ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2014/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Reclamantul G.R.Ș. a chemat în judecată pe pârâta SC T.A.I. SRL

solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 119.750 lei, reprezentând chirie

neîncasată pentru demisolul locuibil al imobilului din București, pe perioada

26 ianuarie 2004 - 20 iulie 2006.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 11822 din 22 octombrie 2007 a respins excepțiile

nulității absolute/relative a actului adițional ca nefondate; a respins cererea

principală formulată de reclamantul - pârât G.R.Ș. ca nefondată; a admis în

parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă; a obligat

reclamantul pârât la plata sumei de 64.200 lei și la plata sumei de 5.000 dolari

SUA, în echivalent în lei la data plății, către pârâta - reclamantă; a obligat

reclamantul pârât la plata sumei de 10.697 lei către pârâta - reclamantă,

cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut

următoarea situație de fapt:

Între părți s-a încheiat un contract de

închiriere la data de 1 august 2003, având ca obiect imobilul proprietatea

reclamantului din București, pe o perioadă de 4 ani și 5 luni. Părțile au

stabilit că plata chiriei se va face în lei, în cuantum de 3.250 dolari SUA.

Obiectul inițial al contractului a fost modificat, prin act adițional, la data

de 7 august 2003, în sensul că se închiriază imobilul situat în București,

parter, mansardă, în suprafață de 350 m.p.

În ceea ce privește excepția nulității

actului adițional, pentru lipsa consimțământului, tribunalul a reținut că nu a

existat o falsă reprezentare asupra naturii actului juridic încheiat sau asupra

identității fizice a obiectului și în consecință a respins excepția invocată de

pârâta - reclamantă.

Față de cererea principală, tribunalul a

apreciat că acțiunea reclamantului întemeiată pe îmbogățirea fără just temei nu

este fondată, nefiind întrunite condițiile pentru intentarea acestui tip de

acțiune și nici condițiile materiale ale intentării acțiunii în restituire.

Cererea reconvențională formulată de pârâta -

reclamantă, având ca obiect pretenții a fost admisă, în parte de tribunal, cu

motivarea că începând cu data de 20 iulie 2006, dată de la care reclamantul a

încetat să mai fie proprietar al bunului închiriat, se impune restituirea sumei

achitate cu titlu de garanție și chiria achitată în avans pentru perioada ianuarie

– iunie 2007.

Împotriva sentinței tribunalului, a declarat

apel reclamantul G.R.Ș., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței

apelate, în sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii

reconvenționale.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin

Decizia

comercială nr. 6 din 9 ianuarie 2008, a

anulat ca netimbrat apelul declarat de apelant, având în vedere aplicarea

sancțiunii prevăzută de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul G.R.Ș., în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ.

Prin criticile dezvoltate, recurentul a

susținut că pentru termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2008, nu a

primit citația din partea Curții de Apel, care aducea la cunoștința sa

obligația de a achita taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar.

În raport de această împrejurare a fost împiedicat să își exercite dreptul la

un proces efectiv.

Examinând recursul în contextul criticilor

formulate și având în vedere cele statuate prin decizia atacată, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. nu subzistă, hotărârea Curții de Apel fiind pronunțată cu respectarea

normelor de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997,

modificată și completată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar

în situația în care taxa nu a fost plătită în cuantum legal la data

înregistrării cererii, instanța va pune în vedere părții să achite suma

datorată până la primul termen de judecată acordat.

În cauză, reclamantului - apelant i s-a pus

în vedere prin citația emisă pentru termenul de judecată din data 9 ianuarie

2008, despre cuantumul sumei datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru și

obligația de a o achita până la termenul de judecată, astfel că instanța în mod

legal a luat în discuție excepția netimbrării cererii de apel, prealabil

oricăror chestiuni și a făcut aplicarea dispozițiilor legale care sancționează

neîndeplinirea obligației.

Analizând dovada de îndeplinire a procedurii

de citare, existentă la dosarul de apel, se constată că aceasta îndeplinește

toate cerințele impuse de art. 100 C. proc. civ. În consecință, în mod corect

instanța de apel a apreciat procedura de citare legal îndeplinită, în

condițiile în care procesul - verbal a fost întocmit în condițiile art. 92 alin.

(4) C. proc. civ.

Cererea de amânare a judecății în vederea

angajării unui apărător ales, existentă la dosarul de apel, a fost respinsă în

mod legal și motivat de către instanță, în condițiile în care apelantul nu își

îndeplinise obligația legală de a achita taxa de timbru datorată.

Pe de altă parte, susținerile recurentului - reclamant,

în sensul că nu a avut cunoștință despre existența termenului de judecată, întrucât

nu a primit citația personal, aceasta nefiind nici afișată la domiciliul

acestuia, vine în contradicție cu cererea de amânare a judecății formulată,

care demonstrează că apelantul a cunoscut termenul acordat.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantul G.R.Ș. împotriva Deciziei civile nr. 6 din 9 ianuarie 2008 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie

2008.