ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3772/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, reclamanta A.F.I. - Consiliul General al Municipiului București a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R.F. SRL evacuarea acesteia din spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în București, sectorul 1. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 475 și 480 C. civ. Prin sentința civilă nr. 11464 din 14 noiembrie 2005 Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea formulată de reclamanta și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul ocupat de aceasta. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC R.F.

SRL București, iar prin Decizia comercială nr. 63A din 14 decembrie 2006 Tribunalul București secția a VI-a comercială, a admis excepția necompetenței materiale a instanței de fond, a admis apelul promovat de pârâtă, a anulat sentința apelată și a reținut cauza spre competentă soluționare. Soluționând cauza în primă instanță, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 13856 din 22 noiembrie 2007 a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia comercială nr. 204 din data de 16 aprilie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis cererea formulată de reclamantă, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R.F. SRL București, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată și respingerea cererii de chemare în judecată. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ.

raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricăror alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut: Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către pârâta SC R.F. SRL București nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 12 decembrie 2008 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru (fila 36 dosar recurs). În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 12 decembrie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbru judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC R.F. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 204 din data de 16 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.