ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6539/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6539/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 710 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

s-a dispus respingerea plângerii precizate, formulată de petiționarul P.F.A.

împotriva intimatului Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut următoarele:

Prin dispoziția din 10 ianuarie 2008 emisă

de Primarul Municipiului Cluj-Napoca i s-a propus petiționarului P.F.A.

acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

- Titlul VII Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la

expropriere pentru construcțiile demolate în suprafață de 58,33 mp din care

suprafața utilă de 45,73 mp înscrisă în CF și pentru terenul în suprafață de

504 mp situat în Cluj-Napoca.

Calitatea de persoană îndreptățită, formularea

în termen a notificării, deținătorul imobilului, ori alte chestiuni prealabile fiind

necontestate instanța urmează a se pronunța asupra măsurilor reparatorii concrete

cuvenite petiționarului pentru construcția și terenul în suprafață de 405 mp preluate

de stat prin expropriere.

Petentul pretinde că este îndreptățit la

măsura restituirii în natură cel puțin parțial, pentru parcela rămasă neutilizată

potrivit scopului în care a fost expropriată.

În vederea lămuririi situației faptice

s-a dispus efectuarea unei expertize judecătorești, care a identificat o suprafață

de 270 mp teren care în opinia sa ar putea fi restituită în natură, nefiind ocupată

de construcții noi autorizate, servituti legale ori alte lucrări de utilitate publică,

teren pe care este amenajată o parcare auto betonată deținută de Primăria Municipiului

Cluj-Napoca.

Tribunalul însă a reținut în acord cu

art. 10 pct. 3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, că suprafața

de 270 mp teren nu poate fi restituită în natură petiționarului deoarece este ocupată

de o amenajare de utilitate publică, respectiv o parcare auto betonată destinată

utilității publice, astfel încât se încadrează în sintagma amenajării de utilitate

publică ale localităților urbane definită în textul legal citat, exclusă de la restituirea

în natură.

Prin urmare, în acord cu dispozițiile

art. 10 alin. (2) art. 11 alin. (3) și (8) Legea nr. 10/2001, s-a reținut că măsura

reparatorie dispusă este legală, dispunându-se respingerea plângerii în sensul

art. 26 alin. (3) Legea nr. 10/2001.

Lipsa calității procesuale pasive invocată

de intimat a fost respinsă din moment ce acesta este entitatea deținătoare a terenului

conform art. 29 alin. (4) Legea nr. 10/2001, situație în care s-a reținut calitatea

sa procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 43 din 19 februarie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a dispus admiterea apelului formulat de

reclamantul P.F.A. împotriva sentinței civile nr. 710 din 6 noiembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul Cluj, și schimbarea ei în tot.

S-a dispus admiterea plângerii formulate

de reclamant împotriva dispoziției din 10 ianuarie 2008 a Primarului Municipiului

Cluj-Napoca, modificarea acesteia, în sensul dispunerii restituirii în natură către

reclamanta a suprafeței de 270 mp teren, delimitată prin culoare galbenă în anexa

4 la raportul de expertiză tehnică judiciară, aflat la dosarul instanței de fond

suprafață care face parte din parcela CFCluj, situată în Municipiul Cluj-Napoca.

S-a dispus menținerea dispoziției Primarului

Municipiului Cluj-Napoca privitor la acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale avându-se în vedere despăgubirile privitor la expropriere, pentru construcțiile

demolate precum și pentru suprafața de 135 mp teren reprezentând diferența dintre

suprafața de 270 mp restituită în natură și suprafața de 405 mp.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut următoarele:

Prin notificarea formulată la data de 14

august 2001 și înregistrată la Primăria municipiului Cluj-Napoca, reclamantul P.F.A.,

în calitate de moștenitor al defunctei F.V. (născută C.), a solicitat „restituirea

în natură sau, dacă nu este posibil, despăgubiri, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca,

evidențiat în CF Cluj".

Se precizează în cuprinsul notificării

faptul că imobilul cu privire la care se pretind măsuri reparatorii a fost preluat

de Statul Român în mod abuziv, prin efectul Decretelor de expropriere date cu

nr. 450/1965 și nr. 148/1988, achitate fiind despăgubiri aferente exproprierii în

sumă de 46.000 RON.

Din analiza CF Cluj, rezultă că parcela

funciară identificată, reprezentând construcții, curte și grădină, cu suprafața

de 715 mp (2.572 mp), a avut ca proprietari tabulari înscriși C.G. și pe C.V. (căsătorită

F.), în cote egale.

Prin efectul Decretului de expropriere

nr. 450 din 14 iulie 1965, suprafața de 1.854 mp teren a trecut în proprietate de

stat, cei doi coproprietari tabulari fiind menționați la Anexa la actul de expropriere.

