a fi acordate în compensare, sunt în
proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale, care are calitate și
capacitate juridică de a sta în judecată, însă nicio dispoziție din Legea nr.
10/2001 nu stipulează ca Statul Român să fie reprezentat de Consiliului Local
al Municipiului Cluj-Napoca.
Așadar, Curtea de
Apel a constatat că pârâtul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nu
are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care, în temeiul art. 296 C. proc.
civ. a admis apelul acestuia și nu a mai analizat celelalte critici formulate
de acest apelant.
Pe fondul litigiului,
instanța de apel a reținut următoarele:
Prin art. 1 și art.
7, Legea nr. 10/2001 consacră principiul de bază al legii reparatorii,
respectiv restituirea în natură a imobilelor preluate nelegal. Cu titlu de
excepție, în cazul în care imobilul nu se poate restitui în natură, legea
stabilește măsuri reparatorii în echivalent: compensare cu alte bunuri și
servicii sau despăgubiri în condițiile prevăzute de art. 26 Legea nr. 10/2001.
Instanța este
abilitată, în baza plenitudinii de competență, să soluționeze nu numai
contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor
prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci
și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității
deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la
notificarea persoanei îndreptățite, după cum rezultă din considerentele
Deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în
interesul legii.
În cazul de față,
terenul preluat de la antecesorii reclamantei, nu mai poate fi restituit în
natură, fapt necontestat de părți. Însă instanța este abilitată să verifice
dacă pot fi acordate în compensare alte bunuri și servicii sau despăgubiri.
După cum a rezultat
din lista bunurilor depuse la dosar de către pârât, există bunuri în domeniul
privat al statului, care obiectiv ar putea fi atribuite ca măsură compensatorie
pentru bunul preluat abuziv de Statul Român.
Verificând lista
acestor bunuri, Curtea de Apel a constatat că tribunalul a atribuit prin
compensare apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B., care este liber
din punct de vedere juridic; apartamentul nr. 5 situat administrativ în
Cluj-Napoca, str. R., care este închiriat numitei pop S.L., potrivit
Contractului de închiriere din 9 iulie 1999 și terenul în suprafață de 367 mp,
situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, liber din punct de
vedere juridic.
Instanța de apel a
apreciat că a acorda în compensare apartamentul nr. 5, situat în Cluj-Napoca,
str. R., care este închiriat încă din 1999 ar însemna, pe de o parte, ca
raporturile juridice între locator și locatar să fie afectate, iar, pe de altă
parte, a nesocoti obligații legale ale pârâtului care vizează protecția socială
pentru persoane aflate în diverse situații.
În același sens,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Raicu vs. România a stipulat că
atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie să creeze noi pagube
disproporționate.
Prin urmare, instanța
de apel a constatat că apelul pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca este
fondat sub acest aspect, înlăturând apartamentul nr. 5 din str. R., ca imobil
care poate fi acordat în compensare.
S-a mai reținut că
pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a contestat valoarea terenului
expropriat de la antecesorii reclamantei, apreciind că valoarea indicată în
raportul de expertiză este disproporționat de mare, raportat la valoarea de
circulație pe piața liberă. Instanța de apel, verificând susținerile
apelantului a constat că raportul de expertiză de evaluare a terenului
expropriat a fost efectuat în data de 2 septembrie 2008 și valoarea unui mp
teren a fost estimată la 526,3 euro/mp, iar expertiza pentru stabilirea valorii
de circulație a imobilelor acordate în compensare a fost efectuată la data de
28 august 2009, la interval de aproape un an de la prima expertiză.
Or, este notoriu
faptul că din 2008 piața imobiliară a intrat în declin, în anul 2009 valoarea
imobilelor fiind scăzută față de anul anterior, așa încât nu puteau fi
considerate echivalente două expertize efectuate la distanță de aproape un an.
În consecință, a fost suplimentat probatoriul, iar din raportul de expertiză
efectuat de d-na expert Ș.M.R. a rezultat că valoarea unui mp teren este
estimată la 347 euro/mp. Această valoare a fost avută în vedere de instanța de
apel la calcularea valorii de circulație a imobilului expropriat.
