ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 576/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr. 8205/2006, reclamanta C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. București a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 4.352,70 lei compusă din: 4.309,6 lei daune interese compensatorii și 43,10 lei penalități de întârziere, calculate până la intervenirea încetării contractului prin rezilierea de drept a acestuia, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii se arată că, la data de 13 februarie 2006, s-a încheiat contractul de achiziții publice de servicii nr. 20/2006 ce avea ca obiect expertiză tehnică pentru reparații de sistemul rutier pe autostrada A1 București – Pitești, Km 23 + 000 – 46 + 000, pârâta adjudecând achiziția conform O.U.G.

nr. 60/2001 privind achizițiile publice prin hotărârea de adjudecare nr. LP 177 din 3 februarie 2006. Se mai arată că potrivit art. 6 din contract pârâta avea obligația să predea expertiza și documentația aferentă în 15 zile de la emiterea ordinului de începere a prescripției, însă pârâta a invocat o serie de incoveniente pentru a motiva neîndeplinirea prestațiilor conform adreselor nr. P 80/2006, P 116/2006, cu adresa nr. Q 89/2006 potrivit art. 13 alin. (1) din contract reclamanta a notificat pârâta, că a intervenit rezilierea de drept a contractului, urmând să comunice ulterior cuantumul pretențiilor.

Reclamanta a susținut că, dovada netemeiniciei afirmațiilor debitoarei o constituie faptul că potrivit normelor legale și condițiilor tehnice ale achiziției ofertantul clasat pe locul doi căruia i-a fost atribuit contractul urmare a rezilierii de drept a contractului nr. 20/2006 încheiat cu pârâta, a efectuat lucrările de expertizare în conformitate cu cerințele tehnice ale caietului de sarcini. Aceste lucrări au fost recepționate, astfel culpa pentru întârzierea efectuării obligațiilor și pentru rezilierea de drept a contractului revine în întregime pârâtei potrivit art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) și (3), art. 15 alin. (1) din contract fiind datorate și daune. În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1066, 1073, 1087 C. civ., art. 45 C. com., O.U.G.

nr. 60/2001. În dovedirea acțiunii s-au depus: dovadă de convocare pentru conciliere prealabilă, contract de prestări servicii nr. 20/2006, caiet de sarcini, hotărâre de adjudecare nr. 177/2006, corespondență părți. S-a depus dovadă taxă timbru, timbru judiciar. Prin întâmpinare pârâta a ridicat excepția prematurității acțiunii arătând că reclamantul nu a convocat-o la conciliere. Pârâta a susținut că acțiunea este nefondată, întrucât rezilierea nu putea opera, nefiind îndeplinite condițiile acesteia, în sensul că putea fi invocată numai de partea care și-a executat obligațiile or, neîntocmirea raportului de expertiză s-a datorat culpei reclamantei care nu i-a pus la dispoziție documentele cerute.

