ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 576/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 576/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe

rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr. 8205/2006, reclamanta C.N.A.D.N.R.

SA prin D.R.D.P. București a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SRL

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta

la plata sumei de 4.352,70 lei compusă din: 4.309,6 lei daune interese

compensatorii și 43,10 lei penalități de întârziere, calculate până la

intervenirea încetării contractului prin rezilierea de drept a acestuia, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se

arată că, la data de 13 februarie 2006, s-a încheiat contractul de achiziții

publice de servicii nr. 20/2006 ce avea ca obiect expertiză tehnică pentru

reparații de sistemul rutier pe autostrada A1 București – Pitești, Km 23 + 000

– 46 + 000, pârâta adjudecând achiziția conform O.U.G. nr. 60/2001 privind

achizițiile publice prin hotărârea de adjudecare nr. LP 177 din 3 februarie

predea expertiza și documentația aferentă în 15 zile de la emiterea ordinului

de începere a prescripției, însă pârâta a invocat o serie de incoveniente

pentru a motiva neîndeplinirea prestațiilor conform adreselor nr. P 80/2006, P

116/2006, cu adresa nr. Q 89/2006 potrivit art. 13 alin. (1) din contract

reclamanta a notificat pârâta, că a intervenit rezilierea de drept a

contractului, urmând să comunice ulterior cuantumul pretențiilor.

Reclamanta a susținut că,

dovada netemeiniciei afirmațiilor debitoarei o constituie faptul că potrivit

normelor legale și condițiilor tehnice ale achiziției ofertantul clasat pe

locul doi căruia i-a fost atribuit contractul urmare a rezilierii de drept a

contractului nr. 20/2006 încheiat cu pârâta, a efectuat lucrările de

expertizare în conformitate cu cerințele tehnice ale caietului de sarcini.

Aceste lucrări au fost recepționate, astfel culpa pentru întârzierea efectuării

obligațiilor și pentru rezilierea de drept a contractului revine în întregime

pârâtei potrivit art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) și (3), art. 15 alin. (1)

din contract fiind datorate și daune.

În drept, reclamanta și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1066, 1073, 1087 C. civ., art. 45 C.

com., O.U.G. nr. 60/2001.

În dovedirea acțiunii s-au

depus: dovadă de convocare pentru conciliere prealabilă, contract de prestări

servicii nr. 20/2006, caiet de sarcini, hotărâre de adjudecare nr. 177/2006,

corespondență părți. S-a depus dovadă taxă timbru, timbru judiciar.

Prin întâmpinare pârâta a ridicat

excepția prematurității acțiunii arătând că reclamantul nu a convocat-o la

conciliere. Pârâta a susținut că acțiunea este nefondată, întrucât rezilierea

nu putea opera, nefiind îndeplinite condițiile acesteia, în sensul că putea fi

invocată numai de partea care și-a executat obligațiile or, neîntocmirea raportului

de expertiză s-a datorat culpei reclamantei care nu i-a pus la dispoziție

documentele cerute. S-a mai arătat că daunele interese și penalitățile nu pot

fi cerute de partea din culpă căreia nu au putut fi îndeplinite obligațiile

contractuale.

Pârâta, a formulat cerere

reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 25.257,04

lei cu titlu de daune, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamanta nu i-a

pus la dispoziție proiectul inițial de lucrări, astfel că s-a aflat în imposibilitate

de a întocmi la termenul stabilit raportul de expertiză. Ca urmare a atitudinii

abuzive a reclamantei în aplicarea pactului comisoriu de gradul III prevăzut în

art. 12 alin. (1) din contract, societatea pârâtă a fost prejudiciată prin

neîncasarea prețului contractului.

Prin sentința civilă nr. 5992

din 28 septembrie 2006, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția de

necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, cauza a fost înregistrată, la data de 3

noiembrie 2006, sub nr. 37858/2006 și s-au depus în copie acte.

Analizând materialul

probator, prin sentința comercială nr. 11329 din 7 decembrie 2006 pronunțată în

dosarul nr. 37858/3/2006, Tribunalul București, secția Comercială, a admis

acțiunea, constatând întemeiată rezilierea de drept a contractului nr. 20/2006.

S-a respins cererea

reconvențională ca neîntemeiată.

