ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5055/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

cauzei constată următoarele:

H.M.E. a chemat în judecată

Municipiul Cluj-Napoca prin primar, Primarul municipiului Cluj-Napoca, pe V.P.

și D.C.E. solicitând să se dispună anularea parțială a dispoziției nr. 4358 din

14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și obligarea acestuia

la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului situat în

Cluj-Napoca, județul Cluj doar în favoarea reclamantului. De asemenea, a cerut

deducerea din cuantumul valorii măsurilor reparatorii în echivalent a cuantumului

despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizate la data

plății.

În motivarea acțiunii

reclamantul a învederat că pârâții V.P. și D.C.E. au formulat notificare

conform Legii nr. 10/2001 numai în ceea ce privește imobilul situat în Cluj-Napoca,

și prin urmare nu erau îndrituiți a beneficia de prevederile legii menționate

și în ceea ce privește terenul din Cluj-Napoca. De asemenea, a evidențiat că

deși prin dispoziția contestată i s-a restituit în natură doar o parte din

terenul în litigiu, iar despăgubirile în echivalent au fost stabilite pentru

restul imobilului care nu a fost restituit în natură, a fost obligat la

restituirea întregii despăgubiri primite în trecut și mult peste valoarea

încasată cu titlu de despăgubiri de către reclamant și rudele sale în temeiul

Legii nr. 112/1995.

Ca atare, într-o

interpretare echitabilă a Legii nr. 10/2001, intervine o compensare între suma

despăgubirilor primite prin dispoziție și suma echivalentă ce urma a se stabili,

în condițiile legii.

Ulterior, reclamantul a

înțeles să-și precizeze acțiunea în sensul că nu mai susține petitul nr. 2 al

acțiunii respectiv să se ia act că nu mai solicită înlăturarea pârâtei D.C. din

dispoziția nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului

Cluj-Napoca.

Tribunalul Cluj, secția

civilă, prin sentința nr. 526 din 11 iulie 2007 a luat act de renunțarea

reclamantului la cererea de înlăturare a pârâtei D.C.E. din dispoziția nr. 4358

din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.

A admis în parte acțiunea și

a anulat parțial dispoziția nr. 4358 din 14 martie 2007 în sensul că terenul în

suprafață de 1360 mp cu nr. top 11100/2/1 înscris în C.F. nr. 16952 Cluj-Napoca

se restituie doar în favoarea reclamantului și a pârâtei D.C.E. cu excluderea

pârâtului V.P.

A anulat art. 3 al

dispoziției.

A dispus deducerea din

cuantumul valorii măsurilor reparatorii în echivalent a cuantumului

despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 112/1995, actualizate la data plății.

A respins cererea de emitere

a unei noi dispoziții.

Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia

nr. 450/A din 12 decembrie 2007 a respins ca nefondate apelurile declarate de

pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin primar

și V.P. împotriva sentinței nr. 526 din 11 iulie 2007 a Tribunalului Cluj,

secția civilă pe care a menținut-o.

Ambele instanțe au reținut

în ceea ce îl privește pe pârâtul V.P. că deși prin cererea de acordare a

măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 112/1995 s-a referit și la imobilul din

Cluj-Napoca, ulterior prin notificarea nr. 1016 din 26 iulie 2001 a înțeles să

solicite în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri în echivalent

exclusiv pentru imobilul din Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr.209 Cluj, sub A+4

nr. top 11100/2/2 descris în notificare.

Prin urmare, conform

principiului disponibilității acest pârât a înțeles să-și limiteze pretențiile

în baza Legii nr. 10/2001 numai la imobilul de la nr. 54, nefiind într-o eroare

de identificare a imobilelor, cererea întemeiată de prevederile Legii nr. 112/1995

dovedind că el cunoștea exact adresele administrative ale imobilelor, iar

notificarea atestând că știa și numerele topografice actuale.

Pe de altă parte, potrivit

art. 1 din dispoziția contestată, s-a dispus restituirea în natură a două

terenuri situate în Cluj-Napoca, respectiv în suprafață de 264 mp și cel în

suprafață de 1360 mp condiționat de restituirea sumei primite cu titlu de

despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizată la data plății.

Prin art. 3 al dispoziției

contestate, măsura restituirii în natură a fost condiționată de restituirea

sumei primită cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, actualizată

cu rata inflației, în timp ce prin art. 7 din aceeași dispoziție, pentru partea

de imobil ce nu a putut fi restituită, constând în apartamentele înstrăinate în

baza Legii nr. 112/1995, s-a stabilit dreptul moștenitorilor fostului

proprietar la măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

Așadar, între moștenitorii

fostului proprietar tabular și Statul Român existau creanțe reciproce și era

inechitabil ca persoanele îndreptățite conform Legii nr. 10/2001 să fie

obligate la restituirea sumelor pe care le datorează pentru a putea beneficia

de restituirea în natură a unei părți din imobil, iar statul să-și

îndeplinească obligația la un moment ulterior.

Cu alte cuvinte, în

condițiile în care cele două creanțe erau certe, compensarea lor la momentul în

care acestea deveneau lichide și exigibile, era normală.

Aceasta chiar dacă creanța

statului era lichidă și exigibilă întrucât nu se putea imputa persoanelor

îndreptățite împrejurarea că nu a fost evaluat cuantumul măsurilor reparatorii

prin echivalent pe care statul le datora în temeiul Legii nr. 10/2001.

