ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7836/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantele R.A. și P.M. au chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții de restituire în natură, prin compensare parțială, în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, în favoarea reclamantelor, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj cu alte imobile aflate în proprietatea publică sau privată a Municipiului Cluj-Napoca de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici urbanistice.

Ulterior, reclamantele și-au precizat cererea de chemare în judecată în sensul că au solicitat restituirea în natură prin compensare parțială pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj a următoarelor imobile: apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B., teren cu destinația grădină, situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 873 mp și apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R. Prin Sentința civilă nr. 84 din 02 februarie, Tribunalul Cluj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantele R.A.

și P.M., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca în nume propriu și în calitate de reprezentant al Municipiului Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în nume propriu și ca reprezentant al Statului Român și, în consecință, a dispus anularea parțială a Dispoziției nr. 11931/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în sensul că a dispus emiterea dispoziției de restituire în natură prin compensare parțială în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantelor, pentru imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, jud. Cluj, în suprafață de 777 mp, evaluat la valoarea de 408.935,1 euro (526,3 euro/mp), a următoarelor imobile: apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. V.B., înscris în C.F.

nr. X , sub A+4 nr. topo A, compus din o cameră, o bucătărie, o boxă la subsol cu suprafața utilă de 42,05 mp cu pic. înscrise în C.F. nr. Y, imobil evaluat la suma de 26.070 euro (echivalent al sumei de 111.825 RON la cursul euro/RON de 4,28 RON); apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. R., înscris în C.F. nr. Z, nr. topo X cu suprafața utilă de 46,56 mp, compus din o cameră, o bucătărie, cămară și pivniță, evaluat la suma de 23.649,27 RON (echivalent al sumei de 101.441, 2 RON la cursul euro/RON de 4,28 RON); imobil teren nou format cu nr. topo Y cu destinația grădină, situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 367 mp, în favoarea căruia a fost constituită servitutea de trecere asupra fondului dominat cu nr. topo Z pe aliniamentul 1 - A+B+C, conform raportului de expertiză efectuat de expert F.F.

parte integrantă din sentință, imobil care are valoarea de 428,49 RON/mp, respectiv 36.661,49 euro, respectiv 157.255,83 RON calculată la curs euro/RON de 4,28 RON. Pentru restul proprietății evaluate, descrisă în dispoziția contestată, respectiv pentru diferența dintre valoarea evaluată și valoarea imobilelor date în compensare, a fost menținută Dispoziția Primarului nr. 11931/2007, în sensul propunerii de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar pârâții au fost obligați la 3.972 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Dispoziția Primarului nr. 11931/27 decembrie 2007 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Sub aspectul calității de persoane îndreptățite a reclamantelor, a faptului că imobilul din litigiu a fost trecut în proprietatea statului în mod abuziv, precum și a faptului că terenul nu se poate restitui în natură fiind în zonă sistematizată, Dispoziția nr. 11931/27 decembrie 2007 nu a fost contestată și în aceste limite, este irevocabilă. Ceea ce s-a solicitat este modificarea parțială a acestei dispoziții în sensul restituirii în natură prin compensare parțială în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, reclamantele nefiind de acord cu propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Din cuprinsul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1 din Capitolul 1 al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 cuprinse în H.G.

nr. 250/2007 rezultă că atunci când restituirea în natură nu este posibilă, entității învestite cu soluționarea notificării îi revine obligația ca prin decizie/dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii și doar dacă aceasta nu este în mod obiectiv posibilă, în subsidiar, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Tribunalul a constatat că reclamantele nu au acceptat propunerea de acordare de despăgubiri, ci au dorit măsura compensării, iar raportat la înscrisurile administrate, această măsură este posibilă.