S-a obligat

pârâta-reclamantă la plata sumei de 4.352,70 Ron din care: 4.309,6 Ron daune

interese compensatorii și 43,10 Ron penalități de întârziere calculate până la

intervenirea rezilierii.

Pârâta-reclamantă a fost

obligată la plata sumei de 344,42 Ron cheltuieli de judecată către

reclamanta-pârâtă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut:

La data de 13 februarie 2006,

s-a încheiat între părți contractul de achiziții publice de servicii nr. 20/2006

ce avea ca obiect efectuarea unei expertize tehnice pentru reparații la

sistemul rutier pe Autostrada A1 București – Pitești, Km 23 – 46 cu respectarea

cerințelor caietului de sarcini. Lucrarea a fost achiziționată conform O.U.G.

nr. 60/2001 prin hotărârea de adjudecare nr. LP 177/2006. Întrucât pârâta nu a

efectuat expertiza în termenul convenit, reclamanta a uzat de clauza prevăzută

la art. 13 alin. (1) notificând-o în sensul că a intervenit rezilierea de drept

a contractului.

În cauză, prin contract se

urmărea a se stabili care era starea lucrării, în vederea efectuării unor

reparații la autostradă în porțiunea de drum arătată, expertiză solicitată de

reclamantă în calitate de administrator al drumului fiind necesară, avându-se

în vedere dispozițiile H.G. nr. 925/1995. Or, față de art. 38 din O.U.G. nr.

60/2001, pârâta avea posibilitatea de a solicita lămuriri în cadrul procedurii

de atribuire a contractului, astfel că prin depunerea ofertei, aceasta a

acceptat condițiile din caietul de sarcini. De asemenea, pârâta nu a depus

dovezi prin care să combată afirmațiile reclamantei, în sensul că nu a predat documentație

stabilită prin art. 3 din caietul de sarcini. De altfel, așa cum rezultă din

contractul nr. 31/2006, expertiza a fost efectuată de un alt prestator, după

intervenirea rezilierii de drept a contractului încheiat cu reclamanta,

contract în care s-a prevăzut o clauză penală privind plata penalităților

pentru neexecutarea la termenele convenite a obligațiilor contractuale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel SC C.C. SRL solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a

hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii

cererii reconvenționale.

În acest sens, apelanta a

arătat că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 20/2006

contract încheiat în urma atribuirii către aceasta a procedurii de achiziție

publică.

Potrivit art. 7 lit. a) din

Contract „obligații specifice” apelantei, în calitate de prestator, îi revenea

obligația să elaboreze raportul de expertiză tehnică aferent lucrării prevăzute

de art. 2 cu respectarea legislației aplicabile în vigoare la data efectuării

prestației, în special potrivit Legii nr. 10/1995 și H.G. nr. 925/1995.

Potrivit art. 17 alin. (3)

din H.G. nr. 925/1995, expertul tehnic avea obligația analizării, după caz, a

documentelor care au stat la baza realizării construcției în fazele de

proiectare, execuție și exploatare.

În acest sens, prin adresa P

80/2006 a solicitat reprezentanților pârâtei punerea la dispoziție a

proiectului inițial de lucrări, însă prin adresa nr. 467/2006 aceștia i-au

comunicat că nu le pot pune la dispoziție proiectul inițial al lucrării,

situație față de care s-a aflat în imposibilitate de a întocmi la termenul

stabilit raportul de expertiză.

Întocmirea raportului de

expertiză fără proiectul inițial, ar fi avut drept consecință încălcarea legii,

risc pe care pârâta apelantă nu și l-a asumat, deși și-a manifestat

disponibilitatea pentru îndeplinirea obligațiilor.

Ulterior, la 13 martie 2006,

apelanta a revenit cu aceeași solicitare, însă reclamanta nu a dat curs celor

solicitate, încălcând astfel obligațiile contractuale.

Cu adresa nr. 226 din 14

martie 2006, reclamanta a notificat rezilierea de drept a contractului,

apreciind că pârâta nu a respectat termenul de predare convenit.

Contractul de prestări

servicii încheiat, este un contract sinalagmatic și drept urmare dă naștere la

drepturi și obligații reciproce în favoarea și în sarcina fiecărei dintre

părțile contractante.

