ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3371/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin

sentința comercială nr. 5142 din 16 aprilie 2007 a admis acțiunea formulată de

reclamanta RA M.O. cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâta SC

K.S.M. SRL cu sediul social în București, sector 1, citată și prin afișare la

ușa instanței, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 339.546,36 ron reprezentând

debit și penalități aferente, precum și obligarea la plata sumei de 6.581,98 ron

cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că litigiul de natură

comercială dintre părți este generat de executarea contractului de producție din

7 iulie 2006 având ca obiect realizarea de către RA M.O., în calitatea de

executant și preluarea de către SC K.S.M. SRL, în calitatea de beneficiar, a

lucrărilor poligrafice, conform cererii de ofertă.

Potrivit art. 3 pct. 6 din

contractul descris anterior, valoarea definitivă a lucrării efectuate se

comunică beneficiarului la data livrării, pe bază de factură, iar termenul de

plată era de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii. Reținând

clauzele contractuale, modul de calcul din care rezultă cuantumul facturilor

fiscale neachitate, coroborat cu facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii,

care prezintă semnătură de primire, precum și faptul că în materie comercială

culpa debitorului este prezumată, acțiunea reclamantei a fost găsită

întemeiată.

Mai mult, societatea

debitoare, deși legal citată, nu s-a prezentat și nu a formulat nici o apărare

în constatarea pretențiilor reclamantei.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 37 din 24 ianuarie 2008 a

respins apelul declarat de pârâta SC K.S.M. SRL București împotriva sentinței

comerciale nr. 5142 din 16 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, fiind preluate, în esență, toate argumentele expuse de prima

instanță.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 37 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC K.S.M. SRL București, care a

criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în

baza art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., în principal casarea deciziei

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că în faza

procesuală a fondului pârâta nu a primit nicio citație la sediul său social,

iar în subsidiar modificarea aceleiași decizii în sensul admiterii apelului

împotriva sentinței comerciale nr. 5142 din 16 aprilie 2007 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, cu consecința schimbării în tot a acesteia

și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimata - reclamantă RA

M.O. București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea

de recurs, constată că acestea sânt justificate, în limita și pentru

considerente care vor fi expuse, urmând a admite sub aceste aspecte recursul

pârâtei, trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Greșit au apreciat, atât

instanța de fond cât și cea de apel, că modalitatea efectuării procedurii de

citare a pârâtei prin afișare pentru termenul din 26 martie 2007 când au avut

loc dezbaterile a îndeplinit cerințele de formă impuse de lege, considerându-se

astfel că partea a fost legal citată.

Conform dispozițiilor art. 93

C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana

însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face

la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.

Este unanim admis, atât de

doctrină cât și de jurisprudență, că citația, ca act scris, se definește prin

câteva atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea

judecătorească, fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî

asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai

dacă legea nu dispune altfel (art. 85 C. proc. civ.), este un act probator, cât

privește îndeplinirea îndatoririi instanței; este un act solemn sau ad

validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât procesul

verbal de primire a citației [art. 92 alin. (1) C. proc. civ.], este un act

autentic, așa încât alterarea cuprinsului său poate constitui infracțiunea de

fals în înscrisuri oficiale.

Având în vedere asemenea

atribute, cuprinsul și modalitățile de comunicare a citației au fost minuțios

și imperativ reglementate în conținutul art. 88 și urm. C. proc. civ.

Din verificarea întregii

documentații, rezultă fără echivoc că sediul societății comerciale pârâte este

cel indicat de reclamantă în acțiune, respectiv sector 1, împrejurare

confirmată și de furnizarea de informații a O.R.C. de pe lângă Tribunalul

București (dosar nr. 43919/3/2006 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială).

Cele două citații trimise la

adresa sediului social SC K.S.M. SRL, din București, sector 1, pentru termenele

din 29 ianuarie 2007 și 26 martie 2006 au fost restituite cu mențiunea

„destinatar mutat” și „noul proprietar nu permite afișarea”.

Din această perspectivă

apare cât se poate de evident că nu a fost dată eficiență juridică

dispozițiilor art. 921 C. proc. civ., conform cărora comunicarea citației și a

altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor

juridice precum și al asociaților sau societăților care, potrivit legii, pot

sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se

constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora. În speță sediul social al

pârâtei a fost corect indicat, cauza judecându-se în lipsa acesteia, deoarece

nu a fost legal citată pentru termenul din 26 martie 2007.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a admite recursul pârâtei SC K.S.M. SRL București împotriva deciziei

comerciale nr. 37 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, și în temeiul art. 304 pct. 5 raportat la art. 312 pct. 5 C.

proc. civ. va casa decizia recurată și sentința nr. 5142 din 16 aprilie 2007

pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și va trimite

cauza spre rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC K.S.M. SRL București, împotriva deciziei nr. 37 din 24 ianuarie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează

decizia recurată și sentința nr. 5142 din 16 aprilie 2007, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza spre

rejudecare, instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 13 noiembrie 2008.