Astfel, deși Primarul Municipiului Cluj-Napoca a comunicat că la nivelul municipiului nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare, la dosar s-a depus lista imobilelor care se află în proprietatea privată a Municipiului Cluj-Napoca, iar de pe această listă reclamantele și-au ales apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. V.B., înscris în C.F. nr. X , sub A+4 nr. topo A, compus din o cameră, o bucătărie, o boxă la subsol cu suprafața utilă de 42,05 mp cu pic. înscrise în C.F. nr. Y; apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. R., înscris în C.F. nr. Z, nr. topo X cu suprafața utilă de 46,56 mp, compus din o cameră, o bucătărie, cămară și pivniță, precum și imobilul teren situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F.

nr. A, nr.topo B în suprafață totală de 873 mp. Din extrasele de carte funciară depuse la dosarul cauzei, precum și din Dispoziția Primarului nr. 5445/11 decembrie 2002 a rezultat faptul că imobilele menționate sunt libere și se află în proprietatea Statului Român, în administrarea operativă a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca sau al Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca. În raport de situația care reiese din cărțile funciare anterior menționate cu referire la proprietarul tabular, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, invocată de acesta prin întâmpinare. Față de faptul că măsura compensării presupune stabilirea valorii terenului menționat în cadrul Dispoziției nr. 11931/2007 și expropriat cât și stabilirea valorii imobilelor solicitate prin măsura compensării, tribunalul a dispus în cauză efectuarea a trei expertize.

S-a mai reținut că, raportat la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și la Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de judecată este îndreptățită să hotărască pe fond asupra măsurilor reparatorii care se cuvin persoanelor îndreptățite, prevăzute de art. 1 din Legea nr. 10/2001. Solicitarea reclamantelor de obligare a Primarului Cluj-Napoca la emiterea unei noi dispoziții în conformitate de art. 26 din Legea nr. 10/2001 prin care să acorde și alte imobile în compensare, pe lângă cele stabilite deja de instanță, pentru diferența dintre valoarea evaluată a proprietății expropriate de Statul Român (408.935,1 euro), și valoarea imobilelor acordate în compensare, a fost respinsă de tribunal cu motivarea că măsura compensării se poate acorda doar în privința unor imobile individual determinate, nefiind posibilă pentru imobile neindividualizate.

Prin urmare, pentru restul proprietății evaluate, descrisă în dispoziția contestată, respectiv pentru diferența dintre valoarea evaluată și valoarea imobilelor date în compensare, tribunalul a menținut Dispoziția Primarului nr. 11931/2007, în sensul propunerii de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, urmând a se lua în calcul și despăgubirile primite la expropriere. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta P.M., pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca. Prin Decizia nr. 285/A din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și în parte apelurile formulate de către reclamanta P.M., în nume propriu și în calitate de succesoare a reclamantei R.A.

și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca și, în consecință: A admis excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca și a respins acțiunea reclamantelor împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesual pasive. A dispus anularea parțială a Dispoziției nr. 11931/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în sensul că a dispus emiterea dispoziției de restituire în natură, prin compensare parțială, în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantelor, pentru imobilul-teren situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, în suprafață de 777 mp, evaluat la valoarea de 206.619 euro (347 euro/mp), a următoarelor imobile: 1. Apartamentul nr. 5, situat administrativ în Cluj-Napoca, str. V.B., înscris în CF 123886 Cluj, sub B+4, nr. Top 46/1/V, evaluat la suma de 26.070 euro (echivalentul sumei de 11 1.825 RON).

2. Imobil teren nou format cu nr. topo Y, cu destinația gradină, situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 367 mp, în favoarea căruia se constituie servitutea de trecere asupra fondului dominant, cu nr. topo Z, conform raportului de expertiză efectuat de către expert F.F., ce face parte integrantă din hotărâre, imobil evaluat la 36.661,49 euro. A stabilit îndreptățirea reclamantei la despăgubiri în cuantum de 206.887,51 euro pentru diferența dintre valoarea terenului preluat (269.619 euro) și valoarea imobilelor date în compensare (62.731,49 euro). A menținut Dispoziția Primarului nr. 11931/2007 în sensul acordării despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcția preluată, situată în Cluj-Napoca.

