ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3381/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SC I.G.R. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC I.F.F.C.E. SA, la plata sumei de 344.000 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului ce a făcut obiectul contractului de închiriere din 2000 și suma de 568.000 dolari S.U.A. reprezentând venit nerealizat. Prin sentința nr. 9047 din 6 iulie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția prescripției ca neîntemeiată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință și a respins capătul de cerere având ca obiect venitul nerealizat pentru existența autorității de lucru judecat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de închiriere din 2000, având ca obiect folosința spațiului situat în București, sector 2, pe perioada 1 septembrie 2000 - 31 august 2003. La data de 9 noiembrie 2000, pârâta a notificat reclamantei rezilierea contractului de închiriere, iar la data de 1 februarie 2001, reclamanta a părăsit spațiul sus menționat. Referitor la suma de 344.000 dolari S.U.A. solicitată de reclamantă, instanța a reținut că aceasta nu are caracter de prejudiciu cert, având în vedere că reclamanta nu a produs nicio probă în sensul că ar fi închiriat un alt spațiu asemănător pentru care ar fi plătit o chirie calculată conform clauzelor contractuale încheiate cu pârâta.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata sumei de 568.000 dolari S.U.A., reprezentând venit nerealizat, instanța a reținut că acesta a fost soluționat irevocabil prin sentința nr. 1278 din 21 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, astfel încât a constatat că este întemeiată excepția autorității lucrului judecat. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, care prin decizia nr. 57 din 31 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC I.G.R. SRL. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta SC I.G.R. SRL București, prin administrator judiciar SC A.G.E. SRL București, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. În argumentarea motivului invocat, recurenta a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 969 și art. 1073 C. civ., în sensul că dovada prejudiciului a fost făcută cu contractul de închiriere încheiat între părți. Prin urmare, a apreciat recurenta că ambele instanțe au considerat în mod nelegal și netemeinic că nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit. Pentru motivele arătate, recurenta a apreciat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Recursul este nefondat. Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., impune obligația pentru recurentă de a demonstra lipsa temeiului legal sau aplicarea greșită a legii. Din examinarea susținerilor recurentei, se observă că deși aceasta a invocat motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., singura critică ce poate fi analizată prin prisma acestui motiv de nelegalitate, se referă la încălcarea dispozițiilor art. 969 și art. 1073 C. civ. Așa cum rezultă din actele dosarului și din motivarea deciziei recurate, instanța de control judiciar a reținut în mod corect că potrivit art. 969 și art. 1073 C. civ., pentru a fi angajată răspunderea civilă contractuală, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial cert, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită.

Reținând că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu patrimonial cert și având în vedere că sarcina probei incumbă reclamantei, în mod legal instanța de apel a constatat că nu poate fi angajată răspunderea civilă contractuală, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1073 C. civ. Așa fiind, constatând că nu sunt motive pentru a se reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat, iar în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.G.R. SRL București, prin administrator judiciar SC A.G.E. SRL București, împotriva deciziei nr. 57 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 4.165 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei - pârâte SC I.F.F.C.E. SA București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.