ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1815/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României la 24 iulie 2006, cu modificările ulterioare, reclamanta

SC C. SA cu sediul în Franța, cu sediul ales în București la Cabinet avocatură

L.D. a chemat în judecată pârâta, C.N.A.D.N. din România SA București pentru

obligarea la plata sumei de 3.910.891,38 lei, reprezentând penalități de

întârziere în plata prețului lucrărilor executate în termenul contractului nr. 1921

din 24 iulie 2002, calculate până la 7 august 2006, cu cheltuieli de arbitrare

aferente.

Prin sentința arbitrală nr. 92

din 30 aprilie 2007, Tribunalul arbitral a admis în parte acțiunea în sensul

obligării pârâtei la plata sumei de 1.714.624,72 lei, penalități de întârziere,

cu 37.472,48 lei, cheltuieli de arbitrare.

În pronunțarea acestei

hotărâri s-a reținut că, în temeiul contractului de executare de lucrări nr. 1921

din 4 iulie 2002, și conform cu actele adiționale la contract, reclamanta a

executat lucrarea „reabilitare primară DN 3 Km 7 + 910 - Km 115 + 400 București

– Călărași”.

Recepția lucrului s-a făcut

conform procesului verbal de recepție nr. 93/621 din 18 ianuarie 2005 și a

procesului verbal de remediere din 30 mai 2005.

În urma acceptării

situațiilor de lucrări de către pârâta beneficiară, reclamanta a facturat

lucrările executate, din care s-a acceptat plata parțială, rămânând neachitată

suma de 1.359.137,42 lei.

Plata acestei diferențe

fiind achitată cu întârziere, reclamanta a solicitat penalitățile întemeiate pe

clauza penală contractuală, penalități reținute ca întemeiate pe perioada

neprescrisă și care însumează 1.714.624,72 lei.

S-a reținut culpa pârâtei în

nerespectarea obligației de plată a prețului lucrărilor executate de

reclamantă, fapt ce atrage răspunderea cu plata penalităților de întârziere

conform clauzei contractuale.

Împotriva sentinței

arbitrale, pârâta a formulat acțiune în anulare care a format obiectul a două

dosare pe rolul Curții de Apel București.

În ședința de judecată din

30 octombrie 2007, instanța a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ.,

conexarea dosarului 4649/2/2007 la dosarul 4448/2/2007.

Prin sentința comercială nr.

205 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare și cererea de suspendare a

executării sentinței arbitrale nr. 53/2007.

În pronunțarea acestei

sentințe, instanța a reținut că motivele invocate de pârâtă nu se încadrează în

prevederile art. 364 C. proc. civ. ci, sunt apărări pe fondul cauzei care au

fost analizate de tribunalul arbitral și care nu mai pot forma obiectul

acțiunii în anulare.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- acțiunea în anulare s-a

întemeiat pe prevederile art. 364 lit. i) și f) C. proc. civ., or, instanța nu

a luat în considerare voința reală, internă a părților de a renunța la

penalități;

- sentința atacată încalcă

dreptul la apărare, întrucât nu s-au examinat susținerile pe fondul cauzei;

- instanța de recurs nu este

legată de motivele de casare prevăzute de art. 304, ci, este abilitată să

examineze cauza sub toate aspectele, având în vedere că sentința arbitrală nu

poate fi atacată cu apel.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 364 C. proc.

civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare

pentru motivele prevăzute la lit. a) – lit. i).

Aceste motive sunt expres și

limitativ stabilite și privesc încălcarea prevederilor clauzei compromisorii,

regulile privind asigurarea principiului contradictorialității, legalitatea,

iar lit. f) se referă la pronunțarea asupra unor lucruri ce nu s-au cerut sau

nepronunțarea asupra unui lucru cerut. Lit. i) al aceluiași articol, prevede

desființarea hotărârii arbitrale pentru motive ce încalcă ordinea publică,

bunele moravuri ori dispoziției imperative ale legii.

Nici unul din motivele

prevăzute de art. 364 C. proc. civ., nu se referă la desființarea hotărârii

arbitrale pentru motive de netemeinicie, or de stabilire și apreciere greșită a

stării de fapt și de modul de aplicare a dispozițiilor legale la situațiile

concrete ale cauzei.

Recurenta deși invocă art. 364

lit. f) și i) C. proc. civ., nu indică ce dispoziții legale imperative au fost

încălcate și acordarea unor lucruri ce nu s-au cerut.

Desființarea unei hotărâri

arbitrale nu poate fi admisă decât pentru unul din motivele prevăzute de art. 364

C. proc. civ., și numai în faza următoare, după admiterea acțiunii în anulare

se poate judeca cauza în fond.

Curtea de Apel a reținut

întemeiat că motivele acțiunii în anulare nu se încadrează în nici unul din

cazurile prevăzute de art. 364 C. proc. civ.

Controlul efectuat în

temeiul art. 364 C. proc. civ., este un control al legalității, pentru motive strict

determinate și nu un control al temeiniciei hotărârii arbitrale.

Susținerile recurentei în

sensul analizării fondului cauzei, nu pot fi primite, atât timp cât nu este

aplicabil art. 366 alin. (1) C. proc. civ., adică nu a fost admisă acțiunea în

anulare, pentru ca instanța să poată analiza fondul cauzei, astfel că, nu pot

fi primite criticile privind greșita calificare a raporturilor contractuale a

clauzelor și răspunderii părților.

Așa fiind, hotărârea atacată

fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.N.A.D.N. din România SA București împotriva sentinței comerciale nr.

205 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.