În ceea ce privește
apelul reclamantei, Curtea de Apel a constatat că acesta este parțial fondat,
în ceea ce privește cererea subsidiară - solicitarea de stabilirea cuantumului
despăgubirilor datorate în continuare pentru teren, după acordarea unor imobile
în compensare.
Critica principală a
apelului reclamantei vizând obligarea intimaților la emiterea unei dispoziții
de restituire în natură prin compensare cu alte bunuri pentru terenul situat în
Cluj-Napoca, a fost apreciată ca nefondată cu motivarea că pot fi acordate în
compensare numai bunuri aflate în proprietatea privată a Statului Român, libere
din punct de vedere juridic.
Valoarea terenului în
suprafață de 777 mp situat în Cluj-Napoca este de 269.619 euro, iar imobilele
atribuite în compensare au o valoare de 62.731,49 euro.
Prin urmare,
reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru diferența dintre
valoarea terenului preluat (269.619 euro) și valoarea imobilelor date în
compensare (62.731,49 euro), deci pentru suma de 206.887,51 euro.
S-a mai reținut că
reclamanta a contestat dispoziția emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca,
tocmai pentru faptul că stabilea acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii
nr. 247/2005.
Legislația internă
prin care se stabilesc drepturile persoanelor cărora nu li se pot restitui în
natură imobilele preluate vine în contradicție cu dispozițiile art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, caz în
care, potrivit art. 20 Constituție, au prioritate convențiile internaționale.
Cu această motivare,
instanța de apel a stabilit îndreptățirea reclamantei la acordarea de
despăgubiri bănești, respectiv echivalentul în lei la data plății a sumei de
206.887,51 euro.
S-a constatat că este
fondată și critica reclamantei apelante vizând construcția preluată de Statul
Român situată din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca.
Reclamanta și
antecesoarea sa au criticat dispoziția Primarului nr. 11931/2007 cu privire la
întreg imobilul situat în Cluj-Napoca, compus din casă și teren în suprafață de
777 mp, însă ulterior și-au precizat acțiunea în sensul că solicită emiterea
unei dispoziții de restituire în natură prin compensare numai pentru terenul de
777 mp, nu și pentru construcție.
Așadar, apelanta a
solicitat implicit menținerea dispoziției Primarului nr. 11931/2007, în sensul
acordării despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,
pentru construcția preluată, situată în Cluj-Napoca.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanta P.M. și
pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
Prin recursul
declarat, reclamanta formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate
pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc civ.:
a. Hotărârea
instanței de apel este nelegală în ceea ce privește menținerea în parte a
dispoziției nr. 11931/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca
de acordare de despăgubiri bănești pentru diferența dintre valoarea imobilului
teren evaluat și valoarea imobilelor oferite în compensare.
Legea nr. 10/2001
prevede în art. 1 alin. (2) - (4), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 și art. 26
principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidența acestei
legi, restituirea în echivalent constituind numai o excepție de la acest
principiu.
Atunci când
restituirea în natură nu este posibilă, entității învestite cu soluționarea
notificării îi revine obligația ca prin decizie/dispoziție motivată să acorde
persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii și doar dacă
aceasta nu este în mod obiectiv posibilă, în subsidiar, să propună acordarea de
despăgubiri în condițiile legii speciale.
În condițiile în care
la dosarul cauzei s-a depus o listă a bunurilor aflate în domeniul privat al
Municipiului Cluj-Napoca care face dovada faptului că măsura compensării cu
alte bunuri este obiectiv posibilă, instanța era obligată să dispună obligarea
pârâților-intimați la emitere a dispoziției de restituire în natură, prin
compensare cu alte bunuri, pentru diferența dintre valoarea imobilului teren
expropriat și valoarea imobilelor acordate în compensare.
b. Prin decizia
pronunțată în recurs a fost eliminat de la acordarea în compensare apartamentul
nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R.
Motivarea instanței
de eliminare a acestui imobil de la restituire, pentru considerente de
protecție socială, este în contradicție cu normele legale în vigoare, hotărârea
fiind astfel lipsită de temei legal.
Legiuitorul a înțeles
să reglementeze soarta juridică a chiriașilor care ocupă imobile care se acordă
în compensare, prin 14 din Legea nr. 10/2001, obligând noul proprietar să se
subroge în drepturile statului.
