ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8967/2009

Asupra recursurilor, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 2532 din 24 iulie 2006, P.M. Cluj Napoca a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 400 m.p. teren situat în municipiul Cluj Napoca, str. Vasile Bogrea, formulată de F.A., reținând că terenul este situat într-o zonă sistematizată (art. 1). Prin aceiași dispoziție s-a propus ca notificatoarei să îi fie acordate pentru terenul menționat despăgubiri, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu luarea în considerare a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii. Prin cererea formulată, la data de 1 septembrie 2006, reclamanta F. A. a cerut anularea dispoziției menționate și obligarea pârâților P. și C.L.M.

Cluj Napoca să îi restituie în natură terenul în litigiu. Prin sentința civilă nr. 554 din 24 octombrie 2008, Tribunalul Cluj a admis cererea, a anulat dispoziția și a obligat pe pârâtul Primarul municipiului Cluj să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură reclamantei, suprafața de 382 m.p. teren , înscris inițial în C.F. nr. 20010 Cluj și, apoi, transcris în C.F. nr. 114462 Cluj, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul M.M.T. Totodată, pârâtul menționat a fost obligat să propună acordarea de despăgubiri reclamantei, în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 18 m.p. teren, înscris inițial în C.F. nr. 20010 Cluj și, apoi, transcris în C.F.

nr. 114462 Cluj. Prin aceiași sentință instanța a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul C.L.M. Cluj Napoca, pentru lipsa calității sale procesuale pasive. În motivarea sentinței instanța a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafața de 382 m.p. teren este liberă de construcții definitive (fiind afectată doar de împrejmuiri și garaje auto - construcții provizorii) și este folosită cu destinația de curte de cult penticostal, care deține construcțiile definitive de pe parcela ce se identifică sub nr. top 11645/2, caz în care, în raport de prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se impune a fi restituită în natură reclamantei.

Instanța a reținut că o suprafață de 18 m.p. teren (din suprafața totală de 400 m.p.) este ocupată de construcția definitivă a unui punct trafo, motiv pentru care, pentru acest teren, care nu mai poate fi restituit în natură, reclamantei urmează a-i fi acordate despăgubiri. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P.M. Cluj. Pârâtul a susținut că reclamantei nu îi poate fi restituită în natură suprafața de 382 m.p. teren, întrucât se află situată într-o zonă sistematizată a orașului, aparține domeniului public al localității și au fost atinse obiectivele pentru care a fost dispusă exproprierea, cu mențiunea că terenul nu se suprapune cu terenul ce se identifică sub „nr. top. 11645/2 unde este amplasată casa de cult penticostal.” Totodată, pârâtul a prezentat conținutul dispoziției emisă cu privire la notificarea formulată de reclamantă, al sentinței pronunțată în primă instanță, precum și al dispozițiilor art. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007 și art. 10 alin. (11) din Legea nr. 10/2001, care apreciază că au fost încălcate, fără a detalia în ce anume constă încălcarea produsă. Prin decizia civilă nr. 43 din 13 februarie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru, minori și familie a respins apelul, ca nefondat. În motivarea deciziei instanța a reținut că, în raport cu constatările expertului, terenul restituit în natură reclamantei nu este afectat unor amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, invocat de apelant, cu mențiunea că susținerea potrivit căreia terenul ar aparține domeniului public al localității nu este suficientă, prin ea însăși, să împiedice restituirea în natură persoanei îndreptățite.

