ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2002/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 579 din 30 octombrie 2008,Tribunalului Cluj a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții P.M. și V.L., împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a anulat în parte dispoziția privind propunerea de acordare de despăgubiri nr. 3897 din 28 februarie 2007, emisă de pârât, a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamanților P.M. și V.L., a suprafeței de teren de 350 mp din imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 20063 Cluj, nr. top 21372, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert F.F.

și a fost stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în sumă de 327.921 Euro, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, achitate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru diferența de teren în suprafață de 449 mp ce nu poate fi restituită în natură și pentru construcțiile demolate, din imobilul identificat mai sus, a fost obligat pârâtul să plătească, în favoarea reclamanților, suma de 2.040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 3897 din 28 februarie 2007, dată în soluționarea notificării înregistrată sub nr. 2082 din 08 noiembrie 2001 la BEJ C.M, s-a propus acordarea în favoarea reclamanților de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilul revendicat. În considerentele dispoziției, s-a reținut că imobilul in litigiu, înscris în C.F. nr. 20063 Cluj, nr. top 21372, a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor reclamanților, că acesta a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 363/1978, de la N.M., construcția a fost demolată, iar terenul este actualmente situat Într-o zonă sistematizată, fiind realizate obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea.

Din economia dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 10 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, reiese faptul că, în ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, se acordă prevalentă principiului restituirii în natură și, doar în măsura în care acest lucru nu este posibil, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent. Expertiza topografică efectuată în cauză de expert F.F. a stabilit că, din suprafața totală reală a terenului de 767 mp, suprafața de 417 mp este ocupată de blocul R 5 nr. 5, spații verzi și căi de acces, iar suprafață de 350 mp, este ocupată de garaje și căi de acces la acestea. Prin urmare, raportat la concluziile raportului de expertiză, tribunalul a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile mai sus menționate, se poate restitui în natură în favoarea reclamanților terenul în suprafață de 350 mp, acesta fiind ocupat în prezent de construcții fără caracter definitiv.

In ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, astfel cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expert evaluator F.M.E., s-a reținut ca valoarea actuală de circulație a părții de teren ce nu poate fi restituita în natură se ridică la suma de 296.340 Euro, iar a construcției demolate, evaluată în baza actelor de la dosar și a situației de carte funciară, se ridică la suma de 31.581 Euro. Prin urmare, cuantumul total al despăgubirilor pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură, reprezentând teren ocupat de blocul de locuință și construcțiile demolate, este de 327 921 Euro, a fost achitată în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, din care s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii.

Prin decizia civilă nr. 126/A./2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a obligat apelantul să plătească intimaților V.L. și P.M. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel. S-a reținut ca, imobilul înscris în C.F. nr. 20063 Cluj, nr. top 21372 a fost proprietatea antecesorilor reclamanților și a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului de expropriere nr. 363/1978, în vederea construirii unor blocuri de locuințe. Construcțiile existente pe acest teren au fost demolate. Expertiza topografică efectuată în cauză de expert F.F. a stabilit că, din suprafața totală reală a terenului de 767 mp, suprafața de 417 mp este ocupată de blocul R 5 nr. 5, spații verzi și căi de acces, iar suprafață de 350 mp, este ocupată de garaje și căi de acces la acestea.

Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, principiul care guvernează modul de soluționare a notificărilor este restituirea în natură. Raportat la acest principiu, susținerea apelantului că, restituirea în natură a suprafeței de 350 mp s-a dispus în mod greșit, pentru că imobilul a fost afectat în întregime scopului pentru care a fost expropriat, este nefondată. Aceasta, pentru că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 prevede că se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de interes public aprobate și neexecutate, cu atât mai mult, terenurile neafectate de asemenea lucrări. Actele depuse la dosarul cauzei în apel, contractele de închiriere și autorizațiile de construire, confirmă faptul că terenul este ocupat de garaje - construcții demontabile.

În accepțiunea legii, art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 10/2001, terenurile ocupate cu asemenea construcții trebuie restituite în natură. S-a apreciat, totodată, ca apelul pârâtului este nefondat și în ceea ce privește stabilirea și cuantumul despăgubirilor. Stabilirea cuantumului echivalentului bănesc al despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții este necesară, raportat la necesitatea soluționării cauzei într-un termen rezonabil și printr-o singură cerere adresată justiției.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor bănești, chiar de către instanța de judecată sesizată cu o plângere împotriva deciziei sau dispoziției de soluționare a notificării, duce la eliminarea dublei proceduri administrative și jurisdicționale instituită prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană în cauza Flaimblat contra României, cu referire la o posibilă încălcare a prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenție în cazul unei soluții contrare. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, actele depuse la dosarul cauzei dovedesc componența construcției din 2 camere, bucătărie, antreu, instalație electrică și încălzire cu gaz. Releveul construcției de la fila 34 și 129 se coroborează cu fișa imobilului de la fila 33, în sensul că suprafața locuibilă este de 34,91 mp, suprafață care rezultă și din cumulul suprafeței celor două camere, fapt ce contrazice susținerile apelantului cu privire la componența construcției.

