ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3677/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.F.I. București prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 3 București a solicitat obligarea pârâtei SC B.R. SRL București la plata sumei de 31.704,19 dolari SUA, în lei la data executării și evacuarea acesteia din spațiul situat în București, sector 3, pe care-l deține fără titlu legal. Judecătoria sectorului 3 București prin sentința civilă nr. 4725 din 8 iunie 2004 a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat judecata cauzei Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 2556 din 26 aprilie 2006 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune; a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 25.119,80 dolari SUA chirie aferentă perioadei 26 ianuarie 2001 - 31 iulie 2003; a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în București, sector 3 București; a respins pretențiile reclamantei reprezentând chirie pentru aprilie 2000 - 26 ianuarie 2001 ca prescrise. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 106/16 februarie 2007 a admis ambele apeluri, a desființat sentința civilă nr. 2556 din 26 aprilie 2006 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 13677 din 20 noiembrie 2007 a respins ca prescrise pretențiile reclamantei pentru perioada aprilie 2000 - 23 ianuarie 2001 și ca nefondată acțiunea reclamantei pentru restul pretențiilor și evacuare, reținând că în speță nu s-a făcut dovada utilizării spațiului de către pârâtă. Prin sentința comercială nr. 1452 din 31 ianuarie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea pârâtei SC B.R. SRL București și a dispus completarea sentinței civile nr. 13677 din 0 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în sensul obligării reclamantei A.F.I. București la plata sumei de 1.683 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 186 din 7 aprilie 2008 a admis excepția tardivității, respingând ca tardiv apelul declarat de reclamanta A.F.I. București împotriva sentinței comerciale nr. 13677 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1452 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Cu privire la apelul declarat de reclamantă la data de 17 ianuarie 2008 împotriva sentinței comerciale nr. 13677 din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel București a reținut că acesta este tardiv, față de data de 28 decembrie 2007, dată la care i-a fost comunicată hotărârea instanței de fond.

În ceea ce privește respingerea ca nefondat a apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 1452 din 31 ianuarie 2008, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. s-a reținut culpa procesuală a reclamantei, care a fost obligată corect la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva menționatei decizii, reclamanta A.F.I. București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat împotriva ambelor hotărâri.

În criticile formulate recurenta reclamantă susține, în esență, că greșit instanța i-a respins ca tardiv apelul declarat împotriva sentinței nr. 13677 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în condițiile în care la 28 decembrie 2007 când se afirmă că hotărârea i s-a comunicat prin afișare la ușa instituției, era program normal de lucru și e greu de crezut că nu a fost găsit nici un salariat care să semneze de primire, încălcându-se dispozițiile art. 92 1 C. proc. civ. În ceea ce privește apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1452 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, recurenta susține că această instanță era necompetentă în soluționarea respectivei cereri, completarea dispozitivului hotărârii de la fond cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru achitată în apel (de 1.683 lei), nefiind posibilă și negăsindu-se dovezi în dosarul de fond.

Recursul reclamantei este nefondat. Critica recurentei privind soluționarea greșită a apelului său declarat împotriva sentinței civile nr. 13.677 din 20 noiembrie 2007, respins ca tardiv de către instanța de apel este nefondată deoarece, potrivit dispozițiilor art. 284 C. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile și curge de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În speță, conform dovezii existente la fila 19 Dosar nr. 21620/3/2007 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sentința apelată a fost comunicată apelantei reclamante la 28 decembrie 2007, actul procedural fiind afișat întrucât nu a fost găsită nici o persoană din cele menționate la pct. 1 din procesul-verbal întocmit la acea dată.

Susținerea recurentei în sensul că s-au încălcat dispozițiile art. 92 1 C. proc. civ. nu poate fi primită întrucât afișarea actelor de procedură este permisă în chiar partea finală a reglementării, respectiv atunci când nici o persoană nu poate fi găsită la sediul persoanei juridice. Cum procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovadă - potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ. - până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel ce l-a încheiat, Curtea apreciază critica drept neîntemeiată, recurenta neînscriindu-se în fals împotriva procesului-verbal întocmit de agentul procedural care a constatat lipsa oricărei persoane la sediul instituției.

În atare situație, apelul declarat la 17 ianuarie 2008 de reclamantă legal a fost apreciat ca fiind tardiv declarat. De asemenea este neîntemeiată și critica privind respingerea apelului împotriva sentinței civile nr. 1452/2008 a aceleeași instanțe, dată în completarea sentinței comerciale nr. 13677 din 20 noiembrie 2007, pe aspectul omisiunii instanței de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată efectuate de intimată. Critica recurentei privind pronunțarea instanței printr-o nouă hotărâre de completare și nu prin încheiere este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 281 2 alin. (2) C. proc. civ., text procedural expres menționat și în considerentele sentinței apelate.

Cât privește fondul cererii, așa cum a reținut și instanța de apel, apelanta era cea aflată în culpă procesuală în raport de soluția dată în apel, urmare casării dispuse prin decizia nr. 106/16 decembrie 2007, dată în aceeași cauză, când s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în acel ciclu procesual intimata efectuând cheltuieli în sumă de 1.683 lei cu titlu de taxă de timbru, așa încât dispozițiile art. 274 C. proc. civ. au fost corect aplicate. În consecință, Curtea apreciază că recursul reclamantei este nefondat, motiv pentru care îl va respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.F.I. București împotriva Deciziei nr. 186 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.