ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3217/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3217/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 53 din 14 aprilie 2008
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția
tardivității și a respins contestația la executare formulată de contestatoarele
K.A.M. și T.A.M. în contradictor cu intimata A.V.A.S. - D.G.E.S.L. ca tardiv
declarată.
Curtea de apel a
reținut că potrivit art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. raportat la art. 101
alin. (1) C. proc. civ., termenul legal de 15 zile înlăuntrul căruia
contestatorii aveau dreptul că conteste procesul verbal de licitație a început
să curgă la data de 27 februarie 2006 (data confirmării de privire a
înscrisului contestat) și s-a sfârșit la 14 martie 2006, contestația fiind
înregistrată la data de 4 mai 2006, după împlinirea termenului de decădere
prevăzut de legiuitor.
În contra sentinței
au declarat recurs contestatoarele, nemotivat.
Pentru termenul din 4
noiembrie 2008, contestatoarele au fost citate cu mențiunea timbrării cu 4 lei
taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar obligație neîndeplinită
până la termen.
Potrivit art. 20 alin.
(1) și (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru care
constituie dreptul comun în materie, taxa judiciară de timbru se plătește, ca
regulă, anticipat și numai dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal,
instanța va pune în vedere părții să achite taxa datorată până la primul termen
de judecată, astfel încât cauza să poată fi soluționată sub sancțiunea anulării
cererii în caz de neconformare.
Potrivit art. 302
1
alin. (2) C. proc. civ., dispoziție specială în materie fiscală, „La cererea de
recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
În cauza de față,
taxa datorată în recurs fiind în sumă fixă prevăzută de Legea nr. 146/1995, art.
2 alin. (2) raportat la art. 11 alin. (2) din lege, înștiințarea recurentei
prin citație cu mențiunea timbrării nu era necesară, aceasta având obligația
atașării dovezii plății taxei judiciare de timbru la cererea de recurs.
Cum recurenta, nici
în condițiile încunoștiințării prin citație nu a făcut dovada achitării taxelor
de timbru, Înalta Curte făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997
va anula cererea de recurs ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca
netimbrat, recursul declarat de contestatorii K.A.M. și T.A.M. împotriva
sentinței nr. 53 din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 noiembrie 2008.