ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6539/2010

Asupra cauzei de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 710 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a dispus respingerea plângerii precizate, formulată de petiționarul P.F.A. împotriva intimatului Primarul Municipiului Cluj-Napoca. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Prin dispoziția din 10 ianuarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca i s-a propus petiționarului P.F.A. acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere pentru construcțiile demolate în suprafață de 58,33 mp din care suprafața utilă de 45,73 mp înscrisă în CF și pentru terenul în suprafață de 504 mp situat în Cluj-Napoca.

Calitatea de persoană îndreptățită, formularea în termen a notificării, deținătorul imobilului, ori alte chestiuni prealabile fiind necontestate instanța urmează a se pronunța asupra măsurilor reparatorii concrete cuvenite petiționarului pentru construcția și terenul în suprafață de 405 mp preluate de stat prin expropriere. Petentul pretinde că este îndreptățit la măsura restituirii în natură cel puțin parțial, pentru parcela rămasă neutilizată potrivit scopului în care a fost expropriată. În vederea lămuririi situației faptice s-a dispus efectuarea unei expertize judecătorești, care a identificat o suprafață de 270 mp teren care în opinia sa ar putea fi restituită în natură, nefiind ocupată de construcții noi autorizate, servituti legale ori alte lucrări de utilitate publică, teren pe care este amenajată o parcare auto betonată deținută de Primăria Municipiului Cluj-Napoca.

Tribunalul însă a reținut în acord cu art. 10 pct. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, că suprafața de 270 mp teren nu poate fi restituită în natură petiționarului deoarece este ocupată de o amenajare de utilitate publică, respectiv o parcare auto betonată destinată utilității publice, astfel încât se încadrează în sintagma amenajării de utilitate publică ale localităților urbane definită în textul legal citat, exclusă de la restituirea în natură. Prin urmare, în acord cu dispozițiile art. 10 alin. (2) art. 11 alin. (3) și (8) Legea nr. 10/2001, s-a reținut că măsura reparatorie dispusă este legală, dispunându-se respingerea plângerii în sensul art. 26 alin. (3) Legea nr. 10/2001.

Lipsa calității procesuale pasive invocată de intimat a fost respinsă din moment ce acesta este entitatea deținătoare a terenului conform art. 29 alin. (4) Legea nr. 10/2001, situație în care s-a reținut calitatea sa procesuală pasivă. Prin decizia civilă nr. 43 din 19 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a dispus admiterea apelului formulat de reclamantul P.F.A. împotriva sentinței civile nr. 710 din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, și schimbarea ei în tot. S-a dispus admiterea plângerii formulate de reclamant împotriva dispoziției din 10 ianuarie 2008 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, modificarea acesteia, în sensul dispunerii restituirii în natură către reclamanta a suprafeței de 270 mp teren, delimitată prin culoare galbenă în anexa 4 la raportul de expertiză tehnică judiciară, aflat la dosarul instanței de fond suprafață care face parte din parcela CFCluj, situată în Municipiul Cluj-Napoca.

S-a dispus menținerea dispoziției Primarului Municipiului Cluj-Napoca privitor la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale avându-se în vedere despăgubirile privitor la expropriere, pentru construcțiile demolate precum și pentru suprafața de 135 mp teren reprezentând diferența dintre suprafața de 270 mp restituită în natură și suprafața de 405 mp. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Prin notificarea formulată la data de 14 august 2001 și înregistrată la Primăria municipiului Cluj-Napoca, reclamantul P.F.A., în calitate de moștenitor al defunctei F.V.

(născută C.), a solicitat „restituirea în natură sau, dacă nu este posibil, despăgubiri, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, evidențiat în CF Cluj". Se precizează în cuprinsul notificării faptul că imobilul cu privire la care se pretind măsuri reparatorii a fost preluat de Statul Român în mod abuziv, prin efectul Decretelor de expropriere date cu nr. 450/1965 și nr. 148/1988, achitate fiind despăgubiri aferente exproprierii în sumă de 46.000 RON. Din analiza CF Cluj, rezultă că parcela funciară identificată, reprezentând construcții, curte și grădină, cu suprafața de 715 mp (2.572 mp), a avut ca proprietari tabulari înscriși C.G. și pe C.V. (căsătorită F.), în cote egale. Prin efectul Decretului de expropriere nr. 450 din 14 iulie 1965, suprafața de 1.854 mp teren a trecut în proprietate de stat, cei doi coproprietari tabulari fiind menționați la Anexa la actul de expropriere.

