ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 892/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 4 decembrie 2007, Asocierea P.A. București

a formulat în contradictoriu cu A.D.S. București o cerere de contestație la

executare împotriva actelor de executare silită emise de pârâtă din 8 noiembrie

2007, prin care s-a comunicat titlu executor și somația de plată pentru soldul

creanței de 94.084 ron reprezentând penalități din realizarea cu întârziere a

investițiilor potrivit contractului de concesiune din 2006.

Prin sentința civilă nr. 1

din 8 ianuarie 2008, Curtea de Apel București a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1918 din 3 iunie 2008, a admis

recursul declarat de contestatoare, a casat sentința civilă de mai sus și a

trimis cauza aceleași instanțe spre competentă soluționare, potrivit art. 45

din O.U.G. nr. 51/1998 și O.U.G. nr. 64/2005.

Rejudecând cauza în fond,

Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 114 din 18 septembrie

2008 a admis contestația la executare, și a anulat executarea silită și formele

de executare din dosarul A.D.S. nr. 63B15/2007.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, pârâta A.D.S. București a declarat recurs, potrivit art.

304 și art. 299 și urm. C. proc. civ., solicitând, în esență respingerea

contestației la executare, întrucât contractul de concesiune din 9 mai 2006

este un titlu executor, soluția instanței fiind nelegală și netemeinică sub

acest aspect.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor

administrate în cauză rezultă că raporturile comerciale dintre părți s-au

derulat în temeiul contractului de concesiune din 9 mai 2006, Zona de

dezvoltare IV sud vest, modificat prin actele adiționale din 19 iulie 2006, 6

iunie 2006, 20 noiembrie 2006, 29 martie 2007 și din 25 iulie 2007.

Recurenta - pârâtă a declanșat

executarea silită împotriva contestatoarei prin notificarea din 8 noiembrie

2007, la care a anexat numai o fișă de calcul al debitului, și fără respectarea

art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 1 din O.U.G. nr. 64/2005, care stabilesc

imperativ că executarea începe după comunicarea titlului executor.

Or, sub acest aspect,

contractul de concesiune din 2006, care are ca obiect concesionarea activității

de neutralizare a deșeurilor de origine animală, nu constituie titlu executor

cum greșit susține pârâta - recurentă, întrucât această calitate este conferită

de art. 2 din O.U.G. nr. 64/2005 contractelor de vânzare - cumpărare acțiuni și

potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 190/2004 contractelor de concesiune a

terenurilor cu destinație agricolă.

Pe de altă parte nici O.G. nr.

47/2005 și H.G. nr. 1210/2005 care reglementează activitățile de neutralizare a

deșeurilor de natură animală și concesionarea acestor activități nu prevăd expres

pentru contractul de concesiune în această materie, caracterul de titlu

executoriu.

În consecință, corect

instanța a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 374 C. proc. civ. și

constatând că executarea silită a început în temeiul unui înscris care nu este

titlu executor, a stabilit că aceasta este lovită de nulitate.

Având în vedere cele de mai

sus, se constată că recursul declarat în cauză nu întrunește niciuna dintre

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., situație în care acesta se

privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr.

114 din 18 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2009.