ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2079/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București reclamanta A.F.I. București a solicitat obligarea pârâtei SC G.I. SRL la plata sumei de 870,74 dolari S.U.A. și evacuarea sa din spațiul comercial pe care îl deține în București. Potrivit susținerilor reclamantei, pârâta datorează suma solicitată cu titlu de chirie și daune - interse pentru spațiul comercial deținut și deși somată în scris, în mai multe rânduri nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de plată a debitului restant.

Prin sentința civilă nr. 2223 din 26 martie 2004, Judecătoria Sector 2 București a respins acțiunea reclamantei pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtei, sentința care a fost anulată de Tribunalul București, secția comercială, prin Decizia comercială nr. 22/A din 11 iunie 2007, pentru motivul de ordine publică vizând necompetența materială a judecătoriei ca primă instanță în raport de obiectul litigiului. Reținând cauza spre soluționare ca primă instanță, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10870 din 3 octombrie 2007 a respins acțiunea introductivă formulată de reclamanta ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a dovedit cu înscrisurile depuse, că pârâta ocupă spațiul comercial în discuție, contractul de închiriere prezentat datând din 1993, cu termen de închiriere de un an, nefăcând proba existenței unor raporturi juridice pe perioada 2001 - 2003 invocate de reclamanta prin acțiune. Prin Decizia comercială nr. 38 din 24 ianuarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință. Instanța de apel, a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei, excepție pusă în dezbaterea părților la termenul din 24 ianuarie 2008. Apreciind excepția ca întemeiată, Curtea a reținut în motivarea soluției că pârâta, SC G.I.

SRL, a fost dizolvată de drept prin Încheierea nr. 7775 din 19 noiembrie 2001 a Judecătorului delegat din cadrul O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, iar la data de 29 martie 2002 societatea a fost și radiată din Registrul Comerțului, ceea ce semnifică pierderea capacității de folosință dobândite de societate prin înmatriculare, cu consecința pierderii calității de subiect de drept potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs la data de 7 martie 2008 solicitând respingerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., vizând interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și aplicarea greșită a legii. În argumentarea criticilor formulate, recurenta prezintă un istoric al derulării raporturilor legate de folosința spațiului comercial în litigiu cu referire la reprezentantul pârâtei d-na T.M., susținând totodată că societatea pârâtă nu era radiată la data formulării acțiunii 30 ianuarie 2004. Recursul este nefondat. 1. Curtea amintește că, potrivit dispozițiilor cuprinse în titlul V capitolul I C. proc. civ. cu privire la reglementarea recursului, „modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate”, motive indicate expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. 2. Deși recurenta, în cererea de recurs, se întemeiază pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., argumentele aduse în susținerea lor vizează chestiuni de fapt, fără nicio relevanță asupra soluției pronunțate în apel, pe excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei fundamentată pe înscrisurile emise de O.R.C.

care atestă dizolvarea societății pârâte și radierea ei din Registrul Comerțului la data de 29 martie 2002. 3. Susținerea recurentei în sensul că ulterior radierii societății pârâte, asociații au înființat o altă societate, cu aceiași denumire, înregistrată în Registrul Comerțului, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor față de creditori, nu este de natură să impună o altă concluzie sub aspectul excepției lipsei capacității de folosință a societății pârâte chemate în judecată în baza raporturilor locative derulate începând cu anul 1993, societate care la data introducerii acțiunii era radiată din registrul Comerțului, ceea ce pe plan procesual semnifică lipsa aptitudinii persoanei juridice de a avea drepturi și de a-și asuma obligații, cu alte cuvinte dispariția „legitimatio ad processum” pentru pârâta - intimată.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.F.I. București împotriva Deciziei nr. 38 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.