ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1883/2009

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 1 la data de 4 mai 2006 contestatorii K.A.M., K.T.G. și

T.A.M., în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București, au solicitat

desființarea măsurilor de executare silită a procesului - verbal de licitație din

14 februarie 2006.

Prin sentința civilă nr. 7633

din 16 mai 2006 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 53 din 14 aprilie 2008 a admis

excepția tardivității invocată de intimata A.V.A.S. București și a respins

contestația la executare ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 401 alin.

(1) lit. a) C. proc. civ. raportat la art. 101 alin. (1) C. proc. civ.,

termenul legal de 15 zile înăuntrul căruia contestatorii aveau dreptul să

conteste procesul - verbal de licitație menționat a început să curgă de la data

de 27 februarie 2006, data confirmării de primire a înscrisului contestat, și

s-a încheiat la 14 martie 2006, iar contestația a fost înregistrată la data de

4 mai 2006, după împlinirea termenului de decădere prevăzut de legiuitor.

Recursul declarat împotriva

acestei sentințe de către contestatoarele K.A.M. și T.A.M. a fost anulat ca

netimbrat prin decizia nr. 3217 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială.

În argumentarea acestei

decizii instanța supremă a reținut că, întrucât recurenta nici în condițiile

încunoștiințării prin citație nu a făcut dovada achitării taxelor de timbru,

s-au aplicat prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii au

formulat contestație în anulare contestatoarele K.A.M. și T.A.M. întemeiată pe

dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr.

3217 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

În motivarea cererii

contestatoarele arată că instanța a anulat ca netimbrat recursul pe care l-au

formulat, fără să verifice dacă recurentele au fost citate cu mențiunea

timbrării. Contestatoarele precizează că în niciuna dintre citațiile trimise

recurentelor nu sunt menționate obligația timbrării recursului și cuantumul.

Înalta Curte, analizând

criticile formulate de contestatoare constată că acestea sunt nefondate.

În susținerea contestației

în anulare a fost invocat art. 318 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia

decizia pronunțată de o instanță de recurs poate fi atacată cu contestație în

anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau

când, respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Verificând legalitatea

deciziei prin prisma motivului invocat și a dispozițiilor procedurale

referitoare la citare se constată că este nefondată contestația în anulare

întrucât, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul

din 4 noiembrie 2008, recurenta - reclamantă K.A.M. a fost citată cu mențiunea

timbrării recursului cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru

judiciar.

Recursul a fost declarat

atât de K.A.M. cât și de T.A.M. Faptul că recurenta - reclamantă T.A.M. nu a

fost citată cu mențiunea timbrării nu este de natură să înlăture culpa

recurentei - reclamante K.A.M. de a nu timbra recursul deși a fost înștiințată

cu privire la obligația de a timbra, în solidar, cererea de recurs.

În consecință, sancțiunea

aplicată de instanța de recurs este legală în raport de dispozițiile art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997, împrejurare față de care prezenta contestație în

anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarele K.A.M. și T.A.M. împotriva deciziei nr. 3217

din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2009.