În ce privește calculul valorii terenului, apelantul a susținut că este mult prea mare în raport cu prețurile aplicate pentru terenurile tranzacționate în zonă, fără a dovedi prin vreun mijloc de proba susținerile sale, susțineri care sunt însă contrazise de expertiza tehnică efectuată într-o altă cauză și depusă la dosar (f. 18-24), din care rezultă că, valoarea terenurilor din aceeași zonă a fost aproximativ egală cu valoarea terenului stabilită în prezenta cauză. Împotriva decimei instanței de apel a formulat cerere de recurs, la data de 26 mai 2009, Primarul municipiului Cluj Napoca, prin care a invocat următoarele aspecte de nelegalitate: Expertiza tehnică efectuată într-o altă cauză și depusă la dosarul pricinii de fata nu are nici o relevanță.

Prin urmare, punctul de vedere exprimat de Comisia tehnica pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 este unul corect, motivat de faptul că terenul în litigiu este ocupat la momentul soluționării cauzei. Recurentul consideră că valoarea propusă de către expert, în cuantum de 296 340 Euro (660 Euro/mp) este mult prea mare fata cu prețurile practicate pentru terenurile tranzacționate din zonă, expertul comparând valoarea terenului ocupat cu valoarea terenurilor libere de construcții și cu dotările la poartă. In ceea ce privește restituirea în natură a suprafeței de 350 mp, recurentul susține că, pe această suprafață este amplasată o platformă betonată, realizată din construcția blocului, cu destinație parcări, integrându-se astfel în obiectivul exproprierii, pentru care a fost preluat imobilul.

S-a susținut că zona sistematizată nu cuprinde numai construirea de imobile și a drumurilor de acces la acestea ci, în mod obligatoriu, și spații de parcare, garaje, spații verzi, spații de joacă pentru copii, unități de învățământ...etc, care practic, toate sunt necesare creării unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc în imobilele din vecinătatea acestor zone. Este evident faptul că nu s-a putut și nici nu este posibil ca, o suprafață de teren expropriată să fie ulterior integral ocupată numai cu clădiri definitive, pentru buna exploatare a acestora fiind absolut necesare toate celelalte elemente menționate. In acest sens, au fost invocate prevederile art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001 - „in catul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupe funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil'.

S-a susținut totodată că, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, cade in sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care funcționează pe lângă A.N.R.P., aceasta fiind singura în măsură să-și exprime un punct de vedere autorizat în acest sens. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează: Din conținutul normativ al art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., coroborat cu cel al art. 313 și art. 314 C. proc. civ.

- Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată ori, atunci când interesele bunei administrări a justiției o cer, altei instanțe de același grad, cu excepția calului casării pentru lipsă de competență, când trimite cauza instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent potrivit legii; Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate carurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite - rezultă în mod clar ideea conform căreia stabilirea situației de fapt este atributul suveran al instanțelor fondului, ceea ce înseamnă, în concret, în accepțiunea conturată în mod constant de jurisprudență, dreptul acestor instanțe de a constata faptele și de a aprecia forța probantă a dovezilor administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, situația-premisa pentru o judecată concretă și efectivă în recurs - context procesual in care partea interesată poate deduce judecății orice ipoteză de aplicare greșită a legii din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., respectiv instanța de recurs este îndrituită/obligată sa o cerceteze pe fond - constă in configurarea deplina a situației de fapt a dosarului pendinte de către instanțele anterioare. S-a stabilit, astfel, in mod judicios si necontestat ca imobilul in raport de care s-a născut pretenția reclamanților - in parte, restituire in natura, in parte, restituire prin masuri reparatorii prin echivalent - intra in categoria imobilelor expropriate, in acest sens reținându-se din probele administrate in cauza ca imobilul înscris în C.F.

nr. 20063 Cluj, nr. top 21372 a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 363/1978, în vederea construirii unor blocuri de locuințe. Față de pretenția concreta a reclamanților si situația juridica a imobilului in litigiu - imobil expropriat, instanța de apel trebuia sa aibă in vedere dispozițiile legale cu incidența directa in cauza - art. 1 alin. (1) și ale art. 11 din Legea nr. 10/2001, dispoziții legale care prescriau, pe de o parte, așa cum corect s-a si reținut, principiul prevalentei restituirii în natură si, pe de alta parte, ipotezele in care instanța de judecata, in raport de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze, putea proceda in concret la restituirea totala sau parțiala, in natura, a imobilului in litigiu, ori chiar la constatarea imposibilității obiective de realizare a acestei forme de restituire.