S-a mai arătat că daunele interese și penalitățile nu pot fi cerute de partea din culpă căreia nu au putut fi îndeplinite obligațiile contractuale. Pârâta, a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 25.257,04 lei cu titlu de daune, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamanta nu i-a pus la dispoziție proiectul inițial de lucrări, astfel că s-a aflat în imposibilitate de a întocmi la termenul stabilit raportul de expertiză. Ca urmare a atitudinii abuzive a reclamantei în aplicarea pactului comisoriu de gradul III prevăzut în art. 12 alin. (1) din contract, societatea pârâtă a fost prejudiciată prin neîncasarea prețului contractului. Prin sentința civilă nr. 5992 din 28 septembrie 2006, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, cauza a fost înregistrată, la data de 3 noiembrie 2006, sub nr. 37858/2006 și s-au depus în copie acte. Analizând materialul probator, prin sentința comercială nr. 11329 din 7 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 37858/3/2006, Tribunalul București, secția Comercială, a admis acțiunea, constatând întemeiată rezilierea de drept a contractului nr. 20/2006. S-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată. S-a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 4.352,70 Ron din care: 4.309,6 Ron daune interese compensatorii și 43,10 Ron penalități de întârziere calculate până la intervenirea rezilierii. Pârâta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 344,42 Ron cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut: La data de 13 februarie 2006, s-a încheiat între părți contractul de achiziții publice de servicii nr. 20/2006 ce avea ca obiect efectuarea unei expertize tehnice pentru reparații la sistemul rutier pe Autostrada A1 București – Pitești, Km 23 – 46 cu respectarea cerințelor caietului de sarcini. Lucrarea a fost achiziționată conform O.U.G. nr. 60/2001 prin hotărârea de adjudecare nr. LP 177/2006. Întrucât pârâta nu a efectuat expertiza în termenul convenit, reclamanta a uzat de clauza prevăzută la art. 13 alin. (1) notificând-o în sensul că a intervenit rezilierea de drept a contractului. În cauză, prin contract se urmărea a se stabili care era starea lucrării, în vederea efectuării unor reparații la autostradă în porțiunea de drum arătată, expertiză solicitată de reclamantă în calitate de administrator al drumului fiind necesară, avându-se în vedere dispozițiile H.G.

nr. 925/1995. Or, față de art. 38 din O.U.G. nr. 60/2001, pârâta avea posibilitatea de a solicita lămuriri în cadrul procedurii de atribuire a contractului, astfel că prin depunerea ofertei, aceasta a acceptat condițiile din caietul de sarcini. De asemenea, pârâta nu a depus dovezi prin care să combată afirmațiile reclamantei, în sensul că nu a predat documentație stabilită prin art. 3 din caietul de sarcini. De altfel, așa cum rezultă din contractul nr. 31/2006, expertiza a fost efectuată de un alt prestator, după intervenirea rezilierii de drept a contractului încheiat cu reclamanta, contract în care s-a prevăzut o clauză penală privind plata penalităților pentru neexecutarea la termenele convenite a obligațiilor contractuale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel SC C.C. SRL solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale. În acest sens, apelanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 20/2006 contract încheiat în urma atribuirii către aceasta a procedurii de achiziție publică. Potrivit art. 7 lit. a) din Contract „obligații specifice” apelantei, în calitate de prestator, îi revenea obligația să elaboreze raportul de expertiză tehnică aferent lucrării prevăzute de art. 2 cu respectarea legislației aplicabile în vigoare la data efectuării prestației, în special potrivit Legii nr. 10/1995 și H.G.

nr. 925/1995. Potrivit art. 17 alin. (3) din H.G. nr. 925/1995, expertul tehnic avea obligația analizării, după caz, a documentelor care au stat la baza realizării construcției în fazele de proiectare, execuție și exploatare. În acest sens, prin adresa P 80/2006 a solicitat reprezentanților pârâtei punerea la dispoziție a proiectului inițial de lucrări, însă prin adresa nr. 467/2006 aceștia i-au comunicat că nu le pot pune la dispoziție proiectul inițial al lucrării, situație față de care s-a aflat în imposibilitate de a întocmi la termenul stabilit raportul de expertiză. Întocmirea raportului de expertiză fără proiectul inițial, ar fi avut drept consecință încălcarea legii, risc pe care pârâta apelantă nu și l-a asumat, deși și-a manifestat disponibilitatea pentru îndeplinirea obligațiilor.

Ulterior, la 13 martie 2006, apelanta a revenit cu aceeași solicitare, însă reclamanta nu a dat curs celor solicitate, încălcând astfel obligațiile contractuale. Cu adresa nr. 226 din 14 martie 2006, reclamanta a notificat rezilierea de drept a contractului, apreciind că pârâta nu a respectat termenul de predare convenit. Contractul de prestări servicii încheiat, este un contract sinalagmatic și drept urmare dă naștere la drepturi și obligații reciproce în favoarea și în sarcina fiecărei dintre părțile contractante. Pentru aceste contracte, sunt caracteristice reciprocitatea și interdependența obligațiilor și pe cale de consecință, obligației apelantei de a efectua expertiza, îi corespundea obligația legală a intimatei de a-i pune la dispoziție documentele care au stat la baza realizării construcției în fazele de proiectare, execuție și exploatare.

