ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 892/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 4 decembrie 2007, Asocierea P.A. București a formulat în contradictoriu cu A.D.S. București o cerere de contestație la executare împotriva actelor de executare silită emise de pârâtă din 8 noiembrie 2007, prin care s-a comunicat titlu executor și somația de plată pentru soldul creanței de 94.084 ron reprezentând penalități din realizarea cu întârziere a investițiilor potrivit contractului de concesiune din 2006. Prin sentința civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2008, Curtea de Apel București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1918 din 3 iunie 2008, a admis recursul declarat de contestatoare, a casat sentința civilă de mai sus și a trimis cauza aceleași instanțe spre competentă soluționare, potrivit art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998 și O.U.G. nr. 64/2005. Rejudecând cauza în fond, Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 114 din 18 septembrie 2008 a admis contestația la executare, și a anulat executarea silită și formele de executare din dosarul A.D.S. nr. 63B15/2007. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta A.D.S. București a declarat recurs, potrivit art. 304 și art. 299 și urm. C. proc. civ., solicitând, în esență respingerea contestației la executare, întrucât contractul de concesiune din 9 mai 2006 este un titlu executor, soluția instanței fiind nelegală și netemeinică sub acest aspect. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor administrate în cauză rezultă că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de concesiune din 9 mai 2006, Zona de dezvoltare IV sud vest, modificat prin actele adiționale din 19 iulie 2006, 6 iunie 2006, 20 noiembrie 2006, 29 martie 2007 și din 25 iulie 2007. Recurenta - pârâtă a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei prin notificarea din 8 noiembrie 2007, la care a anexat numai o fișă de calcul al debitului, și fără respectarea art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 1 din O.U.G. nr. 64/2005, care stabilesc imperativ că executarea începe după comunicarea titlului executor. Or, sub acest aspect, contractul de concesiune din 2006, care are ca obiect concesionarea activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală, nu constituie titlu executor cum greșit susține pârâta - recurentă, întrucât această calitate este conferită de art. 2 din O.U.G.

nr. 64/2005 contractelor de vânzare - cumpărare acțiuni și potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 190/2004 contractelor de concesiune a terenurilor cu destinație agricolă. Pe de altă parte nici O.G. nr. 47/2005 și H.G. nr. 1210/2005 care reglementează activitățile de neutralizare a deșeurilor de natură animală și concesionarea acestor activități nu prevăd expres pentru contractul de concesiune în această materie, caracterul de titlu executoriu. În consecință, corect instanța a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 374 C. proc. civ. și constatând că executarea silită a început în temeiul unui înscris care nu este titlu executor, a stabilit că aceasta este lovită de nulitate. Având în vedere cele de mai sus, se constată că recursul declarat în cauză nu întrunește niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., situație în care acesta se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 114 din 18 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.