Instanța a mai reținut, referitor la constatările de fapt evidențiate în raportul de expertiză întocmit în primă instanță, că pârâtul a formulat obiecțiuni, care au condus la o nouă convocare a părților și o nouă identificare a terenului și verificare a situației lucrărilor edificate pe acesta, fără ca răspunsul expertului să fie contestat de către pârât și fără ca, prin apel, pârâtul să înfățișeze argumente concrete și convingătoare de natură a justifica refacerea expertizei. Așa fiind, instanța de apel a constatat că sentința primei instanțe a fost pronunțată în concordanță cu prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și cu prevederile finale ale aceluiași articol, care trimit la dispozițiile art. 10 alin. ( 3) – (6) din aceiași lege, potrivit cărora se restituie în natură și terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții P.M. Cluj Napoca si C.L.M. Cluj Napoca, invocând incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursurilor, pârâții susțin că terenul în litigiu aparține domeniului public al localității, fiind realizate obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea, caz în care, nu poate fi restituit în natură, concluzie care se impune justificat și de faptul că pe acest teren este amplasat un punct trafo și un punct gospodăresc. Pârâții prezintă, totodată, argumentele pentru care, prin dispoziția contestată, s-a făcut o ofertă de despăgubire reclamantei, cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, al adresei nr. 901/303/25 mai 2009 a Comisiei tehnice de aplicare a Legii nr. 10/2001 (prin care se confirmă faptul că s-a identificat corect de către expert terenul în litigiu) și al dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și cele art. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007, și susțin că se impunea ca expertul să informeze instanța și cu privire la faptul dacă în subsolul terenului există rețele subterane de utilitate publică. Analizând recursul declarat de pârâtul P.M. Cluj Napoca, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru, următoarele considerente: În drept, recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde, în primul rând, de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris și numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele invocate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs, calea de atac este lovită de nulitate. Prin cererea de recurs pârâtul menționat a invocat incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere modificarea unei hotărâri când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (pct. 8) sau când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9). Din cuprinsul motivelor de recurs se constată însă că pârâtul nu a dezvoltat critici care să se circumscrie acestor motive.

Astfel, din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că reclamanta a învestit instanțele de fond cu judecata unei contestații împotriva dispoziției nr. 2532 din 24 iulie 2006 emisă de P.M. Cluj Napoca, care a fost formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cadru procesual în limita căruia s-a desfășurat judecata și s-au pronunțat instanțele de fond, caz în care, trimiterea la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se dovedește a fi formală și străină de lucrările dosarului. Totodată, se constată că nu este motivată, în raport de considerentele de drept reținute de instanțele de fond, nici critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10. 3 din H.G.

nr. 250/2007. Mai întâi, este de observat că terenul în suprafață de 18 m.p., afectat de punctul trafo, amenajare de utilitate publică la care pârâtul face trimitere, nu a fost restituit în natură ci, dimpotrivă, instanțele de fond au dispus emiterea unei noi dispoziții prin care să se acorde reclamantei despăgubiri tocmai în considerația acestei amenajări. Apoi, referitor la terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură, se constată că recurentul nu a formulat nicio critică de nelegalitate ci s-a rezumat să reitereze aspectele de fapt ale cauzei, astfel cum acestea au fost reținute de instanțele de fond, și să susțină că se impunea completarea probatoriului și cu privire la eventualele amenajări care posibil ar afecta subsolul acestui teren.

Astfel de susțineri nu îmbracă însă caracterul unor critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. Așa fiind, pentru considerentele de drept arătate, reținând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează ca, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să constate că recursul dedus judecății de pârâtul P.M. Cluj Napoca este lovit de nulitate. Analizând recursul declarat de pârâtul C.L.M. Cluj Napoca, Înalta Curte constată că este inadmisibil. În drept, principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părților din litigiu sa exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor.

În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel, nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinței primei instanțe, nu are deschisă calea de atac a recursului. În speță supusă analizei se constată că prin hotărârea primei instanțe a fost primită excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâtul C.L.M. Cluj Napoca, precum și faptul că acest pârât nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței primei instanțe. Pe cale de consecință, recursul declarat de acest pârât se dovedește a fi formulat omisso medio și, ca atare, este inadmisibil.

Referitor la solicitarea reclamanților de plată a cheltuielilor de judecată avansate în această fază procesuală, Înalta Curte constată că nu poate fi primită dat fiind că aceasta este justificate doar de faptul formulării unei întâmpinări, prin care se prezintă aspectele de fapt și de drept ale cauzei, astfel cum au fost reținute de instanțele de fond, fără vreo preocupare referitoare la exigențele impuse de exercițiul căii de atac a recursului, întâmpinare care, de altminteri, a fost depusă la dosarul cauzei cu depășirea termenelor procedurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul P.M. Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 43/ A din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C.L.M. Cluj Napoca împotriva aceleeași decizii. Respinge cererea formulată de intimații - reclamanți F.Șt. senior și F.Șt. junior de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.