Urmare acestei exproprieri, a fost dezmembrat în două parcele cu nr. topografice noi, astfel: parcela, reprezentând casă și teren în suprafață de 720 mp, reînscrisă în aceeași coală funciară, în favoarea vechilor coproprietari tabulari; parcela, reprezentând teren în suprafață de 1852 mp, a fost transcrisă în CF Cluj în favoarea Statului Român - Institutul Agronomic cu titlu de expropriere. Ulterior decesului celor doi coproprietari tabulari, în CF Cluj, asupra parcelei cu nr. top nou au fost înscrise drepturile moștenitorilor, reclamantul P.F.A. dobândind cota proprietarului C.V.

(căsătorită F.), de 405/720 parte, în baza certificatului de moștenitor emis de Notariatul de Stat Județean Cluj din 25 septembrie 1988. În anul 1989, a intervenit o nouă expropriere, prin Decretul nr. 148 din 22 iunie 1989, având ca obiect imobilul evidențiat în CF Cluj, astfel că această parcelă funciară a fost dezmembrată în două noi parcele, după cum urmează: parcela, teren în suprafață de 315 mp a fost reînscrisă în aceeași coală funciară în favoarea vechilor proprietari; parcela, teren în suprafață de 405 mp a fost transcrisă în CF Cluj-Napoca, în favoarea Statului Român. Imobilele care au fost expropriate prin efectul Decretului nr. 148/1989 sunt menționate la pozițiile din Anexa la actul de preluare, reclamantul P.F.A.

fiind evidențiat în calitate de proprietar al construcției situate la nr. administrativ din Mănăștur, Cluj-Napoca, având o suprafață de 58,33 mp. Raportul de expertiză tehnică judiciară, efectuat în cauză de expert tehnic B.I. a evidențiat faptul că terenul în litigiu aparține parcelei funciare identificate în CF Cluj, având suprafața de 720 mp, localizată în municipiul Cluj-Napoca. Pe acest teren, precizează expertul, este construit blocul de locuințe, iar porțiuni determinate sunt destinate trotuarelor de acces și trotuarului stradal, care ocupă o suprafață însumată de 450 mp. Pe latura de nord, între bloc și trotuar, au fost amenajate parcări auto.

Terenul aferent acestor parcări auto este un teren fără construcții noi autorizate, servituti sau utilități și are o suprafață liberă de 270 mp, „care poate fi restituită în natură". Prin dispoziția din 10 ianuarie 2008, Primarul municipiului Cluj-Napoca a propus acordarea unor despăgubiri pentru construcțiile demolate, în suprafață de 58,33 mp, înscrise în CF individuală și pentru terenul în suprafață de 405 mp, imobile situate în Cluj-Napoca, în favoarea reclamantului P.F.A.. Pentru terenul în suprafață de 1854 mp, Primăria municipiului Cluj-Napoca a transmis Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară notificarea formulată de reclamant, pentru ca această persoană juridică, în calitate de deținător actual al terenului, să procedeze la soluționarea notificării.

Așa fiind, în mod temeinic prima instanță a reținut că sunt deplin stabilite și necontestate în proces împrejurările legate de calitatea reclamantului, aceea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile și pe temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la construcții și la suprafața de teren menționate în dispoziția Primarului municipiului Cluj-Napoca, dată din 2008, imobile identificate în CF Cluj. Mai mult decât atât, Curtea a reținut că limitele în care a fost recunoscut dreptul reclamantului la măsuri reparatorii corespund mărimii cotei de proprietate pe care defuncta C.V. o deținea din imobilul în litigiu. Rămâne, așadar, în litigiu natura măsurii reparatorii la care este îndreptățit reclamantul, prima instanță apreciind că se cuvin acestuia măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale, pentru întreaga suprafață de 405 mp teren.

Tribunalul și-a întemeiat în drept soluția pe dispozițiile art. 10 alin. (2), art. 11 alin. (3) și alin. (8) Legea nr. 10/2001, respectiv art. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001, mai sus evocate, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător. Prin art. 10.3 din Normele Metodologice se stabilește în sarcina entității învestite cu soluționarea notificării obligația de a identifica cu exactitate teren și vecinătățile, de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane. în cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității, și anume: căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele asemenea. Mai mult decât atât, în cuprinsul art. 10.4 din actul normativ evocat, se precizează că toate garajele, chioșcurile și altele asemenea aparțin categoriei construcțiilor ușoare sau demontabile, astfel că terenurile pe care acestea au fost amplasate se restituie în natură, chiar dacă amplasarea a fost autorizată.