Pentru a asigura aplicarea in practica a acestor dispoziții legale, pentru situația particulara a cauzei pendinte, instanța de judecata era obligata sa cerceteze in concret condiția prescrisa in mod expres de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, anume in ce măsura construcțiile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcțional întregul imobil in litigiu - „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil'.

Datele aflate la dosarul cauzei nu ii permit instanței de recurs sa ofere un răspuns strict de legalitate asupra acestei chestiuni, întrucât instanțele fondului, prin probatoriul administrat, în special, proba cu expertiza tehnică de specialitate, nu au clarificat toate aspectele de fapt care ar putea sa fundamenteze un punct de vedere pertinent asupra configurației de fapt si de drept a suprafeței de teren de 350 mp, respectiv asupra semnificației acesteia in zona pretins sistematizata.

În rejudecare, instanța de apel va complini probatoriul, în principal cu un supliment la raportul de expertiză, concluziile acestuia urmând să fie coroborate cu înscrisurile deja existente la dosarul cauzei - eventual alte înscrisuri, în măsura în care părțile le solicită în completarea pretențiilor/apărărilor lor - pentru a stabili pe deplin situația de fapt a cauzei pendinte, în măsură să ofere un răspuns pertinent de legalitate condiției impuse de lege - art. 11 alin. (4). Este important a se stabili care este amplasamentul concret al întregului teren în litigiu pe planul de situație anexă existent la dosar - limite, vecinătăți precise - parcela cadastrală să fie descrisă prin totalitatea elementelor topografice, amplasarea tuturor construcțiilor edificate pe teren, denumirile și destinațiile fiecărui corp de construcție, accesele pietonale și carosabile la terenul în suprafață de 350 mp și la construcția R 5, existența sau nu a rețelelor de utilități urbane in zona amplasamentului - trasee, dimensiuni, etc, modalitatea concreta in care este afectată sau nu intrarea proprietarilor/locatarilor in construcția R 5 în ipoteza restituirii in natura a terenului în suprafață de 350 mp, configurarea pe planul de situație a aleilor și a spațiilor verzi din jurul blocului, detalierea si reprezentarea noțiunii de platformă betonată - limite, vecinătăți,

orice alte informații care vizează situația imobilelor învecinate și care ar putea avea relevanță în privința rezolvării condiției prescrise de legea specială - lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa sau nu funcțional întregul teren afectat. Toate aceste considerații de fapt si de drept redate in paragrafele anterioare au menirea sa justifice soluția propusa, respectiv admiterea recursului formulat, casarea deciziei instanței de apel si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța.

Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza și celelalte critici formulate prin recurs - criticile referitoare la modalitatea concreta in care instanțele anterioare au stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în sumă de 327.921 Euro, pentru diferența de teren în suprafață de 449 mp ce nu poate fi restituită în natură și pentru construcțiile demolate - sub formă de apărări, dat fiind că situația ce urmează a se clarifica în rejudecare are relevanță și asupra acestora, in sensul că dezlegarea dată va influența direct modalitatea de configurare a celeilalte forme de reparație civilă - măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Instanța de apel va trebui astfel să asigure situația-premisa pentru o judecată efectivă în recurs, aceasta însemnând, in concret, stabilirea deplina a situației de fapt, si aceasta nu numai prin operațiunea de încuviințare si administrare a probatoriului - înscrisuri, supliment la raportul de expertiza - ci si prin operațiunea de apreciere a acestora pe baza intimei convingeri a judecătorilor si in condițiile prevăzute de lege, operațiune care presupune si trebuie sa se materializeze in redarea considerentelor de fapt si de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsa in dispozitiv.

Este nevoie, așadar, de o preocupare reala din partea instanței de judecata de a pune de acord, prin motivare, datele ce rezulta din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, cu concluziile raportului de expertiză, respectiv cu susținerile părților - care prezintă punctual si persuasiv elemente de fapt concrete ce se impun a fi cercetate, valorificate, înlăturate de instanța, in mod argumentat - toata aceasta preocupare in scopul realizării unei judecați echitabile in sensul dispozițiilor legale interne si internaționale (prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului).

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, redate în paragrafele anterioare, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 126/A din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul recursul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 126/A din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.