A înlăturat dispoziția de atribuire în compensare a apartamentului nr. 5, situat în Cluj-Napoca, str. R. A menținut dispozițiile din sentință privind plata cheltuielilor judiciare. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: După pronunțarea hotărârii primei instanțe și până la înregistrarea apelului a decedat reclamanta R.A., apelul fiind formulat numai de reclamanta P.M., în nume propriu și în calitate de moștenitoare a reclamantei R.A. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Curtea de Apel a reținut că dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001 statuează că unitățile administrativ-teritoriale au patrimoniu propriu și sunt titulare de drepturi și obligații care decurg din raporturile cu persoanele fizice sau juridice și prin urmare, sunt cele care gestionează bunurile din proprietatea lor.

În ceea ce privește Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, acesta este organul deliberativ și atribuțiile acestuia sunt prevăzute de art. 36 din Legea nr. 215/2001. Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu are atribuții în aplicarea Legii nr. 10/2001, primarul fiind persoana desemnată să emită dispoziția prin care soluționează notificarea. Potrivit dispozițiilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, entitatea învestită cu soluționarea notificării formulate de persoana îndreptățită are calitate procesuală și pentru adoptarea măsurii reparatorii: restituirea în natură sau acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii. Prin urmare, calitate procesuală pasivă are Primarul Municipiului Cluj-Napoca și nu Consiliul Local în nume propriu.

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu poate sta în instanță în calitate de reprezentant al Statului Român, întrucât potrivit art. 25, din Decretul nr. 31/1954, Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în derularea raporturilor juridice, cu excepția situațiilor în care legea desemnează alte organe. Imobilele care au fost solicitate a fi acordate în compensare, sunt în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale, care are calitate și capacitate juridică de a sta în judecată, însă nicio dispoziție din Legea nr. 10/2001 nu stipulează ca Statul Român să fie reprezentat de Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca. Așadar, Curtea de Apel a constatat că pârâtul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care, în temeiul art. 296 C. proc.

civ. a admis apelul acestuia și nu a mai analizat celelalte critici formulate de acest apelant. Pe fondul litigiului, instanța de apel a reținut următoarele: Prin art. 1 și art. 7, Legea nr. 10/2001 consacră principiul de bază al legii reparatorii, respectiv restituirea în natură a imobilelor preluate nelegal. Cu titlu de excepție, în cazul în care imobilul nu se poate restitui în natură, legea stabilește măsuri reparatorii în echivalent: compensare cu alte bunuri și servicii sau despăgubiri în condițiile prevăzute de art. 26 Legea nr. 10/2001.

Instanța este abilitată, în baza plenitudinii de competență, să soluționeze nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite, după cum rezultă din considerentele Deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul legii. În cazul de față, terenul preluat de la antecesorii reclamantei, nu mai poate fi restituit în natură, fapt necontestat de părți. Însă instanța este abilitată să verifice dacă pot fi acordate în compensare alte bunuri și servicii sau despăgubiri.

După cum a rezultat din lista bunurilor depuse la dosar de către pârât, există bunuri în domeniul privat al statului, care obiectiv ar putea fi atribuite ca măsură compensatorie pentru bunul preluat abuziv de Statul Român. Verificând lista acestor bunuri, Curtea de Apel a constatat că tribunalul a atribuit prin compensare apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B., care este liber din punct de vedere juridic; apartamentul nr. 5 situat administrativ în Cluj-Napoca, str. R., care este închiriat numitei pop S.L., potrivit Contractului de închiriere din 9 iulie 1999 și terenul în suprafață de 367 mp, situat din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca, liber din punct de vedere juridic.

Instanța de apel a apreciat că a acorda în compensare apartamentul nr. 5, situat în Cluj-Napoca, str. R., care este închiriat încă din 1999 ar însemna, pe de o parte, ca raporturile juridice între locator și locatar să fie afectate, iar, pe de altă parte, a nesocoti obligații legale ale pârâtului care vizează protecția socială pentru persoane aflate în diverse situații. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Raicu vs. România a stipulat că atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie să creeze noi pagube disproporționate. Prin urmare, instanța de apel a constatat că apelul pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca este fondat sub acest aspect, înlăturând apartamentul nr. 5 din str. R., ca imobil care poate fi acordat în compensare.