Pentru aceste contracte,

sunt caracteristice reciprocitatea și interdependența obligațiilor și pe cale

de consecință, obligației apelantei de a efectua expertiza, îi corespundea

obligația legală a intimatei de a-i pune la dispoziție documentele care au stat

la baza realizării construcției în fazele de proiectare, execuție și

exploatare.

Astfel, excepția de

neexecutare a contractului este mijlocul procedural pe care îl are partea

căreia i se cere executarea obligației ce-i revine fără ca partea cealaltă

să-și execute propria obligație.

A mai arătat apelanta, că

instanța de fond a validat o expertiză întemeiată cu încălcarea dispozițiilor

legale, întrucât pe artera ce a făcut obiectul acestui contract (23 Km din autostrada București - Pitești) s-au efectuat reparații de-a lungul timpului; ultima dintre

ele a fost total necorespunzătoare dat fiind că șoseaua s-a degradat după 2

ani, această împrejurare făcând obiectul unei cercetări penale. Având în vedere

această situație societatea SC C.C. SRL a solicitat în temeiul prevederilor

legale din materie, comunicarea documentelor care au stat la baza realizării

construcției. Întrucât intimata a refuzat punerea la dispoziție a acestor

documente (adresa nr. 467 din 22 februarie 2006), expertiza nu s-a putut

efectua din culpa acesteia.

S-a mai arătat că

documentele menționate au fost la dosarul cauzei, însă ele nu au fost analizate

în nici un fel de instanța de fond care s-a mulțumit să menționeze

posibilitatea pe care o avea SC C.C. SRL de a solicita lămuriri în cadrul

procedurii de atribuire a contractului, interpretând depunerea ofertei ca pe o

acceptare a condițiilor din caietul de sarcini, ori în cauză nu este vorba de

lămurirea unor împrejurări în cadrul procedurii de atribuire a contractului ci

de respectarea prevederilor legale.

În ceea ce privește

rezilierea fie că este convențională sau judiciară aceasta poate fi invocată

numai de partea care și-a executat obligațiile sale, iar una dintre condiții

cerute de lege pentru a opera rezilierea constă în aceea că neexecutarea

obligației să se datoreze culpei debitorului.

Consideră că aceste condiții

nu au fost îndeplinite: rezilierea a fost invocată de partea care nu și-a

executat obligația, iar neîntocmirea raportului de expertiză nu s-a datorat

culpei societății pârâte ci culpei reclamantei care nu a pus la dispoziție

documentele cerute conform legii.

În final, apelanta a arătat

că daunele interese precum și penalitățile de întârziere nu pot fi solicitate

de partea din culpa căreia nu au putut fi îndeplinite obligațiile contractuale.

Analizând sentința în raport

de criticile invocate, prin decizia comercială nr. 302 din 8 iunie 2007

pronunțată în dosarul nr. 37858/3/2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a respins, ca nefondat, apelul, reținând următoarele:

Conform contractului de

achiziție publică de servicii, obiectul acestuia era întocmirea unei expertize

tehnice în condițiile caietului de sarcini al achiziției, ce face parte din

contract, condiții care definesc obiectul expertizei, respectiv: stabilirea

stării actuale a sistemului rutier pe Autostrada A1, Km 23+000 – Km 46+000;

propunerea soluțiilor de remediere, respectiv a lucrărilor necesare reparării

sistemului rutier.

La Cap. III, lit. a) pct. 3

s-a arătat că raportul de expertiză tehnică va cuprinde starea actuală tehnică

a drumului, prestatorul apelant pârât în speța de față, SC C.C. SRL având obligația

să se conformeze prevederilor din Regulamentul privind urmărirea comportării în

exploatare, intervențiile în timp și postutilizarea construcțiilor ce

constituie anexa 4 din H.G. nr. 766/1997, limitându-se la solicitările

prevăzute în caietul de sarcini.

Conform caietului de sarcini,

expertizarea stării actuale a construcției s-a solicitat la cererea reclamantei

în calitate de administrator de drum conform Legii nr. 10/1995 privind

calitatea în construcții, H.G. nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente

privind calitatea în construcții anexa 4 art. 10 și Ordinul nr. 1013/873 din 6

iunie 2001 privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a

Documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru

achiziția publică de servicii.

