ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3228/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 8220 din 18 iunie 2007

Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a admis cererea formulată de

reclamanta RA M.O. în contradictoriu cu pârâta SC N.V.M. SRL și a obligat

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 100.718,17 lei contravaloarea debit

și penalități de întârziere.Pentru a pronunța această sentință judecătorul

fondului a reținut că la 30 noiembrie 2005 între părți a intervenit un contract

având ca obiect realizarea de către reclamantă a unor lucrări de poligrafie,

conform cererii de ofertă a pârâtei. Potrivit contractului, în cazul neîndeplinirii

obligației de plată, debitorul - pârâta, urma să plătească penalități de

întârziere de 0,4 % pe zi de întârziere, fără limitarea acestora. În baza

contractului, reclamanta a emis facturi, cu mențiunea procentului de penalitate

ce urmează a fi aplicat în cazul neplății, facturile nefiind onorate de pârâtă.

Reclamanta a notificat pârâtei pretențiile sale, aceasta din urmă recunoscând

obligația sa de plată și angajându-se să plătească până la data de 1 mai 2007,

cu excepția sumei facturate pentru numărul 12 al revistei CB, din cauza modului

greșit de tipărire. Deși nu a fost recunoscută suma de 13.999,99 lei, pârâta nu

a administrat nicio probă din care să rezultă susținerile sale, cu privire la

calitatea neconformă a publicației indicate. în consecință, nu a fost reținută

această apărare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței apelate

și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 35 din 23 ianuarie 2008 a admis apelul

pârâtei cu consecința desființării sentinței Tribunalului și a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, reținându-se în considerente, în esență,

că în cursul primei judecăți a cauzei, apelanta - pârâtă nu a fost citată cu

respectarea dispozițiilor legale, la sediul său, ori al sucursalei sau

reprezentanței, fiind încălcat astfel dreptul acestei părți la apărare, drept

garant atât de dispozițiile legale naționale, cât și de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În contra celei din urmă

hotărâi, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de

recurs, reclamanta a susținut în esență că, în cauză sunt incidente prevederile

art. 90 alin. (2) C. proc. civ., în argumentarea cărora arată că pârâta nu are

sediul și nici punctul de lucru la adresa din București însă în fapt

comerțul, actele și corespondența se face la această adresă, iar sediul social,

conform actelor modificatoare la actul constitutiv al societății pârâte este în

București, sectorul 3 (conform actului constatator din 5 martie 2007).

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 90

alin. (2) C. proc. civ.: „Înmânarea se poate face oriunde când cel citat

primește citația”.

Alin. (1) al aceluiași

articol, mai sus menționat, reglementează locul de înmânare a citației și al

tuturor actelor de procedură. Astfel, regula este aceea că înmânarea se face la

domiciliul sau reședința celui citat, în cazul persoanelor fizice, respectiv la

sediul persoanei juridice.

Iar, înmânarea actelor de

procedură poate fi făcută și la locul așezării agricole, comerciale,

industriale sau profesionale – la locul de muncă al pârâtei, dacă partea deține

o asemenea așezare.

La alin. (2) al textului de

lege enunțat, de asemenea, prevede că, înmânarea poate fi făcută „și în orice

loc”, singura condiție fiind aceea a dovedirii faptului că persoana citată a

primit citația.

Procedura de citare cu

pârâta a fost legal îndeplinită, pentru termenul din 18 iunie 2007 când a fost

citată la adresa din București, sectorul 3; adresă pe care a indicat-o însăși

reclamanta în acțiunea introductivă, citația fiind primită de funcționarul

însărcinat cu primirea actelor de procedură.

Este evident că, în cauză, a

fost îndeplinită condiția prevăzută de textul de lege enunțat – art. 90 alin. (2)

C. proc. civ. în sensul că s-a făcut dovada că pârâta a primit citația.

Prin urmare, în mod greșit

instanța de apel a reținut că, în cursul judecății cauzei la fond pârâta nu a

fost citată cu respectarea dispozițiilor legale, la sediul său, cât timp

aceasta a primit citația și în cauză operează dispozițiile art. 90 alin. (2) C.

proc. civ. iar nu dispozițiile art. 87 din același cod.

Prin urmare, în temeiul art.

312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei și va

casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre soluționare în fond a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta RA M.O. București împotriva deciziei nr. 35 din 23 ianuarie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și

trimite cauza pentru soluționarea pe fond a apelului, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2008.