ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8967/2009

Asupra recursurilor, constată următoarele:

Prin dispoziția nr.

2532 din 24 iulie 2006, P.M. Cluj

Napoca

a respins cererea de restituire

în natură a terenului în suprafață de 400 m.p. teren situat în municipiul Cluj

Napoca, str. Vasile Bogrea, formulată de F.A., reținând că terenul este situat

într-o zonă sistematizată (art. 1).

Prin aceiași dispoziție s-a propus ca

notificatoarei să îi fie acordate pentru terenul menționat despăgubiri, în

condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu luarea în considerare a

despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii.

Prin cererea formulată,

la data de 1 septembrie 2006, reclamanta F.

A.

a

cerut anularea dispoziției menționate și obligarea pârâților P. și C.L.M. Cluj

Napoca să îi restituie în natură terenul în litigiu.

Prin sentința civilă

nr. 554 din 24 octombrie 2008, Tribunalul Cluj

a admis

cererea, a anulat dispoziția și a obligat pe pârâtul

Primarul municipiului Cluj să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în

natură

reclamantei, suprafața de 382 m.p. teren

,

înscris inițial în C.F. nr. 20010 Cluj și, apoi, transcris în C.F. nr. 114462

Cluj, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul M.M.T.

Totodată, pârâtul menționat a fost obligat să

propună acordarea de despăgubiri reclamantei, în condițiile legii speciale,

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 18 m.p. teren, înscris

inițial în C.F. nr. 20010 Cluj și, apoi, transcris în C.F. nr. 114462 Cluj.

Prin aceiași sentință

instanța a respins cererea formulată în

contradictoriu cu pârâtul C.L.M. Cluj Napoca, pentru lipsa calității sale

procesuale pasive.

În motivarea sentinței instanța a reținut că,

potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafața de

382 m.p. teren este liberă de construcții definitive (fiind afectată doar de

împrejmuiri și garaje auto - construcții provizorii) și este folosită cu

destinația de curte de cult penticostal, care deține construcțiile definitive

de pe parcela ce se identifică sub nr. top 11645/2, caz în care, în raport de

prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se impune a fi restituită

în natură reclamantei.

Instanța a reținut că o suprafață de 18 m.p.

teren (din suprafața totală de 400 m.p.) este ocupată de construcția definitivă

a unui punct trafo, motiv pentru care, pentru acest teren, care nu mai poate fi

restituit în natură, reclamantei urmează a-i fi acordate despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâtul P.M. Cluj.

Pârâtul a susținut că reclamantei nu îi poate

fi restituită în natură suprafața de 382 m.p. teren, întrucât se află situată

într-o zonă sistematizată a orașului, aparține domeniului public al localității

și au fost atinse obiectivele pentru care a fost dispusă exproprierea, cu mențiunea

că terenul nu se suprapune cu terenul ce se identifică sub „nr. top. 11645/2

unde este amplasată casa de cult penticostal.”

Totodată, pârâtul a prezentat conținutul

dispoziției emisă cu privire la notificarea formulată de reclamantă, al

sentinței pronunțată în primă instanță, precum și al dispozițiilor art. 10.3

din H.G. nr. 250/2007 și art. 10 alin. (11) din Legea nr. 10/2001, care

apreciază că au fost încălcate, fără a detalia în ce anume constă încălcarea

produsă.

Prin decizia civilă nr.

43 din 13 februarie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă si asigurări

sociale, pentru, minori și familie

a respins apelul, ca

nefondat.

În motivarea deciziei instanța a reținut că,

în raport cu constatările expertului, terenul restituit în natură reclamantei

nu este afectat unor amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007, invocat de apelant, cu mențiunea că susținerea potrivit căreia

terenul ar aparține domeniului public al localității nu este suficientă, prin

ea însăși, să împiedice restituirea în natură persoanei îndreptățite.

Instanța a mai reținut, referitor la

constatările de fapt evidențiate în raportul de expertiză întocmit în primă

instanță, că pârâtul a formulat obiecțiuni, care au condus la o nouă convocare

a părților și o nouă identificare a terenului și verificare a situației

lucrărilor edificate pe acesta, fără ca răspunsul expertului să fie contestat

de către pârât și fără ca, prin apel, pârâtul să înfățișeze argumente concrete

și convingătoare de natură a justifica refacerea expertizei.

Așa fiind, instanța de apel a constatat că

sentința primei instanțe a fost pronunțată în concordanță cu prevederile art.

11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și cu prevederile finale ale

aceluiași articol, care trimit la dispozițiile art. 10 alin. (

3) – (6)

din aceiași lege, potrivit cărora

se restituie în natură și terenurile pe care s-au ridicat construcții

neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și

construcții ușoare sau demontabile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâții P.M.

Cluj Napoca si C.L.M. Cluj

Napoca,

invocând incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ.

În motivarea recursurilor, pârâții susțin că

terenul în litigiu aparține domeniului public al localității, fiind realizate

obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea, caz în care, nu poate fi

restituit în natură, concluzie care se impune justificat și de faptul că pe

acest teren este amplasat un punct trafo și un punct gospodăresc.