Recurentul
Primarul Municipiului Cluj-Napoca critică decizia instanței de apel pentru
următoarele motive întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. pen.:
a. Măsura compensării
este lăsată de legiuitor la latitudinea entității învestite cu soluționarea
notificării și este posibilă doar dacă există bunuri și servicii disponibile a
fi acordate în compensare, așa cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea nr.
10/2001.
b. Se mai arată că
legiuitorul a instituit o procedură administrativă specială pentru evaluarea
imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, de care instanța nu a ținut
seama. Astfel, competența de evaluare revine, conform legii, Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor, aflată în subordinea cancelariei
Primului-Ministru.
c. Totodată, instanța
de apel trebuia să respingă și acordarea în compensare a apartamentului nr. 5,
situat în str. V.B., Cluj-Napoca, județul Cluj, acesta făcând obiectul
contractului de închiriere, încheiat cu numitul V.V.
Analizând decizia
recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte
reține următoarele:
1.a. Nu este fondată
critica formulată de recurentă prin care se susține nelegalitate deciziei
recurate pentru încălcarea art. 26 din Legea nr. 10/2001 rezultată din
respingerea cererii reclamantei de a-i fi acordate în compensare și alte bunuri
în limita diferenței de valoare dintre imobilul ce a aparținut autorilor săi și
bunurile ce i-au fost deja acordate în compensare prin hotărârea primei
instanțe.
Conform art. 1 din
Legea nr. 10/2001 imobilele al căror regim juridic este reglementat de acest
act normativ se restituie în natură, iar potrivit art. 26 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea învestită
cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite în
compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în
situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de
persoana îndreptățită.
Este adevărat că, din
cuprinsul prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca și din
conținutul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că entitatea
notificată are obligația să dispună restituirea în natură a imobilului
notificat, ori de câte ori această restituire este posibilă și să acorde
persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori de câte
ori există bunuri disponibile ori servicii care pot fi acordate în compensare.
Numai în situațiile în care măsura restituirii în natură și cea a compensării
nu sunt posibile, entitatea învestită propune acordarea de despăgubiri, în
condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În cauză însă, pe
parcursul derulării litigiului în fața primei instanțe, Primăria Municipiului
Cluj-Napoca a depus la dosar lista imobilelor aflate în domeniul privat al
Municipiului Cluj-Napoca, fără însă a preciza situația juridică a fiecărui
imobil.
După depunerea
acestei liste, reclamantele au solicitat comunicarea situației juridice a
imobilelor de la pozițiile nr. 770 și nr. 771 situate pe str. R. și a celor de
la pozițiile nr. 892 - 897 situate pe str. V.B. (încheierea de la termenul de
judecată din data de 03 iunie 2008).
Urmare a comunicării
relațiilor solicitate, la data de 15 ianuarie 2009, reclamantele și-au precizat
acțiunea, arătând că solicită acordarea în compensare a apartamentului nr. 5
situat în Cluj-Napoca, str. V.B., a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca,
str. R. și a terenului în suprafață de 873 mp situat în Cluj-Napoca.
Reclamantele nu au
indicat și nu au solicitat atribuirea în compensare și a altor bunuri.
Împrejurarea că la dosar s-a depus lista tuturor imobilelor aflate în domeniul
privat al Municipiului Cluj-Napoca nu înseamnă că oricare dintre aceste bunuri
ar fi putut fi atribuite în cauză reclamantelor, prin compensare, în condițiile
art. 26 din Legea nr. 10/2001.
În primul rând, așa
cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 10/2001, atribuirea unui bun în
compensare trebuie acceptată de persoana îndreptățită. Or, reclamantele și-au
exprimat opțiunea prin indicarea imobilelor aflate pe lista bunurilor din
domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca la pozițiile nr. 770 și nr. 771
situate pe str. R. și a celor de la pozițiile nr. 892 - 897 situate pe str.
V.B. și, ulterior, urmare a comunicării situație juridice a acestor bunuri,
și-au exprimat acordul, prin precizarea acțiunii, cu privire la atribuirea în
natură, prin compensare, a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str.
V.B., a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R. și a terenului în
suprafață de 873 mp situat în Cluj-Napoca.
