ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5055/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: H.M.E. a chemat în judecată Municipiul Cluj-Napoca prin primar, Primarul municipiului Cluj-Napoca, pe V.P. și D.C.E. solicitând să se dispună anularea parțială a dispoziției nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, județul Cluj doar în favoarea reclamantului. De asemenea, a cerut deducerea din cuantumul valorii măsurilor reparatorii în echivalent a cuantumului despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizate la data plății. În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că pârâții V.P.

și D.C.E. au formulat notificare conform Legii nr. 10/2001 numai în ceea ce privește imobilul situat în Cluj-Napoca, și prin urmare nu erau îndrituiți a beneficia de prevederile legii menționate și în ceea ce privește terenul din Cluj-Napoca. De asemenea, a evidențiat că deși prin dispoziția contestată i s-a restituit în natură doar o parte din terenul în litigiu, iar despăgubirile în echivalent au fost stabilite pentru restul imobilului care nu a fost restituit în natură, a fost obligat la restituirea întregii despăgubiri primite în trecut și mult peste valoarea încasată cu titlu de despăgubiri de către reclamant și rudele sale în temeiul Legii nr. 112/1995. Ca atare, într-o interpretare echitabilă a Legii nr. 10/2001, intervine o compensare între suma despăgubirilor primite prin dispoziție și suma echivalentă ce urma a se stabili, în condițiile legii.

Ulterior, reclamantul a înțeles să-și precizeze acțiunea în sensul că nu mai susține petitul nr. 2 al acțiunii respectiv să se ia act că nu mai solicită înlăturarea pârâtei D.C. din dispoziția nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 526 din 11 iulie 2007 a luat act de renunțarea reclamantului la cererea de înlăturare a pârâtei D.C.E. din dispoziția nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca. A admis în parte acțiunea și a anulat parțial dispoziția nr. 4358 din 14 martie 2007 în sensul că terenul în suprafață de 1360 mp cu nr. top 11100/2/1 înscris în C.F. nr. 16952 Cluj-Napoca se restituie doar în favoarea reclamantului și a pârâtei D.C.E.

cu excluderea pârâtului V.P. A anulat art. 3 al dispoziției. A dispus deducerea din cuantumul valorii măsurilor reparatorii în echivalent a cuantumului despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 112/1995, actualizate la data plății. A respins cererea de emitere a unei noi dispoziții. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 450/A din 12 decembrie 2007 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca prin primar și V.P. împotriva sentinței nr. 526 din 11 iulie 2007 a Tribunalului Cluj, secția civilă pe care a menținut-o. Ambele instanțe au reținut în ceea ce îl privește pe pârâtul V.P.

că deși prin cererea de acordare a măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 112/1995 s-a referit și la imobilul din Cluj-Napoca, ulterior prin notificarea nr. 1016 din 26 iulie 2001 a înțeles să solicite în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri în echivalent exclusiv pentru imobilul din Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr.209 Cluj, sub A+4 nr. top 11100/2/2 descris în notificare. Prin urmare, conform principiului disponibilității acest pârât a înțeles să-și limiteze pretențiile în baza Legii nr. 10/2001 numai la imobilul de la nr. 54, nefiind într-o eroare de identificare a imobilelor, cererea întemeiată de prevederile Legii nr. 112/1995 dovedind că el cunoștea exact adresele administrative ale imobilelor, iar notificarea atestând că știa și numerele topografice actuale.

Pe de altă parte, potrivit art. 1 din dispoziția contestată, s-a dispus restituirea în natură a două terenuri situate în Cluj-Napoca, respectiv în suprafață de 264 mp și cel în suprafață de 1360 mp condiționat de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizată la data plății. Prin art. 3 al dispoziției contestate, măsura restituirii în natură a fost condiționată de restituirea sumei primită cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, actualizată cu rata inflației, în timp ce prin art. 7 din aceeași dispoziție, pentru partea de imobil ce nu a putut fi restituită, constând în apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, s-a stabilit dreptul moștenitorilor fostului proprietar la măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Așadar, între moștenitorii fostului proprietar tabular și Statul Român existau creanțe reciproce și era inechitabil ca persoanele îndreptățite conform Legii nr. 10/2001 să fie obligate la restituirea sumelor pe care le datorează pentru a putea beneficia de restituirea în natură a unei părți din imobil, iar statul să-și îndeplinească obligația la un moment ulterior. Cu alte cuvinte, în condițiile în care cele două creanțe erau certe, compensarea lor la momentul în care acestea deveneau lichide și exigibile, era normală. Aceasta chiar dacă creanța statului era lichidă și exigibilă întrucât nu se putea imputa persoanelor îndreptățite împrejurarea că nu a fost evaluat cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent pe care statul le datora în temeiul Legii nr. 10/2001.