Pârâții prezintă, totodată, argumentele

pentru care, prin dispoziția contestată, s-a făcut o ofertă de despăgubire

reclamantei, cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, al adresei

nr. 901/303/25 mai 2009 a Comisiei tehnice de aplicare a Legii nr. 10/2001

(prin care se confirmă faptul că s-a identificat corect de către expert terenul

în litigiu) și al dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 și cele art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, și susțin că se

impunea ca expertul să informeze instanța și cu privire la faptul dacă în

subsolul terenului există rețele subterane de utilitate publică.

Analizând recursul

declarat de pârâtul P.M. Cluj Napoca,

Înalta Curte constată că nu poate fi primit

pentru, următoarele considerente:

În drept,

recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta

sa depinde, în primul rând, de modul cum sunt formulate motivele de recurs,

căci numai motivul formulat în scris și numai în măsura în care a fost formulat

poate fi cercetat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligația părții de a arăta motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută

sub sancțiunea nulității.

În consecință, în măsura în care recursul nu

este motivat ori atunci când aspectele invocate nu pot fi încadrate în vreunul

din motivele de recurs, calea de atac este lovită de nulitate.

Prin cererea de recurs pârâtul menționat a

invocat incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

potrivit cărora se poate cere modificarea unei hotărâri când instanța,

interpretând

greșit actul juridic dedus

judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia

(pct. 8) sau când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei

legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii

(pct. 9).

Din cuprinsul motivelor de recurs se constată

însă că pârâtul nu a dezvoltat critici care să se circumscrie acestor motive.

Astfel, din verificarea lucrărilor dosarului,

se constată că reclamanta a învestit instanțele de fond cu judecata unei

contestații împotriva dispoziției nr. 2532 din 24 iulie 2006 emisă de P.M. Cluj

Napoca, care a fost formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, cadru procesual în limita căruia s-a desfășurat judecata și s-au

pronunțat instanțele de fond, caz în care, trimiterea la motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se dovedește a fi formală și străină

de lucrările dosarului.

Totodată, se constată că nu este motivată, în

raport de considerentele de drept reținute de instanțele de fond, nici critica

privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10. 3 din H.G. nr. 250/2007.

Mai întâi, este de observat că terenul în

suprafață de 18 m.p., afectat de punctul trafo, amenajare de utilitate publică

la care pârâtul face trimitere, nu a fost restituit în natură ci, dimpotrivă,

instanțele de fond au dispus emiterea unei noi dispoziții prin care să se

acorde reclamantei despăgubiri tocmai în considerația acestei amenajări.

Apoi, referitor la terenul pentru care s-a

dispus restituirea în natură, se constată că recurentul nu a formulat nicio

critică de nelegalitate ci s-a rezumat să reitereze aspectele de fapt ale

cauzei, astfel cum acestea au fost reținute de instanțele de fond, și să

susțină că se impunea completarea probatoriului și cu privire la eventualele

amenajări care posibil ar afecta subsolul acestui teren.

Astfel de susțineri nu îmbracă însă

caracterul unor critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., motiv pentru care nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

Așa fiind, pentru considerentele de drept

arătate, reținând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, Înalta

Curte urmează ca, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să

constate că recursul dedus judecății de pârâtul P.M. Cluj Napoca este lovit de

nulitate.

Analizând recursul

declarat de pârâtul C.L.M. Cluj

Napoca, Înalta Curte constată că este inadmisibil.

În drept, principiul ierarhiei în exercitarea

căilor de atac impune părților din litigiu sa exercite căile de atac în ordinea

instituită de legiuitor.

În caz contrar, partea care nu a declarat

apel sau care, declarând apel, nu a formulat o anumită critică prin intermediul

acestei căi de atac împotriva sentinței primei instanțe, nu are deschisă calea

de atac a recursului.

În speță supusă analizei se constată că prin

hotărârea primei instanțe a fost primită excepția lipsei calității procesuale

pasive cu privire la pârâtul C.L.M. Cluj Napoca, precum și faptul că acest

pârât nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței primei

instanțe.

Pe cale de consecință, recursul declarat de

acest pârât se dovedește a fi formulat omisso medio și, ca atare, este

inadmisibil.

Referitor la solicitarea reclamanților de

plată a cheltuielilor de judecată avansate în această fază procesuală, Înalta

Curte constată că nu poate fi primită dat fiind că aceasta este justificate

doar de faptul formulării unei întâmpinări, prin care se prezintă aspectele de

fapt și de drept ale cauzei, astfel cum au fost reținute de instanțele de fond,

fără vreo preocupare referitoare la exigențele impuse de exercițiul căii de

atac a recursului, întâmpinare care, de altminteri, a fost depusă la dosarul

cauzei cu depășirea termenelor procedurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul P.M.

Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 43/ A din 13 februarie 2009 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de pârâtul C.L.M. Cluj Napoca împotriva aceleeași decizii.

Respinge cererea formulată de intimații -

reclamanți F.Șt. senior și F.Șt. junior de acordare a cheltuielilor de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

noiembrie 2009.