S-a mai reținut că pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a contestat valoarea terenului expropriat de la antecesorii reclamantei, apreciind că valoarea indicată în raportul de expertiză este disproporționat de mare, raportat la valoarea de circulație pe piața liberă. Instanța de apel, verificând susținerile apelantului a constat că raportul de expertiză de evaluare a terenului expropriat a fost efectuat în data de 2 septembrie 2008 și valoarea unui mp teren a fost estimată la 526,3 euro/mp, iar expertiza pentru stabilirea valorii de circulație a imobilelor acordate în compensare a fost efectuată la data de 28 august 2009, la interval de aproape un an de la prima expertiză. Or, este notoriu faptul că din 2008 piața imobiliară a intrat în declin, în anul 2009 valoarea imobilelor fiind scăzută față de anul anterior, așa încât nu puteau fi considerate echivalente două expertize efectuate la distanță de aproape un an.

În consecință, a fost suplimentat probatoriul, iar din raportul de expertiză efectuat de d-na expert Ș.M.R. a rezultat că valoarea unui mp teren este estimată la 347 euro/mp. Această valoare a fost avută în vedere de instanța de apel la calcularea valorii de circulație a imobilului expropriat. În ceea ce privește apelul reclamantei, Curtea de Apel a constatat că acesta este parțial fondat, în ceea ce privește cererea subsidiară - solicitarea de stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate în continuare pentru teren, după acordarea unor imobile în compensare. Critica principală a apelului reclamantei vizând obligarea intimaților la emiterea unei dispoziții de restituire în natură prin compensare cu alte bunuri pentru terenul situat în Cluj-Napoca, a fost apreciată ca nefondată cu motivarea că pot fi acordate în compensare numai bunuri aflate în proprietatea privată a Statului Român, libere din punct de vedere juridic.

Valoarea terenului în suprafață de 777 mp situat în Cluj-Napoca este de 269.619 euro, iar imobilele atribuite în compensare au o valoare de 62.731,49 euro. Prin urmare, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru diferența dintre valoarea terenului preluat (269.619 euro) și valoarea imobilelor date în compensare (62.731,49 euro), deci pentru suma de 206.887,51 euro. S-a mai reținut că reclamanta a contestat dispoziția emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, tocmai pentru faptul că stabilea acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 247/2005. Legislația internă prin care se stabilesc drepturile persoanelor cărora nu li se pot restitui în natură imobilele preluate vine în contradicție cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, caz în care, potrivit art. 20 Constituție, au prioritate convențiile internaționale.

Cu această motivare, instanța de apel a stabilit îndreptățirea reclamantei la acordarea de despăgubiri bănești, respectiv echivalentul în lei la data plății a sumei de 206.887,51 euro. S-a constatat că este fondată și critica reclamantei apelante vizând construcția preluată de Statul Român situată din punct de vedere administrativ în Cluj-Napoca. Reclamanta și antecesoarea sa au criticat dispoziția Primarului nr. 11931/2007 cu privire la întreg imobilul situat în Cluj-Napoca, compus din casă și teren în suprafață de 777 mp, însă ulterior și-au precizat acțiunea în sensul că solicită emiterea unei dispoziții de restituire în natură prin compensare numai pentru terenul de 777 mp, nu și pentru construcție.

Așadar, apelanta a solicitat implicit menținerea dispoziției Primarului nr. 11931/2007, în sensul acordării despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcția preluată, situată în Cluj-Napoca. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanta P.M. și pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca. 1. Prin recursul declarat, reclamanta formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc civ.: a. Hotărârea instanței de apel este nelegală în ceea ce privește menținerea în parte a dispoziției nr. 11931/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca de acordare de despăgubiri bănești pentru diferența dintre valoarea imobilului teren evaluat și valoarea imobilelor oferite în compensare.

