ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2002/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2002/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând
asupra recursului civil de față;
Din
examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 579 din 30 octombrie
2008,Tribunalului Cluj a admis
acțiunea civilă formulată de reclamanții
P.M. și V.L., împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca și, în
consecință, a anulat în parte dispoziția privind propunerea de acordare de
despăgubiri nr. 3897 din 28 februarie 2007, emisă de pârât, a dispus
restituirea în natură, în favoarea reclamanților P.M. și V.L., a suprafeței de
teren de 350 mp din imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr.
20063 Cluj, nr. top 21372, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul
de expertiză întocmit în cauză de expert F.F. și a fost stabilit dreptul
reclamanților la despăgubiri în sumă de 327.921 Euro, având în vedere
despăgubirile primite la expropriere, achitate în condițiile legii speciale
privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru diferența de teren
în suprafață de 449 mp ce nu poate fi restituită în natură și pentru
construcțiile demolate, din imobilul identificat mai sus, a fost obligat
pârâtul să plătească, în favoarea reclamanților, suma de 2.040 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru
a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 3897
din 28 februarie 2007, dată în soluționarea notificării înregistrată sub nr.
2082 din 08 noiembrie 2001 la BEJ C.M, s-a propus acordarea în favoarea
reclamanților de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de
stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv
- Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la
expropriere, pentru imobilul revendicat.
În
considerentele dispoziției, s-a reținut că imobilul in litigiu, înscris în C.F.
nr. 20063 Cluj, nr. top 21372, a constituit proprietatea tabulară a
antecesorilor reclamanților, că acesta a trecut în proprietatea statului în
baza Decretului de expropriere nr. 363/1978, de la N.M., construcția a fost
demolată, iar terenul este actualmente situat Într-o zonă sistematizată, fiind
realizate obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea.
Din
economia dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (1) și art. 11 din Legea
nr. 10/2001, republicată, reiese faptul că, în ceea ce privește acordarea
măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, se acordă
prevalentă principiului restituirii în natură și, doar în măsura în care acest
lucru nu este posibil, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Expertiza
topografică efectuată în cauză de expert F.F. a stabilit că, din suprafața
totală reală a terenului de 767 mp, suprafața de 417 mp este ocupată de blocul
R 5 nr. 5, spații verzi și căi de acces, iar suprafață de 350 mp, este ocupată
de garaje și căi de acces la acestea.
Prin
urmare, raportat la concluziile raportului de expertiză, tribunalul a apreciat
că, în conformitate cu dispozițiile mai sus menționate, se poate restitui în
natură în favoarea reclamanților terenul în suprafață de 350 mp, acesta fiind
ocupat în prezent de construcții fără caracter definitiv.
In
ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, astfel cum reiese din raportul de
expertiză întocmit de expert evaluator F.M.E., s-a reținut ca valoarea actuală
de circulație a părții de teren ce nu poate fi restituita în natură se ridică
la suma de 296.340 Euro, iar a construcției demolate, evaluată în baza actelor
de la dosar și a situației de carte funciară, se ridică la suma de 31.581 Euro.
Prin
urmare, cuantumul total al despăgubirilor pentru partea din imobil ce nu poate
fi restituită în natură, reprezentând teren ocupat de blocul de locuință și
construcțiile demolate, este de 327 921 Euro, a fost achitată în condițiile
legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, din care
s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite cu ocazia
exproprierii.
Prin decizia civilă nr. 126/A./2009, Curtea de
Apel Cluj, secția civilă, de
muncă și
asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul
declarat
de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a obligat apelantul să plătească
intimaților V.L. și P.M. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
S-a
reținut ca, imobilul înscris în C.F. nr. 20063 Cluj, nr. top 21372 a fost
proprietatea antecesorilor reclamanților și a trecut în proprietatea Statului
Român, în baza Decretului de expropriere nr. 363/1978, în vederea construirii
unor blocuri de locuințe. Construcțiile existente pe acest teren au fost
demolate.
Expertiza
topografică efectuată în cauză de expert F.F. a stabilit că, din suprafața
totală reală a terenului de 767 mp, suprafața de 417 mp este ocupată de blocul
R 5 nr. 5, spații verzi și căi de acces, iar suprafață de 350 mp, este ocupată
de garaje și căi de acces la acestea.