Pe de altă parte, nu
toate bunurile aflate în domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca,
menționate în lista depusă la dosar, ar putea fi acordate în compensare, în
condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, iar reclamantele nu au indicat și
alte imobile, din cuprinsul acestei liste, a căror situație juridică să permită
acordarea lor în compensare, în afara celor deja atribuite prin hotărârea
primei instanțe.
b. Este fondată
critica prin care recurenta-reclamantă susține nelegalitatea deciziei recurate
pentru neacordarea în compensare a apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca,
str. R.
Contrar celor
reținute de instanța de apel, împrejurarea că acest apartament face obiectul
unui contract de închiriere în curs de desfășurare din anul 1999 și în care
calitatea de locator revine statului, nu împiedică acordarea imobilului în
compensare, în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Dispozițiile art. 14
și urm. din Legea nr. 10/2001 permit această concluzie, legiuitorul
reglementând situația raporturilor locative într-o atare situație.
Prin urmare, recursul
reclamantei este fondat sub acest aspect, urmând a fi admis în condițiile art.
312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu
consecința modificării deciziei recurate și a acordării recurentei, în
compensare, și a acestui apartament.
2.a. Critica
formulată de recurentul-pârât sub aspectul posibilității instanței de cenzura
aplicarea art. 26 din Legea nr. 10/2001 de către unitatea deținătoare nu este
fondată.
Potrivit art. 26
alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă,
entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată să acorde
persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună
acordarea de despăgubiri, în situațiile în care măsura compensării nu este
posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În condițiile Legii
nr. 10/2001, procedura administrativă poate fi urmată de o procedură judiciară
prin care, persoana care se pretinde îndreptățită, învestește instanța de
judecată cu verificarea legalității măsurilor cuprinse în decizia sau
dispoziția emisă de unitatea notificată. Controlul de legalitate pe care
instanța de judecată îl exercită, vizează tocmai respectarea de către entitatea
învestită cu soluționarea notificării, a normelor legale aplicabile. De aceea,
dacă constată că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Lege nu au fost respectate
cu ocazia soluționării notificării, în cadrul controlului de legalitate
efectuat, instanța este îndreptățită să oblige entitatea notificată la
respectarea dispozițiilor menționate, inclusiv prin admiterea solicitării
persoanei îndreptățite de a beneficia de restituirea în natură a anumitor
imobile.
Prin urmare,
susținerea recurentului în sensul că stabilirea calității de bun sau servicii
care poate fi atribuit în compensare nu este atribuit instanței de judecată, ci
al unității deținătoare, nu poate fi primită, instanța de apel făcând o corectă
interpretare, din această perspectivă, a prevederilor art. 26 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001.
b. Este însă fondată
critica formulată sub aspectul posibilității instanței de a acorda, în procedura
reglementată de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 despăgubiri bănești în
situația în care nu este posibilă restituirea în natură a bunurilor notificate
de persoana îndreptățită.
Prin Legea nr.
247/2005 au fost reglementate sursele de finanțare, cuantumul și procedura de
acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în
natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
republicată.
Prin aplicarea
prevederilor Legii nr. 247/2005, măsurile reparatorii ce pot fi acordate în
temeiul Legii nr. 10/2001 vor consta în titluri de despăgubiri.
Legea definește
titlurile de despăgubire ca fiind certificate emise de Cancelaria Primului-Ministru,
prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama
statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor
asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate și care urmează a
fi exersate prin conversia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea.
Așa cum în mod expres
se prevede în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 245/2007, titlurile de
despăgubire vor fi acordate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, iar nu de Ministerul Finanțelor Publice. Totodată, modalitatea
în care sunt evaluate despăgubirile cuprinse în decizia Comisiei Centrale este
supusă controlului judecătoresc exercitat de instanța de
contencios-administrativ.
Recunoașterea
posibilității de a recurge la o acțiune directă pentru a obține plata unor
despăgubiri bănești înseamnă încălcarea unor norme legale care reglementează o
procedură judiciară specială, de competența instanței de contencios
administrativ, ce are ca obiect tocmai stabilirea întinderii acestor
despăgubiri pe baza unui mecanism de acordare a despăgubirilor reglementat
legislativ.
