ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2173/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 2 noiembrie 2005,

reclamanții M.I.B. și M.C.E. au chemat în judecată pe pârâții L.G. și S.S.K. pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de

cesiune părți sociale din 9 martie 2005 și toate actele subsecvente, respectiv

actul adițional 5 din 9 martie 2005 și hotărârea adunării asociaților,

mențiunea din registrul comerțului nr. 104599/2005 privind modificarea actului

constitutiv; contractul de împrumut încheiat la 9 martie 2005 pentru suma de

1100 Euro; și repunerea părților în situația anterioară cu obligarea pârâților

la restituirea sumei de 25.000 Euro și a reclamanților la restituirea părților

sociale.

Prin sentința comercială 695

din 24 februarie 2006, Tribunalul București a respins acțiunea reclamanților ca

prematură, în lipsa concilierii prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 496 din 25 septembrie 2006, a admis apelul

reclamantei, a desființat sentința de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare

în fond.

Recursul declarat de pârâtă

împotriva hotărârii de mai sus a fost respins de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 672 din 13 februarie 2007.

Rejudecând cauza în fond

după casarea dispusă de instanța de apel, Tribunalul București, prin sentința

comercială nr. 12894 din 7 noiembrie 2007, a respins acțiunea reclamanților, ca

neîntemeiată.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 216 din 21 aprilie 2008, a respins apelul

reclamanților, menținând soluția instanței de fond.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, reclamanții au declarat recurs, potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., solicitând, în esență, admiterea acțiunii lor așa cum a fost

formulată, întrucât instanțele au făcut o greșită aplicare a legii, ignorându-se

și apreciindu-se eronat prevederile contractului de cesiune a cărei anulare au

cerut-o.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor

dosarului în raport de susținerile pe care reclamanții le reiterează prin

recursul de față se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pentru a se solicita modificarea hotărârii atacate, cum greșit se

solicită.

Raporturile comerciale

dintre părți s-au derulat în condițiile contractului de cesiune părți sociale nr.

9 din 9 martie 2005, intervenit între părți și a contractului de împrumut nr. 10

din 9 martie 2005.

Rezultă că părțile au

stabilit cesiunea către reclamanți a părților sociale deținute de SC L.G.I. SRL,

pentru suma de 36.000 Euro, având în vedere situația financiară a societății

potrivit bilanțului din 30 decembrie 2004 și a balanței din luna ianuarie 2005.

Este adevărat că, potrivit

verificărilor întreprinse de expertiza întocmită la judecarea în fond a cauzei,

în evidențele contabile ale societății nu a fost menționată datoria din

procesul – verbal de contravenție încheiat de A.N.A.F., pentru care s-a dispus

poprirea conturilor.

Cum a rezultat că societatea

nu înregistrase alte datorii, în afara celor nesemnificative constatate mai

târziu și omise a fi menționate nu se poate invoca vicierea consimțământului la

încheierea contractului de cesiune părți sociale, așa cum greșit solicită reclamanții.

Aceasta și pentru că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 960 C. civ., întrucât omisiunea menționată mai sus

nu are prin ea însăși un caracter determinat ca mijloc de viclenie la

încheierea contractului.

În consecință, corect

instanțele au reținut că, în speță, nu se poate reține că pârâții au obținut

prin dol consimțământul reclamanților la încheierea contractului de cesiune

parți sociale, situație în care nu se poate solicita anularea acestuia.

Astfel, că recursul

reclamanților se privește, ca nefondat, și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții M.I.B. și M.C.E. împotriva deciziei comerciale

nr. 216 din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2009.