În contra deciziei nr. 450/A din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie au declarat recurs Municipiul Cluj-Napoca prin primar și Primarul municipiului Cluj-Napoca ambii invocând motivele de casare prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Prin ambele recursuri s-a susținut în esență că în mod greșit instanțele au dispus anularea art. 3 al dispoziției nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și deducerea din cuantumul valorii măsurilor reparatorii în echivalent a cuantumului despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 112/1995, actualizate la data plății, întrucât notificatorii au fost despăgubiți în baza Legii nr. 112/1995 pentru apartamentele înstrăinate și li s-a restituit în natură un apartament.

Or, prin art. 3 din dispoziția contestată au primit în natură două parcele de teren în suprafață de 264 mp cu nr. top 11100/2/2 și de 1360 mp cu nr. top 11100/2/1, legea condiționând această măsură de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995. Cel de al doilea motiv de recurs comun vizează greșita excludere a pârâtului V.P. de la restituirea în natură a terenului de la nr. 47 cât timp acesta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită după fostul proprietar tabular al imobilului identificat cu nr. top 11100, care în urma dezmembrării în cele două numere topografice nr. top 11100/1 – teren viran, și nr. top 11100/2, au primit numere poștale diferite și prin urmare este îndreptățit la restituirea ambelor suprafețe de teren ce au făcut parte înaintea dezmembrării din același număr topografic.

Recurenții au solicita admiterea ambelor recursuri și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii și menținerea dispoziției nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca. Recursurile nu sunt fondate. Prin dispoziția nr. 4358 din 14 martie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca s-a decis conform art. 1, restituirea în natură a terenului în suprafață de 264 mp din parcela cu nr. top 11100/2/2 înscrisă inițial în C.F. colectivă nr. 34091, precum și a terenului în suprafață de 1360 mp cu nr. top 11100/2/1 înscris în C.F. nr. 16952, terenuri situate în Cluj-Napoca, în favoarea beneficiarilor H.M.E., V.P. și D.C.E.

Prin art. 2 din dispoziție s-a instituit un drept de servitute de trecere pentru parcela restituită cu nr. top 11100/2/1, iar conform art. 3 măsura dispusă a fost condiționată de restituirea sumei primite cu titlu de despăgubire în baza Legii nr. 112/1995 pentru terenul restituit, actualizată la data plății (filele 22-23 dosar nr. 1874/117/2007). Pe de altă parte, art. 7 din menționata dispoziție a propus ca pentru restul imobilului, exceptând apartamentul restituit în baza Legii nr. 112/1995 prin hotărârile nr. 127 din 22 iulie 1999 și respectiv 171 din 07 septembrie 1988 emise de Comisia județeană pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, să fie acordate despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (filele 22-23; 34 și 35 dosar nr. 1874/117/2007).

Din cele expuse rezultă cu evidență că atât moștenitorii proprietarului tabular între care și reclamantul cât și statul dețineau creanțe reciproce. Este adevărat că potrivit art. 12 și art. 20 din Legea nr. 10/2001 republicată dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire în condițiile Legii nr. 112/1995 restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflației. Dar, așa cum deja s-a evidențiat și reclamantul în puterea art. 7 al dispoziției nr. 4358 din 14 martie 2007 deja evocat și respectiv al art. 26 din Legea nr. 10/2001 deținea la rândul său o creanță vizând partea din imobil nerestituită în natură.

Așa fiind, corect instanțele au considerat incidente dispozițiile art. 1143 și art. 1144 C. civ. potrivit cărora când două persoane sunt datoare una alteia, compensația operează de drept, în puterea legii, și cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective. De altfel, decizia contestată nu a indicat cuantumul sumei pe care reclamantul avea a o restitui conform art. 3, dar nici suma cuvenită reclamantului cu titlu de măsuri reparatorii în echivalent potrivit art. 7 din dispoziție, deși în preambulul acesteia se face mențiunea că notificările datează din 13 februarie 2001, 26 iulie 2001 și respectiv 02 august 2001, iar pârâții aveau obligația a respecta termenele prevăzute de art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, ceea ce însă nu au făcut.

Prin urmare critica recurenților pe acest aspect nu poate fi primită. Referitor la cel de al doilea motiv de recurs și acesta este neîntemeiat având în vedere că prin notificarea nr. 1016 din 26 iulie 2001 V.P. a solicitat despăgubiri în echivalent exclusiv pentru imobilul din Cluj-Napoca, pe care l-au identificat ca fiind înscris în C.F. nr. 209 sub A+4, nr. top 11100/2/2 și l-a individualizat prin numărul de încăperi (fila 32 dosar nr. 1874/117/2007). Prin urmare, corect instanțele au reținut că pârâtul V.P. nu a înțeles să solicite întregul imobil înscris în C.F. nr. 209 Cluj-Napoca, respectiv și terenul viran înscris la nr. top 11100/1. De altfel, cât timp însuși pârâtul V.P. nu a declarat recurs pe acest aspect apare lipsit de interes să o facă pârâții.

Astfel fiind, recursurile pârâților vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca prin primar împotriva deciziei nr. 450/A din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Obligă pe recurenți la plata sumei de 2987,40 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul H.M.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi29 aprilie 2009.