ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 12 aprilie 2006, reclamanta SC

O.S.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.C.I. SRL solicitând obligarea la

plata sumei de 1.178.999.446 lei contravaloare marfă neachitată, 75.367.758 lei

contravaloarea ½ a facturii de asistență tehnică proiect de specialitate,

660.646.846 lei penalități de întârziere de la scadență până la 1 aprilie 2006

și 6.220.400 lei dobândă legală calculată până la 1 aprilie 2006, cu cheltuieli

de judecată.

Pârâta a formulat o

cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de

13.912,52 euro în lei, 51.615,45 lei penalități de întârziere în livrarea

mărfii de 124 zile și dobânda legală de 3.871,15 lei.

Prin sentința civilă nr.

9026 din 3 iulie 2007, Tribunalul București a admis în parte acțiunea

principală, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 75.988,04 lei contravaloare

marfă livrată; respingând restul pretențiilor cu 28.210,19 lei cheltuieli de

judecată. Totodată a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC

A.C.I. SRL - București.

Curtea de Apel

București, prin decizia civilă nr. 483 din 25 octombrie 2007, a respins

apelurile reclamantei și pârâtei, ca nefondate.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei și

admiterea cererii sale reconvenționale, așa cum a fost formulată și obligarea

reclamantei la plata sumei de 13.912 euro reprezentând 51.615 lei penalități de

întârziere în livrarea mărfii și

3.871,15

lei

dobândă legală, întrucât reclamanta i-a livrat o cantitate mai mică de

materiale de construcții, iar instanța și-a însușit greșit concluziile

raportului de expertiză.

Recursul este

nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor pe care pârâta le

face prin recursul de față, în raport de probatoriile administrate în cauză și

de concluziile raportului de expertiză întocmit, se constată că nu sunt

întrunite niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9

invocate pentru a se putea solicita modificarea hotărârii.

Raporturile

comerciale dintre părți s-au derulat potrivit contractului de vânzare-cumpărare

din 29 septembrie 2004, prin care reclamanta s-a obligat să vândă pârâtei o

cantitate de plăci

R. cu

prețul de 36,5 euro mp

fără T.V.A, în preț fiind inclusă și transformarea lor în casete pe care

reclamanta trebuia să-l efectueze în baza unui proiect de specialitate (fila

15), stabilindu-se un preț de 8.671,62 euro fără T.V.A. pentru structura

necesară fixării casetelor.

Prin actele

adiționale din 24 februarie 2005 și 16 martie 2005, s-a suplimentat suprafața

de plăci ce trebuie livrată pârâtei.

În ceea ce privește

obligarea pârâtei recurente în acțiunea principală, se constată că, potrivit

celor stabilite prin raportul de expertiză pe care instanța și-a fundamentat

soluția, reclamanta a livrat o suprafață de 1.760,9 mp din care s-au

confecționat 767 casete, pentru care corect pârâta a fost obligată la plata

sumei de 75.988,04 lei contravaloare marfă livrată.

Astfel că, susținerile

recurentei pârâte privind constatările expertizei sub acest aspect sunt

neconcludente și vor fi respinse.

În ceea ce privește

cererea sa reconvențională, prin care s-au solicitat în principal penalități de

întârziere în livrarea mărfii, trebuie reținută aprecierea instanțelor privind

caracterul îndoielnic al clauzei referitoare la scadența obligațiilor

contractuale a cărei consecință logică face desigur inoperabilă clauza penală

în favoarea ambelor părți, atât în ce privește penalitățile de întârziere în

plată pretinse de reclamantă cât și în ce privește penalitățile de întârziere

în livrarea mărfii pretinse prin cererea reconvențională, corect instanțele au

apreciat ca nefiind întrunite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii

juridice contractuale a părților aflate în litigiul de față.

În consecință,

recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Având în vedere

această soluție, recurenta pârâtă va fi obligată, potrivit art. 274 C. proc.

civ., la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.C.I. SRL București împotriva Deciziei

comerciale nr. 483 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială.

Obligă recurenta la 5.000

lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2008.