Astfel, excepția de neexecutare a contractului este mijlocul procedural pe care îl are partea căreia i se cere executarea obligației ce-i revine fără ca partea cealaltă să-și execute propria obligație. A mai arătat apelanta, că instanța de fond a validat o expertiză întemeiată cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât pe artera ce a făcut obiectul acestui contract (23 Km din autostrada București - Pitești) s-au efectuat reparații de-a lungul timpului; ultima dintre ele a fost total necorespunzătoare dat fiind că șoseaua s-a degradat după 2 ani, această împrejurare făcând obiectul unei cercetări penale. Având în vedere această situație societatea SC C.C. SRL a solicitat în temeiul prevederilor legale din materie, comunicarea documentelor care au stat la baza realizării construcției.

Întrucât intimata a refuzat punerea la dispoziție a acestor documente (adresa nr. 467 din 22 februarie 2006), expertiza nu s-a putut efectua din culpa acesteia. S-a mai arătat că documentele menționate au fost la dosarul cauzei, însă ele nu au fost analizate în nici un fel de instanța de fond care s-a mulțumit să menționeze posibilitatea pe care o avea SC C.C. SRL de a solicita lămuriri în cadrul procedurii de atribuire a contractului, interpretând depunerea ofertei ca pe o acceptare a condițiilor din caietul de sarcini, ori în cauză nu este vorba de lămurirea unor împrejurări în cadrul procedurii de atribuire a contractului ci de respectarea prevederilor legale. În ceea ce privește rezilierea fie că este convențională sau judiciară aceasta poate fi invocată numai de partea care și-a executat obligațiile sale, iar una dintre condiții cerute de lege pentru a opera rezilierea constă în aceea că neexecutarea obligației să se datoreze culpei debitorului.

Consideră că aceste condiții nu au fost îndeplinite: rezilierea a fost invocată de partea care nu și-a executat obligația, iar neîntocmirea raportului de expertiză nu s-a datorat culpei societății pârâte ci culpei reclamantei care nu a pus la dispoziție documentele cerute conform legii. În final, apelanta a arătat că daunele interese precum și penalitățile de întârziere nu pot fi solicitate de partea din culpa căreia nu au putut fi îndeplinite obligațiile contractuale.

Analizând sentința în raport de criticile invocate, prin decizia comercială nr. 302 din 8 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 37858/3/2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul, reținând următoarele: Conform contractului de achiziție publică de servicii, obiectul acestuia era întocmirea unei expertize tehnice în condițiile caietului de sarcini al achiziției, ce face parte din contract, condiții care definesc obiectul expertizei, respectiv: stabilirea stării actuale a sistemului rutier pe Autostrada A1, Km 23+000 – Km 46+000; propunerea soluțiilor de remediere, respectiv a lucrărilor necesare reparării sistemului rutier. La Cap. III, lit. a) pct. 3 s-a arătat că raportul de expertiză tehnică va cuprinde starea actuală tehnică a drumului, prestatorul apelant pârât în speța de față, SC C.C.

SRL având obligația să se conformeze prevederilor din Regulamentul privind urmărirea comportării în exploatare, intervențiile în timp și postutilizarea construcțiilor ce constituie anexa 4 din H.G. nr. 766/1997, limitându-se la solicitările prevăzute în caietul de sarcini. Conform caietului de sarcini, expertizarea stării actuale a construcției s-a solicitat la cererea reclamantei în calitate de administrator de drum conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, H.G. nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcții anexa 4 art. 10 și Ordinul nr. 1013/873 din 6 iunie 2001 privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a Documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de servicii.

