ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 28/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, SC A.C.I. S.R.L.

București, a chemat în judecată pe pârâta, S.M.F. C.F.R. București, solicitând

obligarea acesteia la plata sumei de 231.026.499 lei rest de plată la facturile

neplătite, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta

susține că pârâta nu a respectat modalitățile de plată stabilite în contractul

de vânzare-cumpărare.

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 4323 din 20 septembrie 1999, a respins acțiunea, reținând că, după

expirarea contractului, reclamanta a livrat produse facturate pe care pârâta nu

le-a acceptat decât cu plata raportată la cursul de schimb din 15 noiembrie

1996, astfel încât nu se pune problema modalității de plată și nici a clauzei

penale.

Curtea de Apel București, prin decizia

civilă 3307 din 17 decembrie 1999, a respins apelul reclamantei, considerând că

livrările efectuate în cursul anului 1997 sunt în afara contractului, iar

dispozițiile contractuale nu se mai pot aplica.

Prin decizia nr. 4768 din 19

septembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul reclamantei, a

casat decizia curții de apel și a trimis cauza spre rejudecare, întrucât

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, rezumându-se a face

constatări fără a motiva pentru ce au fost înlăturate probele invocate.

În privința recursului pârâtei,

acesta a fost declarat nul pentru nemotivarea în termenul prevăzut de art. 303

C. proc. civ.

În rejudecare, Curtea de apel, prin

decizia comercială nr. 14 A din 13 martie 2003, a respins cererea de aderare la

apel, a admis apelul reclamantei a anulat sentința atacată stabilind termen

pentru evocarea fondului la 3 aprilie 2003.

Instanța a reținut că părțile au

convenit la prelungirea contractului după data de 15 noiembrie 1996, iar

calitatea procesuală a pârâtei nu este contestată, existând mandatul de

reprezentare al S.N.C.F.R. – R.A.

Împotriva acestei decizii, pârâta a

declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Susținând că motivarea instanței

este neclară, de natură a-i aduce prejudicii, recurenta consideră greșit

interpretat actul dedus judecății, și anume acordul exprimat în scris cu

aprobarea A.G.A., act care este depus în copie xerox, cu ștersături și pe

alocuri ilizibil.

Recursul este inadmisibil pentru considerentele

ce se vor expune.

Hotărârea judecătorească este actul

de dispoziție al instanței cu privire la litigiul dintre părți, care reprezintă

și actul final al judecății pronunțat pentru restabilirea ordinii de drept

încălcată. Ea dezînveștește instanța de proces, iar pentru părți operează ca o

rezolvare a conflictului de drept, protejând în concret un drept lezat.

Celelalte dispozițiile ale instanței

luate în cursul judecății nu fac decât să pregătească actul final al judecății.

Pe de altă parte exercițiul căilor

de atac, deschis părților, are în vedere dreptul și obligația instanțelor

superioare de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate, de a

anula sau reforma hotărârile greșite sau de a le confirma pe cele legale și

temeinice.

Fie că sunt ordinare sau

extraordinare, de retractare sau de reformare căile de atac îndreptățesc la

exercițiul controlului judiciar, în condițiile în care instanțele inferioare s-au

desistat sau fără a se dezînvesti suspendă cursul judecății.

Toate celelalte acte procesuale

săvârșite de instanță în vederea pregătirii judecății sunt susceptibile a fi

atacate odată cu hotărârea.

Caracterizând decizia comercială nr.

14 A din 13 martie 2003, o dispoziție a instanței în vederea pregătirii

judecății fondului, căile de atac deschise împotriva ei se vor exercita o dată

cu soluționarea pe fond a apelului, adică la momentul la care instanța sesizată

se va dezinvesti.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

299 raportat la 282 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 14

A din 13 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâta S.N.C.F.R. – S.N. T.F.M. SA București împotriva deciziei nr.

14 A din 13 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 13 ianuarie 2004.