ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3371/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5142 din 16 aprilie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta RA M.O. cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâta SC K.S.M. SRL cu sediul social în București, sector 1, citată și prin afișare la ușa instanței, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 339.546,36 ron reprezentând debit și penalități aferente, precum și obligarea la plata sumei de 6.581,98 ron cu titlu de cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că litigiul de natură comercială dintre părți este generat de executarea contractului de producție din 7 iulie 2006 având ca obiect realizarea de către RA M.O., în calitatea de executant și preluarea de către SC K.S.M.

SRL, în calitatea de beneficiar, a lucrărilor poligrafice, conform cererii de ofertă. Potrivit art. 3 pct. 6 din contractul descris anterior, valoarea definitivă a lucrării efectuate se comunică beneficiarului la data livrării, pe bază de factură, iar termenul de plată era de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii. Reținând clauzele contractuale, modul de calcul din care rezultă cuantumul facturilor fiscale neachitate, coroborat cu facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii, care prezintă semnătură de primire, precum și faptul că în materie comercială culpa debitorului este prezumată, acțiunea reclamantei a fost găsită întemeiată. Mai mult, societatea debitoare, deși legal citată, nu s-a prezentat și nu a formulat nici o apărare în constatarea pretențiilor reclamantei.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 37 din 24 ianuarie 2008 a respins apelul declarat de pârâta SC K.S.M. SRL București împotriva sentinței comerciale nr. 5142 din 16 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, fiind preluate, în esență, toate argumentele expuse de prima instanță. Împotriva deciziei comerciale nr. 37 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC K.S.M. SRL București, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în baza art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc.

civ., în principal casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că în faza procesuală a fondului pârâta nu a primit nicio citație la sediul său social, iar în subsidiar modificarea aceleiași decizii în sensul admiterii apelului împotriva sentinței comerciale nr. 5142 din 16 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, cu consecința schimbării în tot a acesteia și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Intimata - reclamantă RA M.O. București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sânt justificate, în limita și pentru considerente care vor fi expuse, urmând a admite sub aceste aspecte recursul pârâtei, trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Greșit au apreciat, atât instanța de fond cât și cea de apel, că modalitatea efectuării procedurii de citare a pârâtei prin afișare pentru termenul din 26 martie 2007 când au avut loc dezbaterile a îndeplinit cerințele de formă impuse de lege, considerându-se astfel că partea a fost legal citată. Conform dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții. Este unanim admis, atât de doctrină cât și de jurisprudență, că citația, ca act scris, se definește prin câteva atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea judecătorească, fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel (art. 85 C. proc.

civ.), este un act probator, cât privește îndeplinirea îndatoririi instanței; este un act solemn sau ad validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât procesul verbal de primire a citației [art. 92 alin. (1) C. proc. civ.], este un act autentic, așa încât alterarea cuprinsului său poate constitui infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale. Având în vedere asemenea atribute, cuprinsul și modalitățile de comunicare a citației au fost minuțios și imperativ reglementate în conținutul art. 88 și urm. C. proc. civ. Din verificarea întregii documentații, rezultă fără echivoc că sediul societății comerciale pârâte este cel indicat de reclamantă în acțiune, respectiv sector 1, împrejurare confirmată și de furnizarea de informații a O.R.C.

de pe lângă Tribunalul București (dosar nr. 43919/3/2006 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială). Cele două citații trimise la adresa sediului social SC K.S.M. SRL, din București, sector 1, pentru termenele din 29 ianuarie 2007 și 26 martie 2006 au fost restituite cu mențiunea „destinatar mutat” și „noul proprietar nu permite afișarea”. Din această perspectivă apare cât se poate de evident că nu a fost dată eficiență juridică dispozițiilor art. 921 C. proc. civ., conform cărora comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice precum și al asociaților sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.

În speță sediul social al pârâtei a fost corect indicat, cauza judecându-se în lipsa acesteia, deoarece nu a fost legal citată pentru termenul din 26 martie 2007. Pentru aceste rațiuni, urmează a admite recursul pârâtei SC K.S.M. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 37 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și în temeiul art. 304 pct. 5 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. va casa decizia recurată și sentința nr. 5142 din 16 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC K.S.M. SRL București, împotriva deciziei nr. 37 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și sentința nr. 5142 din 16 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza spre rejudecare, instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 noiembrie 2008.