Potrivit
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, principiul care
guvernează modul de soluționare a notificărilor este restituirea în natură.
Raportat la acest principiu, susținerea apelantului că, restituirea în natură a
suprafeței de 350 mp s-a dispus în mod greșit, pentru că imobilul a fost
afectat în întregime scopului pentru care a fost expropriat, este nefondată.
Aceasta, pentru că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 prevede că se
restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de
interes public aprobate și neexecutate, cu atât mai mult, terenurile neafectate
de asemenea lucrări.
Actele
depuse la dosarul cauzei în apel, contractele de închiriere și autorizațiile de
construire, confirmă faptul că terenul este ocupat de garaje - construcții
demontabile.
În
accepțiunea legii, art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) și art. 11 din Legea nr.
10/2001, terenurile ocupate cu asemenea construcții trebuie restituite în
natură.
S-a
apreciat, totodată, ca apelul pârâtului este nefondat și în ceea ce privește
stabilirea și cuantumul despăgubirilor. Stabilirea cuantumului echivalentului
bănesc al despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții este necesară,
raportat la necesitatea soluționării cauzei într-un termen rezonabil și
printr-o singură cerere adresată justiției.
Stabilirea
cuantumului despăgubirilor bănești, chiar de către instanța de judecată
sesizată cu o plângere împotriva deciziei sau dispoziției de soluționare a
notificării, duce la eliminarea dublei proceduri administrative și
jurisdicționale instituită prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în acest sens
s-a pronunțat și Curtea Europeană în cauza Flaimblat contra României, cu referire
la o posibilă încălcare a prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenție în cazul
unei soluții contrare.
În
ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, actele depuse la dosarul cauzei
dovedesc componența construcției din 2 camere, bucătărie, antreu, instalație
electrică și încălzire cu gaz. Releveul construcției de la fila 34 și 129 se
coroborează cu fișa imobilului de la fila 33, în sensul că suprafața locuibilă
este de 34,91 mp, suprafață care rezultă și din cumulul suprafeței celor două
camere, fapt ce contrazice susținerile apelantului cu privire la componența
construcției.
În
ce privește calculul valorii terenului, apelantul a susținut că este mult prea
mare în raport cu prețurile aplicate pentru terenurile tranzacționate în zonă,
fără a dovedi prin vreun mijloc de proba susținerile sale, susțineri care sunt
însă contrazise de expertiza tehnică efectuată într-o altă cauză și depusă la
dosar (f. 18-24), din care rezultă că, valoarea terenurilor din aceeași zonă a
fost aproximativ egală cu valoarea terenului stabilită în prezenta cauză.
Împotriva decimei instanței de apel a formulat
cerere de recurs, la data de
26 mai
2009, Primarul municipiului Cluj Napoca, prin care a invocat următoarele
aspecte
de nelegalitate:
Expertiza
tehnică efectuată într-o altă cauză și depusă la dosarul pricinii de fata nu
are nici o relevanță.
Prin
urmare, punctul de vedere exprimat de Comisia tehnica pentru aplicarea
prevederilor Legii nr. 10/2001 este unul corect, motivat de faptul că terenul
în litigiu este ocupat la momentul soluționării cauzei.
Recurentul
consideră că valoarea propusă de către expert, în cuantum de 296 340 Euro (660
Euro/mp) este mult prea mare fata cu prețurile practicate pentru terenurile
tranzacționate din zonă, expertul comparând valoarea terenului ocupat cu
valoarea terenurilor libere de construcții și cu dotările la poartă.
In
ceea ce privește restituirea în natură a suprafeței de 350 mp, recurentul
susține că, pe această suprafață este amplasată o platformă betonată, realizată
din construcția blocului, cu destinație parcări, integrându-se astfel în
obiectivul exproprierii, pentru care a fost preluat imobilul.
S-a
susținut că zona sistematizată nu cuprinde numai construirea de imobile și a
drumurilor de acces la acestea ci, în mod obligatoriu, și spații de parcare,
garaje, spații verzi, spații de joacă pentru copii, unități de
învățământ...etc, care practic, toate sunt necesare creării unui mediu
ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc în imobilele din vecinătatea
acestor zone.