Urmare acestei exproprieri, a fost dezmembrat

în două parcele cu nr. topografice noi, astfel:

parcela, reprezentând casă și teren în

suprafață de 720 mp, reînscrisă în aceeași coală funciară, în favoarea vechilor

coproprietari tabulari;

parcela, reprezentând teren în suprafață

de 1852 mp, a fost transcrisă în CF Cluj în favoarea Statului Român - Institutul

Agronomic cu titlu de expropriere.

Ulterior decesului celor doi coproprietari

tabulari, în CF Cluj, asupra parcelei cu nr. top nou  au fost înscrise drepturile

moștenitorilor, reclamantul P.F.A. dobândind cota proprietarului C.V. (căsătorită

F.), de 405/720 parte, în baza certificatului de moștenitor emis de Notariatul de

Stat Județean Cluj din 25 septembrie 1988.

În anul 1989, a intervenit o nouă expropriere,

prin Decretul nr. 148 din 22 iunie 1989, având ca obiect imobilul evidențiat în

CF Cluj, astfel că această parcelă funciară a fost dezmembrată în două noi parcele,

după cum urmează:

parcela, teren în suprafață de 315 mp a

fost reînscrisă în aceeași coală funciară în favoarea vechilor proprietari;

parcela, teren în suprafață de 405 mp a

fost transcrisă în CF Cluj-Napoca, în favoarea Statului Român.

Imobilele care au fost expropriate prin

efectul Decretului nr. 148/1989 sunt menționate la pozițiile din Anexa la actul

de preluare, reclamantul P.F.A. fiind evidențiat în calitate de proprietar al construcției

situate la nr. administrativ din Mănăștur, Cluj-Napoca, având o suprafață de 58,33

mp.

Raportul de expertiză tehnică judiciară,

efectuat în cauză de expert tehnic B.I. a evidențiat faptul că terenul în litigiu

aparține parcelei funciare identificate în CF Cluj, având suprafața de 720 mp, localizată

în municipiul Cluj-Napoca. Pe acest teren, precizează expertul, este construit blocul

de locuințe, iar porțiuni determinate sunt destinate trotuarelor de acces și trotuarului

stradal, care ocupă o suprafață însumată de 450 mp. Pe latura de nord, între bloc

și trotuar, au fost amenajate parcări auto. Terenul aferent acestor parcări auto

este un teren fără construcții noi autorizate, servituti sau utilități și are o

suprafață liberă de 270 mp, „care poate fi restituită în natură".

Prin dispoziția din 10 ianuarie 2008, Primarul

municipiului Cluj-Napoca a propus acordarea unor despăgubiri pentru construcțiile

demolate, în suprafață de 58,33 mp, înscrise în CF individuală și pentru terenul

în suprafață de 405 mp, imobile situate în Cluj-Napoca, în favoarea reclamantului

P.F.A..

Pentru terenul în suprafață de 1854 mp,

Primăria municipiului Cluj-Napoca a transmis Universității de Științe Agricole și

Medicină Veterinară notificarea formulată de reclamant, pentru ca această persoană

juridică, în calitate de deținător actual al terenului, să procedeze la soluționarea

notificării.

Așa fiind, în mod temeinic prima instanță

a reținut că sunt deplin stabilite și necontestate în proces împrejurările legate

de calitatea reclamantului, aceea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

în condițiile și pe temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la construcții și la suprafața

de teren menționate în dispoziția Primarului municipiului Cluj-Napoca, dată din

2008, imobile identificate în CF Cluj.

Mai mult decât atât, Curtea a reținut că

limitele în care a fost recunoscut dreptul reclamantului la măsuri reparatorii corespund

mărimii cotei de proprietate pe care defuncta C.V. o deținea din imobilul în litigiu.

Rămâne, așadar, în litigiu natura măsurii

reparatorii la care este îndreptățit reclamantul, prima instanță apreciind că se

cuvin acestuia măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate

în condițiile prevederilor speciale, pentru întreaga suprafață de 405 mp teren.

Tribunalul și-a întemeiat în drept soluția

pe dispozițiile art. 10 alin. (2), art. 11 alin. (3) și alin. (8) Legea nr. 10/2001,

respectiv art. 10.3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.

(3) Legea nr. 10/2001, mai sus evocate, în cazul în care construcțiile expropriate

au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții

de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată

servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane

și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art. 10

alin. (3), (4), (5) și (6) se vor aplica în mod corespunzător.

Prin art. 10.3 din Normele Metodologice

se stabilește în sarcina entității învestite cu soluționarea notificării obligația

de a identifica cu exactitate teren și vecinătățile, de a verifica destinația actuală

a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces,

existența și utilizarea unor amenajări subterane. în cazul în care se constată astfel

de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren

libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul

și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Sintagma „amenajări de utilitate publică

ale localităților urbane și rurale" are în vedere acele suprafețe de teren

afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări

destinate a servi nevoilor comunității, și anume: căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare

subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale

și altele asemenea.

Mai mult decât atât, în cuprinsul art.