În contra deciziei nr. 450/A

din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie au declarat recurs Municipiul

Cluj-Napoca prin primar și Primarul municipiului Cluj-Napoca ambii invocând

motivele de casare prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Prin ambele recursuri s-a

susținut în esență că în mod greșit instanțele au dispus anularea art. 3 al

dispoziției nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului

Cluj-Napoca și deducerea din cuantumul valorii măsurilor reparatorii în

echivalent a cuantumului despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 112/1995,

actualizate la data plății, întrucât notificatorii au fost despăgubiți în baza

Legii nr. 112/1995 pentru apartamentele înstrăinate și li s-a restituit în

natură un apartament. Or, prin art. 3 din dispoziția contestată au primit în

natură două parcele de teren în suprafață de 264 mp cu nr. top 11100/2/2 și de

1360 mp cu nr. top 11100/2/1, legea condiționând această măsură de restituirea

sumei primite cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995.

Cel de al doilea motiv de

recurs comun vizează greșita excludere a pârâtului V.P. de la restituirea în

natură a terenului de la nr. 47 cât timp acesta a făcut dovada calității de

persoană îndreptățită după fostul proprietar tabular al imobilului identificat

cu nr. top 11100, care în urma dezmembrării în cele două numere topografice nr.

top 11100/1 – teren viran, și nr. top 11100/2, au primit numere poștale

diferite și prin urmare este îndreptățit la restituirea ambelor suprafețe de

teren ce au făcut parte înaintea dezmembrării din același număr topografic.

Recurenții au solicita

admiterea ambelor recursuri și modificarea deciziei atacate în sensul

respingerii în întregime a acțiunii și menținerea dispoziției nr. 4358 din 14

martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Recursurile nu sunt fondate.

Prin dispoziția nr. 4358 din

14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca s-a decis conform

art. 1, restituirea în natură a terenului în suprafață de 264 mp din parcela cu

nr. top 11100/2/2 înscrisă inițial în C.F. colectivă nr. 34091, precum și a

terenului în suprafață de 1360 mp cu nr. top 11100/2/1 înscris în C.F. nr. 16952,

terenuri situate în Cluj-Napoca, în favoarea beneficiarilor H.M.E., V.P. și D.C.E.

Prin art. 2 din dispoziție s-a instituit un drept de servitute de trecere

pentru parcela restituită cu nr. top 11100/2/1, iar conform art. 3 măsura

dispusă a fost condiționată de restituirea sumei primite cu titlu de

despăgubire în baza Legii nr. 112/1995 pentru terenul restituit, actualizată la

data plății (filele 22-23 dosar nr. 1874/117/2007).

Pe de altă parte, art. 7 din

menționata dispoziție a propus ca pentru restul imobilului, exceptând

apartamentul restituit în baza Legii nr. 112/1995 prin hotărârile nr. 127 din 22

iulie 1999 și respectiv 171 din 07 septembrie 1988 emise de Comisia județeană

pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, să fie acordate despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005

(filele 22-23; 34 și 35 dosar nr. 1874/117/2007).

Din cele expuse rezultă cu

evidență că atât moștenitorii proprietarului tabular între care și reclamantul

cât și statul dețineau creanțe reciproce.

Este adevărat că potrivit

art. 12 și art. 20 din Legea nr. 10/2001 republicată dacă persoana îndreptățită

a primit o despăgubire în condițiile Legii nr. 112/1995 restituirea în natură

este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii

primite, actualizată cu indicele inflației.

Dar, așa cum deja s-a

evidențiat și reclamantul în puterea art. 7 al dispoziției nr. 4358 din 14 martie

2007 deja evocat și respectiv al art. 26 din Legea nr. 10/2001 deținea la

rândul său o creanță vizând partea din imobil nerestituită în natură.

Așa fiind, corect instanțele

au considerat incidente dispozițiile art. 1143 și art. 1144 C. civ. potrivit cărora

când două persoane sunt datoare una alteia, compensația operează de drept, în

puterea legii, și cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se

găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective.

De altfel, decizia contestată

nu a indicat cuantumul sumei pe care reclamantul avea a o restitui conform art.

3, dar nici suma cuvenită reclamantului cu titlu de măsuri reparatorii în

echivalent potrivit art. 7 din dispoziție, deși în preambulul acesteia se face

mențiunea că notificările datează din 13 februarie 2001, 26 iulie 2001 și

respectiv 02 august 2001, iar pârâții aveau obligația a respecta termenele

prevăzute de art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, ceea ce însă nu au

făcut.

Prin urmare critica

recurenților pe acest aspect nu poate fi primită.

Referitor la cel de al

doilea motiv de recurs și acesta este neîntemeiat având în vedere că prin

notificarea nr. 1016 din 26 iulie 2001 V.P. a solicitat despăgubiri în

echivalent exclusiv pentru imobilul din Cluj-Napoca, pe care l-au identificat

ca fiind înscris în C.F. nr. 209 sub A+4, nr. top 11100/2/2 și l-a

individualizat prin numărul de încăperi (fila 32 dosar nr. 1874/117/2007).

Prin urmare, corect

instanțele au reținut că pârâtul V.P. nu a înțeles să solicite întregul imobil

înscris în C.F. nr. 209 Cluj-Napoca, respectiv și terenul viran înscris la nr.

top 11100/1.

De altfel, cât timp însuși

pârâtul V.P. nu a declarat recurs pe acest aspect apare lipsit de interes să o

facă pârâții.

Astfel fiind, recursurile

pârâților vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca prin primar

împotriva deciziei nr. 450/A din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie.

Obligă pe recurenți la plata sumei de

2987,40 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul H.M.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi29 aprilie 2009.