Este
evident faptul că nu s-a putut și nici nu este posibil ca, o suprafață de teren
expropriată să fie ulterior integral ocupată numai cu clădiri definitive,
pentru buna exploatare a acestora fiind absolut necesare toate celelalte
elemente menționate.
In
acest sens, au fost invocate prevederile art. 11 alin. (4) din Legea
10/2001 - „in catul în care lucrările pentru care
s-a dispus exproprierea ocupe funcțional
întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent
pentru întregul imobil'.
S-a
susținut totodată că, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) Titlul VII din
Legea nr. 247/2005, regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru
imobilele preluate abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, cade in
sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care funcționează
pe lângă A.N.R.P., aceasta fiind singura în măsură să-și exprime un punct de
vedere autorizat în acest sens.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce
urmează:
Din
conținutul normativ al art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., coroborat
cu cel al art. 313 și art. 314 C. proc. civ. - Înalta
Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o
nouă judecată instanței
care a
pronunțat hotărârea casată ori, atunci când interesele bunei administrări a
justiției o
cer, altei instanțe de
același grad, cu excepția calului casării pentru lipsă de competență,
când trimite cauza instanței competente sau altui
organ cu activitate jurisdicțională
competent
potrivit legii; Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului
pricinii în toate carurile în care casează
hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte
a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin
stabilite - rezultă în mod clar ideea
conform căreia stabilirea situației
de fapt este atributul suveran al instanțelor fondului, ceea ce înseamnă, în
concret, în accepțiunea conturată în mod constant de jurisprudență, dreptul
acestor instanțe de a constata faptele și de a aprecia forța probantă a
dovezilor administrate în cauză.
Cu
alte cuvinte, situația-premisa pentru o judecată concretă și efectivă în recurs
- context procesual in care partea interesată poate deduce judecății orice
ipoteză de aplicare greșită a legii din cele prevăzute de art. 304 C. proc.
civ., respectiv instanța de recurs este îndrituită/obligată sa o cerceteze pe
fond - constă in configurarea deplina a situației de fapt a dosarului pendinte
de către instanțele anterioare.
S-a
stabilit, astfel, in mod judicios si necontestat ca imobilul in raport de care
s-a născut pretenția reclamanților - in parte, restituire in natura, in parte,
restituire prin masuri reparatorii prin echivalent - intra in categoria
imobilelor expropriate, in acest sens reținându-se din probele administrate in
cauza ca imobilul înscris în C.F. nr. 20063 Cluj, nr. top 21372 a trecut în
proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 363/1978, în
vederea construirii unor blocuri de locuințe.
Față
de pretenția concreta a reclamanților si situația juridica a imobilului in
litigiu - imobil expropriat, instanța de apel trebuia sa aibă in vedere
dispozițiile legale cu incidența directa in cauza - art. 1 alin. (1) și ale
art. 11 din Legea nr. 10/2001, dispoziții legale care prescriau, pe de o parte,
așa cum corect s-a si reținut, principiul prevalentei restituirii în natură si,
pe de alta parte, ipotezele in care instanța de judecata, in raport de
circumstanțele particulare ale fiecărei cauze, putea proceda in concret la
restituirea totala sau parțiala, in natura, a imobilului in litigiu, ori chiar
la constatarea imposibilității obiective de realizare a acestei forme de
restituire.
Pentru
a asigura aplicarea in practica a acestor dispoziții legale, pentru situația
particulara a cauzei pendinte, instanța de judecata era obligata sa cerceteze
in concret condiția prescrisa in mod expres de art. 11 alin. (4) din Legea nr.
10/2001, anume in ce măsura construcțiile pentru care s-a dispus
exproprierea ocupa funcțional întregul imobil in
litigiu - „în cazul în care
lucrările
pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcțional întregul teren afectat,
măsurile
reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil'.
Datele
aflate la dosarul cauzei nu ii permit instanței de recurs sa ofere un răspuns
strict de legalitate asupra acestei chestiuni, întrucât instanțele fondului,
prin probatoriul administrat, în special, proba cu expertiza tehnică de
specialitate, nu au clarificat toate aspectele de fapt care ar putea sa
fundamenteze un punct de vedere pertinent asupra configurației de fapt si de
drept a suprafeței de teren de 350 mp, respectiv asupra semnificației acesteia
in zona pretins sistematizata.
