ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 12 aprilie 2006, reclamanta SC O.S.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.C.I. SRL solicitând obligarea la plata sumei de 1.178.999.446 lei contravaloare marfă neachitată, 75.367.758 lei contravaloarea ½ a facturii de asistență tehnică proiect de specialitate, 660.646.846 lei penalități de întârziere de la scadență până la 1 aprilie 2006 și 6.220.400 lei dobândă legală calculată până la 1 aprilie 2006, cu cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat o cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 13.912,52 euro în lei, 51.615,45 lei penalități de întârziere în livrarea mărfii de 124 zile și dobânda legală de 3.871,15 lei.

Prin sentința civilă nr. 9026 din 3 iulie 2007, Tribunalul București a admis în parte acțiunea principală, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 75.988,04 lei contravaloare marfă livrată; respingând restul pretențiilor cu 28.210,19 lei cheltuieli de judecată. Totodată a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC A.C.I. SRL - București. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 483 din 25 octombrie 2007, a respins apelurile reclamantei și pârâtei, ca nefondate. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei și admiterea cererii sale reconvenționale, așa cum a fost formulată și obligarea reclamantei la plata sumei de 13.912 euro reprezentând 51.615 lei penalități de întârziere în livrarea mărfii și 3.871,15 lei dobândă legală, întrucât reclamanta i-a livrat o cantitate mai mică de materiale de construcții, iar instanța și-a însușit greșit concluziile raportului de expertiză. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care pârâta le face prin recursul de față, în raport de probatoriile administrate în cauză și de concluziile raportului de expertiză întocmit, se constată că nu sunt întrunite niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 invocate pentru a se putea solicita modificarea hotărârii.

Raporturile comerciale dintre părți s-au derulat potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 29 septembrie 2004, prin care reclamanta s-a obligat să vândă pârâtei o cantitate de plăci R. cu prețul de 36,5 euro mp fără T.V.A, în preț fiind inclusă și transformarea lor în casete pe care reclamanta trebuia să-l efectueze în baza unui proiect de specialitate (fila 15), stabilindu-se un preț de 8.671,62 euro fără T.V.A. pentru structura necesară fixării casetelor. Prin actele adiționale din 24 februarie 2005 și 16 martie 2005, s-a suplimentat suprafața de plăci ce trebuie livrată pârâtei. În ceea ce privește obligarea pârâtei recurente în acțiunea principală, se constată că, potrivit celor stabilite prin raportul de expertiză pe care instanța și-a fundamentat soluția, reclamanta a livrat o suprafață de 1.760,9 mp din care s-au confecționat 767 casete, pentru care corect pârâta a fost obligată la plata sumei de 75.988,04 lei contravaloare marfă livrată.

Astfel că, susținerile recurentei pârâte privind constatările expertizei sub acest aspect sunt neconcludente și vor fi respinse. În ceea ce privește cererea sa reconvențională, prin care s-au solicitat în principal penalități de întârziere în livrarea mărfii, trebuie reținută aprecierea instanțelor privind caracterul îndoielnic al clauzei referitoare la scadența obligațiilor contractuale a cărei consecință logică face desigur inoperabilă clauza penală în favoarea ambelor părți, atât în ce privește penalitățile de întârziere în plată pretinse de reclamantă cât și în ce privește penalitățile de întârziere în livrarea mărfii pretinse prin cererea reconvențională, corect instanțele au apreciat ca nefiind întrunite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii juridice contractuale a părților aflate în litigiul de față.

În consecință, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. Având în vedere această soluție, recurenta pârâtă va fi obligată, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.C.I. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 483 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Obligă recurenta la 5.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.