Privitor la solicitarea

apelantei-pârâte, de a i se pune la dispoziție proiectul inițial al

construcției, instanța de fond, față de prevederile O.U.G. nr. 60/2001 și

actele subsecvente, care stipulează că punerea la dispoziție a proiectului inițial

al construcției ce face obiectul expertizei tehnice putea să fie obiect de clarificare

în faza procedurii de atribuire a contractului, a stabilit corect că aceasta

este nejustificată.

Astfel, prin depunerea

ofertei, pârâta și-a însușit toate obligațiile prevăzute în caietul de sarcini

și documentația pentru elaborarea ofertei, întocmind oferta tehnică și

financiară în aceste condiții.

Pentru efectuarea expertizei

solicitate, care a făcut obiectul contractului, nu era obligatorie analiza

proiectului inițial al construcției.

Invocarea neîndeplinirii

obligației, de a pune la dispoziție pârâtei apelante în calitate de contractant

documentația care a stat la baza elaborării construcției este neîntemeiată,

întrucât documentele necesare elaborării expertizei au fost cele care au făcut

parte din documentația de atribuire a contractului (caiet de sarcini, ofertă

tehnică și financiară depusă și acceptată).

Efectuarea expertizei, nu

este condiționată de consultarea sau analiza proiectului inițial al construcției,

motiv pentru care în mod corect s-a admis acțiunea principală. Cum pârâta s-a

aflat în culpă pentru întârziere în executarea obligațiilor și pentru

rezilierea de drept a contractului, în mod corect instanța de fond, a obligat

SC C.C. SRL la daune interese compensatorii.

Dovada culpei pârâtei SC C.C.

SRL a constituit-o și faptul că societatea clasată pe locul doi, SC E.P. SRL a

efectuat expertiza privind starea construcției în condițiile caietului de

sarcini și ale contractului în termenul contractant, expertiza fiind avizată de

autoritatea în domeniul, respectiv Ministerul Transporturilor, Construcțiilor.

În ceea ce privește

susținerile apelantei, că instanța a validat o expertiză ilegală și această

susținere urmează a fi respinsă, întrucât această expertiză nu face obiectul

unei cereri deduse judecății.

Împotriva acestei decizii, a

declarat a recurs pârâta SC C.C. SRL, invocând ca temei legal, dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care a susținut, în esență că,

instanțele contrar probelor administrate, nu au reținut culpa reclamantei

pârâte în neexecutarea contractului, astfel că pronunțarea rezilierii

contractului s-a făcut fără bază legală, deoarece neîntocmirea raportului de

expertiză a fost consecința nepunerii la dispoziție a documentelor cerute de

lege.

Recursul este nefondat.

Motivarea recursului, în

raport de temeiul de drept invocat, nu evidențiază o critică punctuală, clară.

Așa fiind, urmează a se

reține în raport de motivarea cererii de recurs, că recurenta înțelege să critice

decizia, sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 1020 C. civ., în

raport de care în cauză s-a constatat rezilierea de drept a contractului.

Analizând decizia atacată,

prin prisma acestei critici, se apreciază ca justă reținerea culpei recurentei

în neexecutarea obligațiilor contractuale asumate.

Efectuarea expertizei de

către recurentă, nu a fost condiționată prin oferta făcută de analizarea

proiectului inițial al construcției.

Recurenta de fapt și-a însușit

necondiționat toate obligațiile prevăzute în caietul de sarcini și documentația

elaborată pentru elaborarea ofertei.

Or, în mod corect instanța

de apel a confirmat argumentele primei instanțe ce privesc stabilirea culpei

recurentei pârâte în neîndeplinirea obligației contractuale, ce viza efectuarea

expertizei construcției, întrucât documentele necesare elaborării acestei

expertize, au fost cele care au făcut parte din documentația de atribuire a

contractului.

Pe cale de consecință, s-a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale prevăzute de art. 1020 C. civ.

și a clauzei de reziliere stabilită prin contract în raport cu voința părților,

respectându-se astfel și prevederile art. 969 C. civ.

În aceste condiții, urmează

a se reține că motivul de nelegalitate invocat nu poate fi reținut.

Așa fiind, față de cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C.C. SRL București împotriva deciziei nr. 302 din 8 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 februarie 2008.