În
rejudecare, instanța de apel va complini probatoriul, în principal cu un
supliment la raportul de expertiză, concluziile acestuia urmând să fie
coroborate cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei - eventual alte
înscrisuri, în măsura în care părțile le solicită în completarea
pretențiilor/apărărilor lor - pentru a stabili pe deplin situația de fapt a
cauzei pendinte, în măsură să ofere un răspuns pertinent de legalitate
condiției impuse de lege - art. 11 alin. (4).
Este
important a se stabili care este amplasamentul concret al întregului teren în
litigiu pe planul de situație anexă existent la dosar - limite, vecinătăți precise
- parcela cadastrală să fie descrisă prin totalitatea elementelor topografice,
amplasarea tuturor construcțiilor edificate pe teren, denumirile și
destinațiile fiecărui corp de construcție, accesele pietonale și carosabile la
terenul în suprafață de 350 mp și la construcția R 5, existența sau nu a
rețelelor de utilități urbane in zona amplasamentului - trasee, dimensiuni,
etc, modalitatea concreta in care este afectată sau nu intrarea
proprietarilor/locatarilor in construcția R 5 în ipoteza restituirii in natura
a terenului în suprafață de 350 mp, configurarea pe planul de situație a
aleilor și a spațiilor verzi din jurul blocului, detalierea si reprezentarea
noțiunii de platformă betonată - limite, vecinătăți, orice alte informații care
vizează situația imobilelor învecinate și care ar putea avea relevanță în
privința rezolvării condiției prescrise de legea specială - lucrările pentru
care s-a dispus exproprierea ocupa sau nu funcțional întregul teren afectat.
Toate
aceste considerații de fapt si de drept redate in paragrafele anterioare au
menirea sa justifice soluția propusa, respectiv admiterea recursului formulat,
casarea deciziei instanței de apel si trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeași instanța.
Cu
ocazia rejudecării, instanța va analiza și celelalte critici formulate prin
recurs - criticile referitoare la modalitatea concreta in care instanțele
anterioare au stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în sumă de 327.921
Euro, pentru diferența de teren în suprafață de 449 mp ce nu poate fi
restituită în natură și pentru construcțiile demolate - sub formă de apărări,
dat fiind că situația ce urmează a se clarifica în rejudecare are relevanță și
asupra acestora, in sensul că dezlegarea dată va influența direct modalitatea
de configurare a celeilalte forme de reparație civilă - măsuri reparatorii prin
echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr.
247/2005.
Instanța
de apel va trebui astfel să asigure situația-premisa pentru o judecată efectivă
în recurs, aceasta însemnând, in concret, stabilirea deplina a situației de
fapt, si aceasta nu numai prin operațiunea de încuviințare si administrare a
probatoriului - înscrisuri, supliment la raportul de expertiza - ci si prin
operațiunea de apreciere a acestora pe baza intimei convingeri a judecătorilor
si in condițiile prevăzute de lege, operațiune care presupune si trebuie sa se
materializeze in redarea considerentelor de fapt si de drept care au condus
instanța la soluția litigiului cuprinsa in dispozitiv.
Este
nevoie, așadar, de o preocupare reala din partea instanței de judecata de a
pune de acord, prin motivare, datele ce rezulta din cuprinsul înscrisurilor
existente la dosar, cu concluziile raportului de expertiză, respectiv cu
susținerile părților - care prezintă punctual si persuasiv elemente de fapt
concrete ce se impun a fi cercetate, valorificate, înlăturate de instanța, in
mod argumentat - toata aceasta preocupare in scopul realizării unei judecați
echitabile in sensul dispozițiilor legale interne si internaționale
(prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului).
Pentru
toate aceste considerente de fapt și de drept, redate în paragrafele
anterioare, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Primarul
Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 126/A din 16 aprilie 2009 a
Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori
și de familie, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare,
aceleiași instanțe de apel.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Admite
recursul declarat de pârâtul recursul Primarul Municipiului Cluj-Napoca
împotriva deciziei nr. 126/A din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția
civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie.
Casează
decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.