Legea nr. 10/2001 prevede în art. 1 alin. (2) - (4), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 și art. 26 principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidența acestei legi, restituirea în echivalent constituind numai o excepție de la acest principiu. Atunci când restituirea în natură nu este posibilă, entității învestite cu soluționarea notificării îi revine obligația ca prin decizie/dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii și doar dacă aceasta nu este în mod obiectiv posibilă, în subsidiar, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

În condițiile în care la dosarul cauzei s-a depus o listă a bunurilor aflate în domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca care face dovada faptului că măsura compensării cu alte bunuri este obiectiv posibilă, instanța era obligată să dispună obligarea pârâților-intimați la emitere a dispoziției de restituire în natură, prin compensare cu alte bunuri, pentru diferența dintre valoarea imobilului teren expropriat și valoarea imobilelor acordate în compensare. b. Prin decizia pronunțată în recurs a fost eliminat de la acordarea în compensare apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R. Motivarea instanței de eliminare a acestui imobil de la restituire, pentru considerente de protecție socială, este în contradicție cu normele legale în vigoare, hotărârea fiind astfel lipsită de temei legal.

Legiuitorul a înțeles să reglementeze soarta juridică a chiriașilor care ocupă imobile care se acordă în compensare, prin 14 din Legea nr. 10/2001, obligând noul proprietar să se subroge în drepturile statului. 2. Recurentul Primarul Municipiului Cluj-Napoca critică decizia instanței de apel pentru următoarele motive întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. pen.: a. Măsura compensării este lăsată de legiuitor la latitudinea entității învestite cu soluționarea notificării și este posibilă doar dacă există bunuri și servicii disponibile a fi acordate în compensare, așa cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 10/2001. b. Se mai arată că legiuitorul a instituit o procedură administrativă specială pentru evaluarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, de care instanța nu a ținut seama.

Astfel, competența de evaluare revine, conform legii, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aflată în subordinea cancelariei Primului-Ministru. c. Totodată, instanța de apel trebuia să respingă și acordarea în compensare a apartamentului nr. 5, situat în str. V.B., Cluj-Napoca, județul Cluj, acesta făcând obiectul contractului de închiriere, încheiat cu numitul V.V. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte reține următoarele: 1.a. Nu este fondată critica formulată de recurentă prin care se susține nelegalitate deciziei recurate pentru încălcarea art. 26 din Legea nr. 10/2001 rezultată din respingerea cererii reclamantei de a-i fi acordate în compensare și alte bunuri în limita diferenței de valoare dintre imobilul ce a aparținut autorilor săi și bunurile ce i-au fost deja acordate în compensare prin hotărârea primei instanțe.

Conform art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele al căror regim juridic este reglementat de acest act normativ se restituie în natură, iar potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Este adevărat că, din cuprinsul prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca și din conținutul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că entitatea notificată are obligația să dispună restituirea în natură a imobilului notificat, ori de câte ori această restituire este posibilă și să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori de câte ori există bunuri disponibile ori servicii care pot fi acordate în compensare. Numai în situațiile în care măsura restituirii în natură și cea a compensării nu sunt posibile, entitatea învestită propune acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În cauză însă, pe parcursul derulării litigiului în fața primei instanțe, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a depus la dosar lista imobilelor aflate în domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca, fără însă a preciza situația juridică a fiecărui imobil. După depunerea acestei liste, reclamantele au solicitat comunicarea situației juridice a imobilelor de la pozițiile nr. 770 și nr. 771 situate pe str. R. și a celor de la pozițiile nr. 892 - 897 situate pe str. V.B. (încheierea de la termenul de judecată din data de 03 iunie 2008). Urmare a comunicării relațiilor solicitate, la data de 15 ianuarie 2009, reclamantele și-au precizat acțiunea, arătând că solicită acordarea în compensare a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B., a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R. și a terenului în suprafață de 873 mp situat în Cluj-Napoca.

