ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3352/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 1772 din 12 mai 2006, Primarul municipiului Cluj-Napoca, a respins cererile formulate de B.A., B.I. și M.M., vizând restituirea în natură a terenului în suprafață de 1075 mp situat în Cluj-Napoca, cu motivarea că imobilul se află în zona sistematizată, fiind ocupat de blocuri de locuințe. S-a propus, pentru terenul imposibil de restituit în natură, acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de ½ parte din terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea.

La 8 iunie 2006, persoanele îndreptățite au contestat această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, să oblige pârâtul la acordarea măsurilor reparatorii, conform legii, pentru întreg terenul revendicat, identificat în C.F. nr. 19668 Cluj expropriat prin Decretul nr. 196/1963, și nu doar pentru cota de ½ parte, cum în mod nejustificat s-a procedat. Investit în primă instanță, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 1041 din 23 noiembrie 2006, a admis „plângerea” și anulând în parte dispoziția, a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție de soluționare a notificării, prin care să stabilească dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii pentru întregul imobil, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A menținut dispozițiile actului atacat cu privire la respingerea cererii de restituire în natură și cu privire la stabilirea măsurilor reparatorii, în funcție de despăgubirile primite la expropriere. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că avându-se în vedere calitatea reclamanților de moștenitori ai autoarei S.A., fosta proprietară tabulară, aceștia sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii pentru întregul imobil și nu numai pentru cota de ½ parte. Aceeași instanță, prin sentința nr. 313 din 12 aprilie 2007, a admis cererea reclamanților, formulată în temeiul dispozițiilor art. 281 1 și art. 282 2 C. proc. civ. și a dispus completarea dispozitivului primei hotărâri, în sensul că a respins cererea reclamanților de anulare a dispoziției nr. 1773 din 12 mai 2006, cu privire la terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 281 stj.

p. Prin decizia nr. 305/A din 14 septembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins apelul pârâtului declarat împotriva sentinței civile nr. 1041 din 23 noiembrie 2006 a Tribunalului Cluj și admițând apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 313 din 12 aprilie 2007 a aceleiași instanțe, a desființat această ultimă hotărâre și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, pe considerentul că aceasta nu a analizat petitul vizând anularea celei de a doua dispoziții, nr. 1773 emisă de pârât la 12 mai 2006. În cauză, a declarat recurs în termen legal Primarul Municipiului Cluj care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susține în esență că apelul reclamanților a fost greșit admis, în condițiile în care calea de atac a fost exercitată tardiv, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. Tot astfel, se mai arată, greșit s-a menținut soluția primei instanțe, vizând anularea în parte a dispoziției nr. 1772 din 12 mai 2006, care a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, culpa aparținând reclamanților care nu au depus în termenul prevăzut de lege toate actele doveditoare ale calității lor de persoane îndreptățite pentru întreaga suprafață de teren în legătură cu care s-a formulat notificarea. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea celor ce succed: Așa cum s-a arătat mai sus, prima instanță s-a pronunțat asupra contestației formulată la 8 iunie 2006, prin sentința nr. 1041 din 23 noiembrie 2006 iar ulterior, în baza dispozițiilor art. 281 2 C. proc.

civ., la cererea reclamanților, prin sentința civilă nr. 313 din 12 aprilie 2007, a dispus completarea dispozitivului primei hotărâri, în sensul respingerii cererii reclamanților, vizând anularea dispoziției nr. 1773 din 12 mai 2006. Reclamanții au înțeles să atace numai această a doua hotărâre, care le-a fost comunicată la 20 iunie 2007, calea de atac fiind exercitată în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., la data de 22 iunie 2007 (a se vedea f.125, dosar fond și f.4 dosar apel). Ca atare, recurentul este în eroare cu privire la hotărârea ce a făcut obiectul apelului declarat de reclamanți.

Nefondat este și motivul de recurs vizând greșita soluționare, pe fond, a litigiului, în sensul anulării în parte a primei dispoziții emisă de recurentul-pârât, cu nr. 1772 din 12 mai 2006. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate ... și orice alte înscrisuri necesare dovedirii pretențiilor de restituire, decurgând din acest act normativ, pot fi depuse, până la data soluționării notificării.

În interpretarea acestui text, instanțele au reținut corect că sintagma folosită de legiuitor, vizează doar procedura derulată, ulterior notificării, de către entitatea investită cu soluționarea cererii privind acordarea măsurilor reparatorii, nu și etapa contencioasă a atacării deciziei sau dispoziției, în fața instanței judecătorești. În adevăr, din nicio dispoziție a legii nu rezultă că persoana îndreptățită, în combaterea deciziei de respingere a notificării, nu ar putea depune acte noi în instanță, din care să rezulte calitatea sa de proprietar sau de moștenitor al fostului proprietar al imobilului ce face obiectul cererii de restituire. Ca atare, cum legea nu cuprinde o asemenea dispoziție, prevalează principiul realizării dreptului în raport cu cel al respectării procedurii, conform prevederilor constituționale și ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitoare la garantarea dreptului de proprietate.

În consecință, raportat la probele administrate, în mod corect au reținut instanțele că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii, pentru întregul imobil, teren înscris în C.F. nr. 19668 Cluj. Așa fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 305 A din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 1450 lei, cheltuieli de judecată, față de intimații B.A., B.I. și M.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.