10.4 din actul normativ evocat, se precizează că toate garajele, chioșcurile și

altele asemenea aparțin categoriei construcțiilor ușoare sau demontabile, astfel

că terenurile pe care acestea au fost amplasate se restituie în natură, chiar dacă

amplasarea a fost autorizată.

În speță, Curtea a reținut că parcela în

suprafață de 270 mp teren, cu privire la care expertul propune restituirea în natură,

precizând că este vorba de un teren liber de construcții, neafectat unor căi de

acces sau utilizării unor amenajări subterane, nu poate fi cuprinsă în categoria

amenajărilor de utilitate publică ale localităților urbane și rurale și exceptată

astfel de la restituire, întrucât ea nu este afectată unei utilități publice de

natura celor expres menționate în cuprinsul art. 10.3 din Normele metodologice.

Anexa nr. 4 la raportul de expertiză evidențiază

această parcelă, în planul de situație întocmit la scara 1:500, fiind vorba de o

parcelă învecinată parcării, nicidecum de o parcare betonată, cum eronat se reține

în considerentele hotărârii de primă instanță. Parcarea este alăturată parcelei

în litigiu, iar accesul la parcare apare a fi posibil și prin utilizarea unor alte

căi de acces.

În absența unui impediment legal la restituire

și urmărind prevalenta restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus

notificări, consacrată ca principiu de soluționare prin Normele metodologice, Curtea

a dispus restituirea în natura a suprafeței de 270 mp teren, liberă de construcții.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, criticând-o pentru următoarele aspecte:

Dispoziția pe care a emis-o de acordare

de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri conform legii speciale,

ținând cont de despăgubirile încasată la expropriere motivat de împrejurarea că

terenul se află în zona sistematizată este temeinică și legală.

Suprafața de 270 mp restituită de instanță

în natură este în realitate o porțiune ocupată cu platforma de parcare, amenajată

conform documentațiilor de sistematizare aprobate pentru această zonă, fiind o construcție

definitivă amenajată și nu provizorie, și în consecință reținerea instanței de apel

este nelegală deoarece terenul restituit în natură satisface nevoia de parcare a

autoturismelor proprietarilor de apartamente din bloc, iar desființarea platformei

construită pe această suprafață de teren ar genera disfuncționalități mari în zonă

afectând și aspectul urban al acestora.

Or, zona sistematizată nu cuprinde doar

construirea de imobile ori de domenii publice de acces ci și spații de parcare,

spații verzi, garaje, unități de învățământ etc, pentru toate dintre acestea fiind

necesară existența unui mediu ambiental acceptabil.

În consecință, terenul în litigiu nu putea

fi restituit în natură, deoarece se află într-o zonă pentru care s-a realizat integral

scopul exproprierii.

În acest sens art. 11 alin. (4) Legea

nr. 10/2001 este aplicabil în cauză și nu alin. (3) al aceluiași articol.

Solicită admiterea recursului.

Examinând cererea de recurs instanța reține

următoarele:

Recursul nu este motivat în drept însă

din criticile aduse deciziei recurate instanța califică juridic criticile, ca aparținând

pct. 9 al art. 304 C. proc. civ..

În esență criticile aduse deciziei recurate

vizează greșita aplicare a art. 11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 în cauză ar fi trebuit

să se aplice art. 11 alin. (4) din aceeași lege, pornind de la situația actuală

a terenului pretins a fi liber și restituit îrt natură rjetentului, care însă nu

are această aptitudine legală datorită faptului că potrivit textului invocat de

recurent lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul

teren afectat, situație care exclude restituirea în natură a suprafeței de 270 mp

teren.

În realitate nu textul de lege absoarbe

realitatea faptică ci situația prezentă a terenului în litigiu atrage categoria

de măsuri reparatorii incidente.

Or, în cauză parcela în suprafață de 270

mp teren restituită în natură, este liberă de construcții, și nu este afectată unor

căi de acces și nici utilizării unor amenajări subterane, conform raportului de

expertiză efectuat în cauză. În aceste condiții nefiind afectată unei utilități

publice de natura celor expres menționate în cuprinsul art. 10.3 din Normele metodologice,

poate fi supusă restituirii în natură, cu atât mai mult cu cât nu reprezintă nici

o platformă betonată așa cum pretinde recurentul și cum a reținut greșit prima instanță,

ci este o parcelă învecinată parcării, iar accesul la parcare este posibil prin

utilizarea altor căi de acces.

În aceste condiții în mod temeinic instanța

de apel a reținut că situația de fapt, dată de configurația prezentă a terenului,

teren liber și nesupus niciunei amenajări de utilitate publică i se aplică art.

11 alin. (3) Legea nr. 10/2001 și nu art. 11 alin. (4) din aceeași lege, împrejurare

în raport cu care instanța va dispune respingerea recursului întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în baza art. 312 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Cluj - Napoca

și Municipiului Cluj - Napoca împotriva deciziei nr. 43A din 19 februarie 2010 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2010.