Reclamantele nu au indicat și nu au solicitat atribuirea în compensare și a altor bunuri. Împrejurarea că la dosar s-a depus lista tuturor imobilelor aflate în domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca nu înseamnă că oricare dintre aceste bunuri ar fi putut fi atribuite în cauză reclamantelor, prin compensare, în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001. În primul rând, așa cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 10/2001, atribuirea unui bun în compensare trebuie acceptată de persoana îndreptățită. Or, reclamantele și-au exprimat opțiunea prin indicarea imobilelor aflate pe lista bunurilor din domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca la pozițiile nr. 770 și nr. 771 situate pe str. R. și a celor de la pozițiile nr. 892 - 897 situate pe str. V.B.

și, ulterior, urmare a comunicării situație juridice a acestor bunuri, și-au exprimat acordul, prin precizarea acțiunii, cu privire la atribuirea în natură, prin compensare, a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B., a apartamentului nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R. și a terenului în suprafață de 873 mp situat în Cluj-Napoca. Pe de altă parte, nu toate bunurile aflate în domeniul privat al Municipiului Cluj-Napoca, menționate în lista depusă la dosar, ar putea fi acordate în compensare, în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, iar reclamantele nu au indicat și alte imobile, din cuprinsul acestei liste, a căror situație juridică să permită acordarea lor în compensare, în afara celor deja atribuite prin hotărârea primei instanțe.

b. Este fondată critica prin care recurenta-reclamantă susține nelegalitatea deciziei recurate pentru neacordarea în compensare a apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R. Contrar celor reținute de instanța de apel, împrejurarea că acest apartament face obiectul unui contract de închiriere în curs de desfășurare din anul 1999 și în care calitatea de locator revine statului, nu împiedică acordarea imobilului în compensare, în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001. Dispozițiile art. 14 și urm. din Legea nr. 10/2001 permit această concluzie, legiuitorul reglementând situația raporturilor locative într-o atare situație. Prin urmare, recursul reclamantei este fondat sub acest aspect, urmând a fi admis în condițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu consecința modificării deciziei recurate și a acordării recurentei, în compensare, și a acestui apartament. 2.a. Critica formulată de recurentul-pârât sub aspectul posibilității instanței de cenzura aplicarea art. 26 din Legea nr. 10/2001 de către unitatea deținătoare nu este fondată. Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.

În condițiile Legii nr. 10/2001, procedura administrativă poate fi urmată de o procedură judiciară prin care, persoana care se pretinde îndreptățită, învestește instanța de judecată cu verificarea legalității măsurilor cuprinse în decizia sau dispoziția emisă de unitatea notificată. Controlul de legalitate pe care instanța de judecată îl exercită, vizează tocmai respectarea de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, a normelor legale aplicabile. De aceea, dacă constată că dispozițiile art. 26 alin. (3) din Lege nu au fost respectate cu ocazia soluționării notificării, în cadrul controlului de legalitate efectuat, instanța este îndreptățită să oblige entitatea notificată la respectarea dispozițiilor menționate, inclusiv prin admiterea solicitării persoanei îndreptățite de a beneficia de restituirea în natură a anumitor imobile.

Prin urmare, susținerea recurentului în sensul că stabilirea calității de bun sau servicii care poate fi atribuit în compensare nu este atribuit instanței de judecată, ci al unității deținătoare, nu poate fi primită, instanța de apel făcând o corectă interpretare, din această perspectivă, a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. b. Este însă fondată critica formulată sub aspectul posibilității instanței de a acorda, în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 despăgubiri bănești în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a bunurilor notificate de persoana îndreptățită. Prin Legea nr. 247/2005 au fost reglementate sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.

Prin aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005, măsurile reparatorii ce pot fi acordate în temeiul Legii nr. 10/2001 vor consta în titluri de despăgubiri. Legea definește titlurile de despăgubire ca fiind certificate emise de Cancelaria Primului-Ministru, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate și care urmează a fi exersate prin conversia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea. Așa cum în mod expres se prevede în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 245/2007, titlurile de despăgubire vor fi acordate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar nu de Ministerul Finanțelor Publice.