În speță, Curtea a reținut că parcela în suprafață de 270 mp teren, cu privire la care expertul propune restituirea în natură, precizând că este vorba de un teren liber de construcții, neafectat unor căi de acces sau utilizării unor amenajări subterane, nu poate fi cuprinsă în categoria amenajărilor de utilitate publică ale localităților urbane și rurale și exceptată astfel de la restituire, întrucât ea nu este afectată unei utilități publice de natura celor expres menționate în cuprinsul art. 10.3 din Normele metodologice. Anexa nr. 4 la raportul de expertiză evidențiază această parcelă, în planul de situație întocmit la scara 1:500, fiind vorba de o parcelă învecinată parcării, nicidecum de o parcare betonată, cum eronat se reține în considerentele hotărârii de primă instanță.

Parcarea este alăturată parcelei în litigiu, iar accesul la parcare apare a fi posibil și prin utilizarea unor alte căi de acces. În absența unui impediment legal la restituire și urmărind prevalenta restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări, consacrată ca principiu de soluționare prin Normele metodologice, Curtea a dispus restituirea în natura a suprafeței de 270 mp teren, liberă de construcții. Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru următoarele aspecte: Dispoziția pe care a emis-o de acordare de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri conform legii speciale, ținând cont de despăgubirile încasată la expropriere motivat de împrejurarea că terenul se află în zona sistematizată este temeinică și legală.

Suprafața de 270 mp restituită de instanță în natură este în realitate o porțiune ocupată cu platforma de parcare, amenajată conform documentațiilor de sistematizare aprobate pentru această zonă, fiind o construcție definitivă amenajată și nu provizorie, și în consecință reținerea instanței de apel este nelegală deoarece terenul restituit în natură satisface nevoia de parcare a autoturismelor proprietarilor de apartamente din bloc, iar desființarea platformei construită pe această suprafață de teren ar genera disfuncționalități mari în zonă afectând și aspectul urban al acestora. Or, zona sistematizată nu cuprinde doar construirea de imobile ori de domenii publice de acces ci și spații de parcare, spații verzi, garaje, unități de învățământ etc, pentru toate dintre acestea fiind necesară existența unui mediu ambiental acceptabil.

În consecință, terenul în litigiu nu putea fi restituit în natură, deoarece se află într-o zonă pentru care s-a realizat integral scopul exproprierii. În acest sens art. 11 alin. (4) Legea nr. 10/2001 este aplicabil în cauză și nu alin. (3) al aceluiași articol. Solicită admiterea recursului. Examinând cererea de recurs instanța reține următoarele: Recursul nu este motivat în drept însă din criticile aduse deciziei recurate instanța califică juridic criticile, ca aparținând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ..

În esență criticile aduse deciziei recurate vizează greșita aplicare a art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 în cauză ar fi trebuit să se aplice art. 11 alin. (4) din aceeași lege, pornind de la situația actuală a terenului pretins a fi liber și restituit îrt natură rjetentului, care însă nu are această aptitudine legală datorită faptului că potrivit textului invocat de recurent lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, situație care exclude restituirea în natură a suprafeței de 270 mp teren. În realitate nu textul de lege absoarbe realitatea faptică ci situația prezentă a terenului în litigiu atrage categoria de măsuri reparatorii incidente. Or, în cauză parcela în suprafață de 270 mp teren restituită în natură, este liberă de construcții, și nu este afectată unor căi de acces și nici utilizării unor amenajări subterane, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

În aceste condiții nefiind afectată unei utilități publice de natura celor expres menționate în cuprinsul art. 10.3 din Normele metodologice, poate fi supusă restituirii în natură, cu atât mai mult cu cât nu reprezintă nici o platformă betonată așa cum pretinde recurentul și cum a reținut greșit prima instanță, ci este o parcelă învecinată parcării, iar accesul la parcare este posibil prin utilizarea altor căi de acces. În aceste condiții în mod temeinic instanța de apel a reținut că situația de fapt, dată de configurația prezentă a terenului, teren liber și nesupus niciunei amenajări de utilitate publică i se aplică art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 și nu art. 11 alin. (4) din aceeași lege, împrejurare în raport cu care instanța va dispune respingerea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în baza art. 312 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Cluj - Napoca și Municipiului Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 43A din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2010.