ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2897/2007

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 19 august 2003, reclamanta SC V. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC I.E. SA pentru a fi obligată la plata sumei de 83.692 doalri S.U.A. debit, reprezentând preț nedatorat și penalități de întârziere în livrări produse, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 521 din 31 ianuarie 2005, Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 82.192 doalri S.U.A. penalități de întârziere, 5.848 dolari S.U.A., dobândă bancară și 115.832.170 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli bancare.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 313 din 31 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. Prin decizia civilă nr. 1250 din 21 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis apelul pârâtei, a modificat decizia civilă de mai sus, în sensul că a admis apelul pârâtei și a schimbat în tot hotărârea instanței de fond, respingând acțiunea reclamantei ca nefondată. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a formulat o cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând, în esență, că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea întrucât nu au individualizat în mod obiectiv faptele de care se face vinovată pârâta, demonstrate cu actele depuse privind derularea operațiunilor de export din litigiul de față.

În legătură cu revizuirea de față se rețin următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel, sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când se invocă fondul, se poate cere, dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină având aceeași calitate. Este de reținut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea principiului autorității lucrului judecat. Iar rațiunea acestei reglementări izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

În speță, deși revizuienta invocă ca temei legal al cererii sale dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., menționate mai sus și care se referă la contrarietatea unor hotărâri pronunțate în aceeași pricină și având aceeași calitate, nu precizează în nici-un fel care sunt hotărârile judecătorești contradictorii în raport cu hotărârea atacată. De altfel, revizuienta înțelege să facă critici privind felul în care a fost soluționată pricina pe fondul ei, deși calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi utilizată decât în limitele strict prevăzute de dispozițiile procedurale invocate cuprinse în art. 322 pct. 7, cum s-a arătat mai sus. În această situație, se constată că cererea de revizuire formulată de reclamantă nu întrunește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. și va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC V. SA București, împotriva deciziei nr. 1250 din 21 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2007.