Totodată, modalitatea în care sunt evaluate despăgubirile cuprinse în decizia Comisiei Centrale este supusă controlului judecătoresc exercitat de instanța de contencios-administrativ. Recunoașterea posibilității de a recurge la o acțiune directă pentru a obține plata unor despăgubiri bănești înseamnă încălcarea unor norme legale care reglementează o procedură judiciară specială, de competența instanței de contencios administrativ, ce are ca obiect tocmai stabilirea întinderii acestor despăgubiri pe baza unui mecanism de acordare a despăgubirilor reglementat legislativ. De aceea, a recunoaște dreptul reclamantei la beneficiul unor despăgubiri bănești înseamnă a înlocui în mod nelegal, o formă de despăgubiri reglementată de legiuitor, prevăzută pentru satisfacerea acelorași drepturi.

Argumentul legat de nefuncționalitatea Fondului Proprietatea nu poate fi primit pentru că nu poate fi susținută, pe baza acestui argument, soluția instanței de apel de înlocuire a unei proceduri judiciare legale (în cadrul căreia pot fi valorificate pretențiile legate de despăgubiri) cu o procedură nereglementată legislativ, dar care încearcă să acopere o situație juridică identică și în care se creează, prin intermediul instanței de judecată, o modalitate nouă de despăgubire a persoanelor îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Nefuncționalitatea Fondului Proprietatea, constatată în jurisprudența Curții Europene atrage obligația statului de a adopta măsurile necesare pentru a înlătura acest neajuns, dar nu posibilitatea instanțelor judecătorești de a crea mecanisme paralele de măsurilor reparatorii, altele decât cele consacrate legislativ.

Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului sub acest aspect și va modifica decizia recurată în sensul că pentru diferența de valoare dintre imobilele preluate și imobilele atribuite prin compensare va menține dispoziția nr. 1193/27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în sensul propunerii acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. c. Pentru argumentele expuse în analiza recursului declarat de reclamantă referitoare la aplicarea art. 14 și urm. din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte apreciază ca nefondată ultima critică formulată de pârât și care viza nelegalitatea acordării în compensare a apartamentului nr. 5, situat în str. V.B., Cluj-Napoca, atrasă de împrejurarea că acest imobil face obiectului unui contract de locațiune.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanta P.M. și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca și va modifica decizia recurată în sensul celor cuprinde în dispozitivul prezentei decizii, păstrând restul dispozițiilor sentinței și ale deciziei care vizează acordarea cheltuielilor de judecată și admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca cu consecința respingerii acțiunii reclamantelor împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesual pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta P.M. și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 285 A din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Modifică decizia recurată în sensul că admițând apelurile declarate de reclamantă și de pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local Cluj-Napoca împotriva Sentinței civile nr. 84 din 02 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, secția civilă: Schimbă în parte sentința, în sensul că admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P.M.

în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, dispune anularea parțială a dispoziției nr. 11931 din 27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca și obligă pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură prin compensare parțială în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în favoarea reclamantei pentru imobilul teren situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, în suprafață de 777 mp, a următoarelor imobile: - apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. V.B. nr. 7, înscris în C.F. nr. X , sub A+4 nr. topo A, compus din o cameră, o bucătărie, o boxă la subsol cu suprafața utilă de 42,05 mp, înscrise în C.F.

nr. Y; - apartamentul nr. 5 situat în Cluj-Napoca, str. R., înscris în C.F. nr. Z, nr. topo X cu suprafața utilă de 46,56 mp, compus din o cameră, o bucătărie, cămară și pivniță; - imobil teren nou format cu nr. topo Y cu destinația grădină, situat în Cluj-Napoca, str. V.B. în suprafață de 367 mp, în favoarea căruia se constituie servitutea de trecere asupra fondului dominat cu nr. topo Z pe aliniamentul 1 - A+B+C, conform raportului de expertiză efectuat de expert F.F. Pentru diferența de valoare dintre imobilele preluate și imobilele atribuite prin compensare menține dispoziția nr. 11931 din 27 decembrie 2007 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, în sensul propunerii acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței și ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.