Privitor la solicitarea apelantei-pârâte, de a i se pune la dispoziție proiectul inițial al construcției, instanța de fond, față de prevederile O.U.G. nr. 60/2001 și actele subsecvente, care stipulează că punerea la dispoziție a proiectului inițial al construcției ce face obiectul expertizei tehnice putea să fie obiect de clarificare în faza procedurii de atribuire a contractului, a stabilit corect că aceasta este nejustificată. Astfel, prin depunerea ofertei, pârâta și-a însușit toate obligațiile prevăzute în caietul de sarcini și documentația pentru elaborarea ofertei, întocmind oferta tehnică și financiară în aceste condiții. Pentru efectuarea expertizei solicitate, care a făcut obiectul contractului, nu era obligatorie analiza proiectului inițial al construcției.

Invocarea neîndeplinirii obligației, de a pune la dispoziție pârâtei apelante în calitate de contractant documentația care a stat la baza elaborării construcției este neîntemeiată, întrucât documentele necesare elaborării expertizei au fost cele care au făcut parte din documentația de atribuire a contractului (caiet de sarcini, ofertă tehnică și financiară depusă și acceptată). Efectuarea expertizei, nu este condiționată de consultarea sau analiza proiectului inițial al construcției, motiv pentru care în mod corect s-a admis acțiunea principală. Cum pârâta s-a aflat în culpă pentru întârziere în executarea obligațiilor și pentru rezilierea de drept a contractului, în mod corect instanța de fond, a obligat SC C.C.

SRL la daune interese compensatorii. Dovada culpei pârâtei SC C.C. SRL a constituit-o și faptul că societatea clasată pe locul doi, SC E.P. SRL a efectuat expertiza privind starea construcției în condițiile caietului de sarcini și ale contractului în termenul contractant, expertiza fiind avizată de autoritatea în domeniul, respectiv Ministerul Transporturilor, Construcțiilor. În ceea ce privește susținerile apelantei, că instanța a validat o expertiză ilegală și această susținere urmează a fi respinsă, întrucât această expertiză nu face obiectul unei cereri deduse judecății. Împotriva acestei decizii, a declarat a recurs pârâta SC C.C. SRL, invocând ca temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în raport de care a susținut, în esență că, instanțele contrar probelor administrate, nu au reținut culpa reclamantei pârâte în neexecutarea contractului, astfel că pronunțarea rezilierii contractului s-a făcut fără bază legală, deoarece neîntocmirea raportului de expertiză a fost consecința nepunerii la dispoziție a documentelor cerute de lege. Recursul este nefondat. Motivarea recursului, în raport de temeiul de drept invocat, nu evidențiază o critică punctuală, clară. Așa fiind, urmează a se reține în raport de motivarea cererii de recurs, că recurenta înțelege să critice decizia, sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 1020 C. civ., în raport de care în cauză s-a constatat rezilierea de drept a contractului.

Analizând decizia atacată, prin prisma acestei critici, se apreciază ca justă reținerea culpei recurentei în neexecutarea obligațiilor contractuale asumate. Efectuarea expertizei de către recurentă, nu a fost condiționată prin oferta făcută de analizarea proiectului inițial al construcției. Recurenta de fapt și-a însușit necondiționat toate obligațiile prevăzute în caietul de sarcini și documentația elaborată pentru elaborarea ofertei. Or, în mod corect instanța de apel a confirmat argumentele primei instanțe ce privesc stabilirea culpei recurentei pârâte în neîndeplinirea obligației contractuale, ce viza efectuarea expertizei construcției, întrucât documentele necesare elaborării acestei expertize, au fost cele care au făcut parte din documentația de atribuire a contractului.

Pe cale de consecință, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale prevăzute de art. 1020 C. civ. și a clauzei de reziliere stabilită prin contract în raport cu voința părților, respectându-se astfel și prevederile art. 969 C. civ. În aceste condiții, urmează a se reține că motivul de nelegalitate invocat nu poate fi reținut. Așa fiind, față de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL București împotriva deciziei nr. 302 din 8 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 februarie 2008.