ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4954/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele: Prin sentința civilă nr. 324 din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel

București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

nefondată, acțiunea formulată de reclamanta F.R.F., în contradictoriu cu

pârâtele A.N.A.F. - D.G.F.P.M.B., prin care a solicitat anularea deciziei de

impunere nr. 479 din 30 iunie 2006 emisă de D.G.F.P.M.B., admiterea

contestației sale și anularea deciziei nr. 136 din 23 aprilie 2008, constatarea

că suma de 694.383 lei, reprezintă T.V.A deductibil și obligarea pârâtei la

rambursarea acesteia sau compensarea cu alte obligații fiscale.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs reclamanta F.R.F.

La termenul de judecată din 10 noiembrie

2009, intimatele-pârâte au invocat excepția netimbrării cererii de recurs și

excepția tardivității declarării recursului.

Înalta Curte, în baza art. 137 alin. (l) C.

proc. civ., se va pronunța pe aceste excepții de procedură, a căror admitere

face de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Excepția netimbrării cererii de recurs a

rămas fără obiect, față de împrejurarea că, până la închiderea ședinței de

judecată, recurenta-reclamantă F.R.F., prin reprezentantul acesteia, a depus la

dosarul cauzei, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei

și timbru judiciar în valoare de un leu.

Însă, excepția tardivității declarării

recursului va fi admisă. Din examinarea actelor din dosar, se constată că

sentința atacată cu recurs a fost comunicată reclamantei F.R.F., la data de 01

iunie 2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare

a hotărârii.

Conform art. 20 alin. (l) din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „hotărârea pronunțată în

primă instanță

poate fi atacată cu recurs,

în termen de 15 zile de la comunicare”,

iar

potrivit art. 301 teza I C. proc. civ., „ ... termenul de

recurs este de 15

zile de la comunicarea

hotărârii, daca legea nu dispune altfel”.

Potrivit acestor dispoziții și în raport cu

data comunicării sentinței atacate, reclamanta F.R.F. putea declara recurs

împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel, București, secția a VII-a de

contencios administrativ și fiscal, cel târziu la data de 17 iunie 2009.

În conformitate cu dispozițiile art. 104 C. proc.

civ., „actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se

socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul

poștal înainte de împlinirea lui.”

Recurenta a trimis cerere de recurs prin

poștă, iar, conform ștampilei aplicată pe plic, rezultă că a fost depusă la

data de 18 iunie 2009, deci, după împlinirea termenului de 15 zile, prevăzut de

art. 20 alin (1) din Legea nr. 554/2004.

Recipisa de confirmare-primire de la dosar nu

prezintă relevanță în cauză.

Având în vedere natura imperativă a

termenului fix, prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept,

reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate

cu dispozițiile art. 103 alin. (l) teza I C. proc. civ.

Constatând că recursul nu a fost declarat în

termenul imperativ prevăzut de art. 301 C. proc. civ., că recurenta-reclamantă

nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac,

printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus invocate, și să dispună,

în sensul respingerii recursului, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.R.F. împotriva

sentinței nr. 324 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

noiembrie 2009.