ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3677/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3677/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.F.I. București prin cererea
înregistrată la Judecătoria sector 3 București a solicitat obligarea pârâtei SC
B.R. SRL București la plata sumei de 31.704,19 dolari SUA, în lei la data
executării și evacuarea acesteia din spațiul situat în București, sector 3, pe care-l
deține fără titlu legal.
Judecătoria
sectorului 3 București prin sentința civilă nr. 4725 din 8 iunie 2004 a admis
excepția necompetenței sale materiale și a declinat judecata cauzei
Tribunalului București.
Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 2556 din 26 aprilie 2006 a
admis excepția prescripției dreptului material la acțiune; a admis în parte
acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata echivalentului în lei la data
plății a sumei de 25.119,80 dolari SUA chirie aferentă perioadei 26 ianuarie
2001 - 31 iulie 2003; a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în
București, sector 3 București; a respins pretențiile reclamantei reprezentând
chirie pentru aprilie 2000 - 26 ianuarie 2001 ca prescrise.
Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 106/16
februarie 2007 a admis ambele apeluri, a desființat sentința civilă nr. 2556
din 26 aprilie 2006 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 13677 din 20
noiembrie 2007 a respins ca prescrise pretențiile reclamantei pentru perioada
aprilie 2000 - 23 ianuarie 2001 și ca nefondată acțiunea reclamantei pentru
restul pretențiilor și evacuare, reținând că în speță nu s-a făcut dovada
utilizării spațiului de către pârâtă.
Prin sentința
comercială nr. 1452 din 31 ianuarie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, a admis cererea pârâtei SC B.R. SRL București și a dispus completarea
sentinței civile nr. 13677 din 0 noiembrie 2007 a Tribunalului București,
secția a VI-a comercială, în sensul obligării reclamantei A.F.I. București la
plata sumei de 1.683 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 186 din 7
aprilie 2008 a admis excepția tardivității, respingând ca tardiv apelul
declarat de reclamanta A.F.I. București împotriva sentinței comerciale nr.
13677 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
și ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1452 din 31
ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
Cu privire la apelul
declarat de reclamantă la data de 17 ianuarie 2008 împotriva sentinței
comerciale nr. 13677 din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel București a reținut
că acesta este tardiv, față de data de 28 decembrie 2007, dată la care i-a fost
comunicată hotărârea instanței de fond.
În ceea ce privește
respingerea ca nefondat a apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 1452
din 31 ianuarie 2008, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. s-a reținut
culpa procesuală a reclamantei, care a fost obligată corect la plata
cheltuielilor de judecată.
Împotriva menționatei
decizii, reclamanta A.F.I. București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct.
8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie
admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea
apelului declarat împotriva ambelor hotărâri.
În criticile
formulate recurenta reclamantă susține, în esență, că greșit instanța i-a
respins ca tardiv apelul declarat împotriva sentinței nr. 13677 din 20 noiembrie
2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în condițiile în care
la 28 decembrie 2007 când se afirmă că hotărârea i s-a comunicat prin afișare
la ușa instituției, era program normal de lucru și e greu de crezut că nu a
fost găsit nici un salariat care să semneze de primire, încălcându-se
dispozițiile art. 92
1
C. proc. civ.
În ceea ce privește
apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1452 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului
București, secția a VI-a comercială, recurenta susține că această instanță era
necompetentă în soluționarea respectivei cereri, completarea dispozitivului
hotărârii de la fond cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru
achitată în apel (de 1.683 lei), nefiind posibilă și negăsindu-se dovezi în
dosarul de fond.
Recursul reclamantei
este nefondat.
Critica recurentei
privind soluționarea greșită a apelului său declarat împotriva sentinței civile
nr. 13.677 din 20 noiembrie 2007, respins ca tardiv de către instanța de apel
este nefondată deoarece, potrivit dispozițiilor art. 284 C. proc. civ. termenul
de apel este de 15 zile și curge de la data comunicării hotărârii, dacă legea
nu dispune altfel.
În speță, conform
dovezii existente la fila 19 Dosar nr. 21620/3/2007 al Tribunalului București, secția
a VI-a comercială, sentința apelată a fost comunicată apelantei reclamante la
28 decembrie 2007, actul procedural fiind afișat întrucât nu a fost găsită nici
o persoană din cele menționate la pct. 1 din procesul-verbal întocmit la acea
dată.
Susținerea recurentei
în sensul că s-au încălcat dispozițiile art. 92
1
C. proc. civ. nu
poate fi primită întrucât afișarea actelor de procedură este permisă în chiar
partea finală a reglementării, respectiv atunci când nici o persoană nu poate
fi găsită la sediul persoanei juridice.
Cum procesul-verbal
încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovadă -
potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. civ. - până la înscrierea în fals cu
privire la faptele constatate personal de cel ce l-a încheiat, Curtea apreciază
critica drept neîntemeiată, recurenta neînscriindu-se în fals împotriva
procesului-verbal întocmit de agentul procedural care a constatat lipsa
oricărei persoane la sediul instituției.
În atare situație,
apelul declarat la 17 ianuarie 2008 de reclamantă legal a fost apreciat ca
fiind tardiv declarat.
De asemenea este
neîntemeiată și critica privind respingerea apelului împotriva sentinței civile
nr. 1452/2008 a aceleeași instanțe, dată în completarea sentinței comerciale nr.
13677 din 20 noiembrie 2007, pe aspectul omisiunii instanței de a se pronunța
asupra cheltuielilor de judecată efectuate de intimată.
Critica recurentei
privind pronunțarea instanței printr-o nouă hotărâre de completare și nu prin
încheiere este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 281
2
alin.
(2) C. proc. civ., text procedural expres menționat și în considerentele
sentinței apelate.
Cât privește fondul
cererii, așa cum a reținut și instanța de apel, apelanta era cea aflată în
culpă procesuală în raport de soluția dată în apel, urmare casării dispuse prin
decizia nr. 106/16 decembrie 2007, dată în aceeași cauză, când s-a dispus
trimiterea cauzei spre rejudecare, în acel ciclu procesual intimata efectuând
cheltuieli în sumă de 1.683 lei cu titlu de taxă de timbru, așa încât
dispozițiile art. 274 C. proc. civ. au fost corect aplicate.
În consecință, Curtea
apreciază că recursul reclamantei este nefondat, motiv pentru care îl va
respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de
reclamanta A.F.I. București împotriva Deciziei nr. 186 din 7 aprilie 2008 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 4 decembrie 2008.