ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3352/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 1772 din 12 mai 2006, Primarul

municipiului Cluj-Napoca, a respins cererile formulate de B.A., B.I. și M.M.,

vizând restituirea în natură a terenului în suprafață de 1075 mp situat în

Cluj-Napoca, cu motivarea că imobilul se află în zona sistematizată, fiind

ocupat de blocuri de locuințe.

S-a

propus, pentru terenul imposibil de restituit în natură, acordarea

despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de ½ parte din terenul

în legătură cu care s-a formulat notificarea.

La

8 iunie 2006, persoanele îndreptățite au contestat această dispoziție,

solicitând instanței, în contradictoriu cu Municipiul Cluj-Napoca, prin primar,

să oblige pârâtul la acordarea măsurilor reparatorii, conform legii, pentru

întreg terenul revendicat, identificat în C.F. nr. 19668 Cluj expropriat prin

Decretul nr. 196/1963, și nu doar pentru cota de ½ parte, cum în mod

nejustificat s-a procedat.

Investit

în primă instanță, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 1041 din

23 noiembrie 2006, a admis „plângerea” și anulând în parte dispoziția, a

obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție de soluționare a notificării, prin

care să stabilească dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii

pentru întregul imobil, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A

menținut dispozițiile actului atacat cu privire la respingerea cererii de restituire

în natură și cu privire la stabilirea măsurilor reparatorii, în funcție de

despăgubirile primite la expropriere.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că avându-se în vedere

calitatea reclamanților de moștenitori ai autoarei S.A., fosta proprietară

tabulară, aceștia sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii pentru

întregul imobil și nu numai pentru cota de ½ parte.

Aceeași

instanță, prin sentința nr. 313 din 12 aprilie 2007, a admis cererea

reclamanților, formulată în temeiul dispozițiilor art. 281

1

și art.

282

2

C. proc. civ. și a dispus completarea dispozitivului primei

hotărâri, în sensul că a respins cererea reclamanților de anulare a dispoziției

nr. 1773 din 12 mai 2006, cu privire la terenul situat în Cluj-Napoca, în

suprafață de 281 stj. p.

Prin

decizia nr. 305/A din 14 septembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins apelul

pârâtului declarat împotriva sentinței civile nr. 1041 din 23 noiembrie 2006 a

Tribunalului Cluj și admițând apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței

nr. 313 din 12 aprilie 2007 a aceleiași instanțe, a desființat această ultimă

hotărâre și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, pe considerentul că

aceasta nu a analizat petitul vizând anularea celei de a doua dispoziții, nr.

1773 emisă de pârât la 12 mai 2006.

În

cauză, a declarat recurs în termen legal Primarul Municipiului Cluj care,

invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență

că apelul reclamanților a fost greșit admis, în condițiile în care calea de

atac a fost exercitată tardiv, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284

alin. (1) C. proc. civ.

Tot

astfel, se mai arată, greșit s-a menținut soluția primei instanțe, vizând

anularea în parte a dispoziției nr. 1772 din 12 mai 2006, care a fost emisă cu

respectarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, culpa aparținând

reclamanților care nu au depus în termenul prevăzut de lege toate actele

doveditoare ale calității lor de persoane îndreptățite pentru întreaga

suprafață de teren în legătură cu care s-a formulat notificarea.

Recursul

se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea celor ce succed:

Așa

cum s-a arătat mai sus, prima instanță s-a pronunțat asupra contestației

formulată la 8 iunie 2006, prin sentința nr. 1041 din 23 noiembrie 2006 iar

ulterior, în baza dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ., la cererea

reclamanților, prin sentința civilă nr. 313 din 12 aprilie 2007, a dispus

completarea dispozitivului primei hotărâri, în sensul respingerii cererii

reclamanților, vizând anularea dispoziției nr. 1773 din 12 mai 2006.

Reclamanții

au înțeles să atace numai această a doua hotărâre, care le-a fost comunicată la

20 iunie 2007, calea de atac fiind exercitată în termenul legal prevăzut de

art. 284 alin. (1) C. proc. civ., la data de 22 iunie 2007 (a se vedea f.125,

dosar fond și f.4 dosar apel).

Ca

atare, recurentul este în eroare cu privire la hotărârea ce a făcut obiectul

apelului declarat de reclamanți.

Nefondat

este și motivul de recurs vizând greșita soluționare, pe fond, a litigiului, în

sensul anulării în parte a primei dispoziții emisă de recurentul-pârât, cu nr.

1772 din 12 mai 2006.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară

modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005, actele doveditoare ale dreptului

de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al

persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă

această calitate ... și orice alte înscrisuri necesare dovedirii pretențiilor

de restituire, decurgând din acest act normativ, pot fi depuse, până la data

soluționării notificării.

În

interpretarea acestui text, instanțele au reținut corect că sintagma folosită

de legiuitor, vizează doar procedura derulată, ulterior notificării, de către

entitatea investită cu soluționarea cererii privind acordarea măsurilor

reparatorii, nu și etapa contencioasă a atacării deciziei sau dispoziției, în

fața instanței judecătorești.

În

adevăr, din nicio dispoziție a legii nu rezultă că persoana îndreptățită, în

combaterea deciziei de respingere a notificării, nu ar putea depune acte noi în

instanță, din care să rezulte calitatea sa de proprietar sau de moștenitor al

fostului proprietar al imobilului ce face obiectul cererii de restituire.

Ca

atare, cum legea nu cuprinde o asemenea dispoziție, prevalează principiul

realizării dreptului în raport cu cel al respectării procedurii, conform

prevederilor constituționale și ale Convenției pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, privitoare la garantarea dreptului de

proprietate.

În

consecință, raportat la probele administrate, în mod corect au reținut

instanțele că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii,

pentru întregul imobil, teren înscris în C.F. nr. 19668 Cluj.

Așa

fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul

municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 305 A din 14 septembrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1450

lei, cheltuieli de judecată, față de intimații B.A., B.I. și M.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 mai 2008.