ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2897/2007

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 19 august 2003,

reclamanta SC V. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC I.E. SA pentru

a fi obligată la plata sumei de 83.692 doalri S.U.A. debit, reprezentând preț

nedatorat și penalități de întârziere în livrări produse, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 521

din 31 ianuarie 2005, Tribunalul București a admis în parte acțiunea

reclamantei, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 82.192 doalri S.U.A.

penalități de întârziere, 5.848 dolari S.U.A., dobândă bancară și 115.832.170

lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de obligare a pârâtei la plata

sumei de 1.500 lei cheltuieli bancare.

Curtea de Apel București,

prin decizia civilă nr. 313 din 31 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei.

Prin decizia civilă nr. 1250

din 21 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

admis apelul pârâtei, a modificat decizia civilă de mai sus, în sensul că a

admis apelul pârâtei și a schimbat în tot hotărârea instanței de fond,

respingând acțiunea reclamantei ca nefondată.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, reclamanta a formulat o cerere de revizuire, întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând, în esență, că în mod

greșit i-a fost respinsă acțiunea întrucât nu au individualizat în mod obiectiv

faptele de care se face vinovată pârâta, demonstrate cu actele depuse privind

derularea operațiunilor de export din litigiul de față.

În legătură cu revizuirea de

față se rețin următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel, sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci

când se invocă fondul, se poate cere, dacă există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină având aceeași calitate.

Este de reținut că

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în

respectarea principiului autorității lucrului judecat.

Iar rațiunea acestei

reglementări izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca

urmare a soluționării aceleiași cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu

nesocotirea autorității lucrului judecat și a dificultății create prin

imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași

pricină.

În speță, deși revizuienta

invocă ca temei legal al cererii sale dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., menționate mai sus și care se referă la contrarietatea unor hotărâri

pronunțate în aceeași pricină și având aceeași calitate, nu precizează în

nici-un fel care sunt hotărârile judecătorești contradictorii în raport cu

hotărârea atacată.

De altfel, revizuienta

înțelege să facă critici privind felul în care a fost soluționată pricina pe

fondul ei, deși calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi utilizată

decât în limitele strict prevăzute de dispozițiile procedurale invocate

cuprinse în art. 322 pct. 7, cum s-a arătat mai sus.

În această situație, se

constată că cererea de revizuire formulată de reclamantă nu întrunește

condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și va fi respinsă ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de SC V. SA București, împotriva deciziei nr. 1250

din 21 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2007.