ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3381/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SC

I.G.R. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC I.F.F.C.E. SA, la plata sumei de

344.000 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a

imobilului ce a făcut obiectul contractului de închiriere din 2000 și suma de

568.000 dolari S.U.A. reprezentând venit nerealizat.

Prin sentința nr. 9047 din 6

iulie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția

prescripției ca neîntemeiată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având

ca obiect contravaloarea lipsei de folosință și a respins capătul de cerere

având ca obiect venitul nerealizat pentru existența autorității de lucru

judecat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de

închiriere din 2000, având ca obiect folosința spațiului situat în București, sector

2, pe perioada 1 septembrie 2000 - 31 august 2003.

La data de 9 noiembrie 2000,

pârâta a notificat reclamantei rezilierea contractului de închiriere, iar la

data de 1 februarie 2001, reclamanta a părăsit spațiul sus menționat.

Referitor la suma de 344.000

dolari S.U.A. solicitată de reclamantă, instanța a reținut că aceasta nu are

caracter de prejudiciu cert, având în vedere că reclamanta nu a produs nicio probă

în sensul că ar fi închiriat un alt spațiu asemănător pentru care ar fi plătit

o chirie calculată conform clauzelor contractuale încheiate cu pârâta. În ceea

ce privește capătul de cerere referitor la plata sumei de 568.000 dolari S.U.A.,

reprezentând venit nerealizat, instanța a reținut că acesta a fost soluționat

irevocabil prin sentința nr. 1278 din 21 martie 2005, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, astfel încât a constatat că este

întemeiată excepția autorității lucrului judecat.

Soluția instanței de fond a

fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, care prin

decizia nr. 57 din 31 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC

I.G.R. SRL.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs reclamanta SC I.G.R. SRL București, prin administrator judiciar

SC A.G.E. SRL București, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul

admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În argumentarea motivului

invocat, recurenta a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor art. 969 și art. 1073 C. civ., în sensul că dovada prejudiciului

a fost făcută cu contractul de închiriere încheiat între părți. Prin urmare, a

apreciat recurenta că ambele instanțe au considerat în mod nelegal și

netemeinic că nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit.

Pentru motivele arătate,

recurenta a apreciat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu

interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Recursul este nefondat.

Motivul prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., impune obligația pentru recurentă

de a demonstra lipsa temeiului legal sau aplicarea greșită a legii. Din

examinarea susținerilor recurentei, se observă că deși aceasta a invocat

motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., singura critică

ce poate fi analizată prin prisma acestui motiv de nelegalitate, se referă la

încălcarea dispozițiilor art. 969 și art. 1073 C. civ.

Așa cum rezultă din actele

dosarului și din motivarea deciziei recurate, instanța de control judiciar a

reținut în mod corect că potrivit art. 969 și art. 1073 C. civ., pentru a fi

angajată răspunderea civilă contractuală, trebuie îndeplinite cumulativ

următoarele condiții: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea

unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial cert,

raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui care

săvârșește fapta ilicită. Reținând că reclamanta nu a făcut dovada existenței

unui prejudiciu patrimonial cert și având în vedere că sarcina probei incumbă

reclamantei, în mod legal instanța de apel a constatat că nu poate fi angajată

răspunderea civilă contractuală, nefiind întrunite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 1073 C. civ.

Așa fiind, constatând că nu

sunt motive pentru a se reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Înalta

Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va respinge

recursul ca nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va

obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC I.G.R. SRL București, prin administrator judiciar SC A.G.E.

SRL București, împotriva deciziei nr. 57 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la 4.165

lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei - pârâte SC

I.F.F.C.E. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 noiembrie 2008.