ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3188/2008

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3127 pronunțată la data

de 30 iunie 2005 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins atât

acțiunea reclamantei SC G.D.F.R. SRL, privind obligarea pârâtei la plata de

daune interese în cuantum de 56.250.000 lei pe zi de întârziere de la data de 2

martie 2001 până la data efectuării plății, cât și cererea reconvențională

formulată de pârâta B.C.R. SA, sucursala Lipscani, privind constatarea

respectării convenției de credit din 1998 și executării dispozitivului sentinței

civile nr. 1638/2001, ca nefondate.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, învestită cu soluționarea apelurilor declarate atât de

reclamantă cât și de pârâtă, prin decizia nr. 181 din data de 7 aprilie 2006 a

admis apelurile, a anulat sentința pronunțată de tribunal și a trimis cauza

pentru competentă soluționare Judecătoriei sectorului 1 București.

Prin decizia nr. 4066 din 8

decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

soluționat recursul promovat de către reclamantă, în sensul admiterii acestuia

și trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea apelurilor pe fond.

În soluționarea apelurilor,

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 157 din 20

martie 2007 le-a respins ca nefondate.

Împotriva acestei decizii

ambele părți au declarat recurs soluționat prin decizia nr. 638 din data de 19

februarie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești reclamanta a formulat contestație în anulare, potrivit art.

318 C. proc. civ., considerând că instanța de recurs a omis să cerceteze

motivul de recurs referitor la faptul că motivarea instanței de fond și de apel

nu are legătură cu ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată,

motivele instanței referindu-se la interpretarea convenției de credit, care a

format obiectul altui dosar. De asemenea, a susținut că decizia pronunțată de

instanța de recurs, este lacunară, apreciind că nu s-a făcut dovada prejudiciului

cauzat precum și dovada respectării obligației de a face. Mai arată

contestatoarea, că nu a fost analizat motivul de recurs privind motivarea contradictorie

a deciziei din apel.

Intimata a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației în

anulare.

Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit prevederilor art. 318

C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs, mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestația în anulare este

o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de

lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă la

pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă

soluția este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 și art. 318 C.

proc. civ.).

Prevederea cuprinsă în art. 318

C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată

dacă privește omisiunea examinării unui motiv de casare, nu înseamnă că pot fi

repuse în discuție pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare

pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei

greșite aprecieri a probelor sau aplicării legii.

Examinând hotărârea atacată,

în raport de dispozițiile legale precitate, se constată că instanța de recurs,

a analizat criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pornind de la condițiile cerute de lege pentru acordarea de daune

interese, ceea ce a format obiectul acțiunii introductive de instanță.

Pe de altă parte, reclamanta

nu precizează, în mod clar care motiv de recurs nu a fost examinat.

În această situație, chiar

dacă contestatoarea consideră că soluția dată de către instanța de recurs

cuprinde greșeli de judecată pe fond, ele nu pot fi corectate pe această cale

procesuală.

Așa fiind întrucât nu sunt

îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestația

în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea G.I.R. SRL București împotriva deciziei nr.

638 din 19 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2008.