ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2877/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 iulie 1999, reclamanta, SC U.C.G. SA București, a chemat în judecată pe pârâta SC S.O.R. SRL București, pentru ca, prin hotărârea ce se pronunța, să fie obligată la plata sumei de 2.672 dolari S.U.A., cu titlu de chirie pe perioada 1 iunie 1998 – 1 februarie 1999, plus cheltuieli de judecată. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 222 din 18 ianuarie 2000, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.672 dolari S.U.A., cu titlu de chirie în echivalent în lei la data plății, plus suma de 2.769.306 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pârâta a ocupat spațiul situat în București, șos.

M.B., sector 3, proprietatea reclamantei, iar pe perioada 1 iunie 1998 – 1 februarie 1999 nu a achitat chiria convenită, obligându-se, prin convenția din 4 februarie 1999, să achite contravaloarea restanței de chirie, de 2.672 dolari S.U.A., eșalonat până la 15 martie 1999. Deși somată, pârâta nu a dat curs acesteia, astfel că, până la data pronunțării hotărârii, nu a achitat chiria datorată. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel București, secția VI comercială, care, prin decizia nr. 104 din 25 martie 2004, schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată, reținându-se, în considerente, că, la încheierea contractului nr. 0017 din 1 iulie 1998, plata chiriei s-a efectuat anticipat pe un an, astfel că perioada pentru care s-a solicitat chiria este inclusă în perioada pentru care plata s-a făcut anticipat, iar convenția din 4 februarie 1999 indică drept părți pe SC S.O.R.I.

SRL și nu pe SC S.O.R. SRL, fără aplicarea sigiliului societății. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, reclamanta SC U.C.G. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de apel în mod greșit a apreciat, în baza unor susțineri nefondate și nedovedite ale apelantei, precum că plata chiriei s-a făcut anticipat și că, convenția din 4 februarie 1999 nu poate fi luată în considerație, întrucât indică drept părți pe SC S.O.R.I. SRL și nu SC S.O.R. SRL, fără aplicarea sigiliului societății.

În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței civile nr. 222 din 18 ianuarie 2000 a Tribunalului București, secția comercială. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală. Analizând actele dosarului rezultă că pârâta a ocupat spațiul situat în București, șos.

M.B., sector 3, proprietatea reclamantei, iar pe perioada 01 iunie 1998 – 01 februarie 1999 nu a achitat chiria stabilită între părți, iar, prin convenția din 04 februarie 1999, pârâta și-a asumat obligația să achite contravaloarea restanței de chirie, în sumă de 2.672 dolari S.U.A., eșalonat, până la 15 martie 1999. Deși somată, pârâta nu a dat curs acesteia nici până la pronunțarea hotărârii atacate cu apel. Motivarea instanței de apel că chiria a fost achitată anticipat, fără a avea probe scrise în acest sens, precum și faptul că convenția încheiată între părți, la data de 04 februarie 1999, prin care pârâta și-a asumat obligația plății restanței de chirie, în sumă de 2.672 dolari S.U.A., nu poate fi luată în considerație pe motiv că pe semnătura SC S.O.R.

SRL nu s-a aplicat parafa societății și că s-a indicat SC S.O.R.I. SRL, în loc de SC S.O.R. SRL, este netemeinică și nelegală. Convenția încheiată între părți la 4 februarie 1999, prin care pârâta-debitoare și-a recunoscut datoria și și-a asumat obligația să o plătească până la un anumit termen, fiind semnată de C.S., administrator și asociat al SC S.O.R. SRL, are caracter sinalagmatic, consfințind acordul părților semnatare cu privire la recuperarea debitului. Faptul că, în convenție, în citație și chiar în practicaua sentinței civile nr. 222/2000 a Tribunalului București apare scris SC S.O.R.I. SRL, în loc de SC S.O.R. SRL, dovedește că este o simplă eroare materială, care nu poate afecta caracterul juridic al convenției și a hotărârii instanței de fond, știut fiind faptul că este vorba de pârâta SC S.O.R.

SRL și nu de două societăți comerciale diferite. Pentru cele ce preced, având în vedere și dispozițiile art. 969 C. civ., convențiile au putere de lege între părți, recursul declarat de reclamantă va fi admis, se va modifica decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă, menținându-se astfel, ca temeinică și legală, hotărârea instanței de fond. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., intimata-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 4.601.978 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta SC U.C.G. SA București. Modifică decizia comercială nr. 104 din 25 martie 2004 a Curții de Apel București, secția VI comercială, în sensul că respinge apelul. Obligă intimata-pârâtă la 4.601.978 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2004.