De aceea, a
recunoaște dreptul reclamantei la beneficiul unor despăgubiri bănești înseamnă
a înlocui în mod nelegal, o formă de despăgubiri reglementată de legiuitor,
prevăzută pentru satisfacerea acelorași drepturi.
Argumentul legat de
nefuncționalitatea Fondului Proprietatea nu poate fi primit pentru că nu poate
fi susținută, pe baza acestui argument, soluția instanței de apel de înlocuire
a unei proceduri judiciare legale (în cadrul căreia pot fi valorificate
pretențiile legate de despăgubiri) cu o procedură nereglementată legislativ,
dar care încearcă să acopere o situație juridică identică și în care se
creează, prin intermediul instanței de judecată, o modalitate nouă de
despăgubire a persoanelor îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii
prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Nefuncționalitatea
Fondului Proprietatea, constatată în jurisprudența Curții Europene atrage
obligația statului de a adopta măsurile necesare pentru a înlătura acest
neajuns, dar nu posibilitatea instanțelor judecătorești de a crea mecanisme
paralele de măsurilor reparatorii, altele decât cele consacrate legislativ.
Prin urmare, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului sub acest aspect și va modifica
decizia recurată în sensul că pentru diferența de valoare dintre imobilele
preluate și imobilele atribuite prin compensare va menține dispoziția nr.
1193/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în sensul
propunerii acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.
247/2005.
c. Pentru argumentele
expuse în analiza recursului declarat de reclamantă referitoare la aplicarea
art. 14 și urm. din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte apreciază ca nefondată
ultima critică formulată de pârât și care viza nelegalitatea acordării în
compensare a apartamentului nr. 5, situat în str. V.B., Cluj-Napoca, atrasă de
împrejurarea că acest imobil face obiectului unui contract de locațiune.
Prin urmare, pentru
considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de
reclamanta P.M. și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca și va modifica
decizia recurată în sensul celor cuprinde în dispozitivul prezentei decizii,
păstrând restul dispozițiilor sentinței și ale deciziei care vizează acordarea
cheltuielilor de judecată și admiterea excepției lipsei calității procesual
pasive a Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca cu consecința respingerii
acțiunii reclamantelor împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesual
pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de reclamanta P.M. și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca
împotriva Deciziei nr. 285 A din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj,
secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Modifică decizia
recurată în sensul că admițând apelurile declarate de reclamantă și de pârâții
Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local Cluj-Napoca împotriva
Sentinței civile nr. 84 din 02 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, secția
civilă:
Schimbă în parte
sentința, în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta
P.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul
Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, dispune anularea
parțială a dispoziției nr. 11931 din 27 decembrie 2007 a Primarului
Municipiului Cluj-Napoca și obligă pârâtul să emită dispoziție de restituire în
natură prin compensare parțială în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în
favoarea reclamantei pentru imobilul teren situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, în
suprafață de 777 mp, a următoarelor imobile:
- apartamentul nr. 5
situat în Cluj-Napoca, str. V.B. nr. 7, înscris în C.F. nr. X , sub A+4 nr.
topo A, compus din o cameră, o bucătărie, o boxă la subsol cu suprafața utilă
de 42,05 mp, înscrise în C.F. nr. Y;
- apartamentul nr. 5
situat în Cluj-Napoca, str. R., înscris în C.F. nr. Z, nr. topo X cu suprafața
utilă de 46,56 mp, compus din o cameră, o bucătărie, cămară și pivniță;
- imobil teren nou
format cu nr. topo Y cu destinația grădină, situat în Cluj-Napoca, str. V.B. în
suprafață de 367 mp, în favoarea căruia se constituie servitutea de trecere
asupra fondului dominat cu nr. topo Z pe aliniamentul 1 - A+B+C, conform
raportului de expertiză efectuat de expert F.F.
Pentru diferența de
valoare dintre imobilele preluate și imobilele atribuite prin compensare
menține dispoziția nr. 11931 din 27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului
Cluj-Napoca, în sensul propunerii acordării de despăgubiri în condițiile
Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Păstrează restul
dispozițiilor sentinței și ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 03 noiembrie 2011.