ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 771/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data d 29 septembrie

2006, reclamanta SC R. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA

Sinaia, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că

pârâta a reziliat abuziv contractul nr. 1885/2005 și să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 200.000 lei, reprezentând daune cauzate în urma

rezilierii abuzive a contractului.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, la data de 22 mai 2005, părțile au încheiat contractul nr.

1885/2005 având ca obiect realizarea de către reclamantă în clitate de

antreprenor a secției de acoperiri metalice de suprafață, compusă din lucrări

de construcție pentru societatea privată în calitate de beneficiar.

A mai precizat reclamanta că

la realizarea obiectivului au participat 4 societăți în regim de subantrepriză

și alte societăți ca furnizori ai antreprenorului general, la care se adaugă

beneficiarul cu lucrările de executat în regie prprie, pentru care și-a asumat

responsabilitatea realizăii.

Tot în acțiune s-a menționat

că începerea, precum și executarea propriu-zisă a contractului au fost mult

întârziate datorită unor aspecte multiple care nu îi sunt imputabile, cum ar fi

obținerea de către benficiar cu întârziere a spațiului alocat investiției,

obținerea de către beneficiar cu mare întârziere a autorizației de construcție,

accidente tehnice, neexecutarea de către pârâtă în termen a obligațiilor ce îi

reveneau conform anexei 3 din contract. A subliniat reclamanta că până la data

rezilierii unilaterale, pârâta nu a reclamat explicit întârzieri privind

finalizarea lucrărilor contractului sau deficiențe de orice fel în realizarea

obiectivului, însă în urma unor adrese reciproce, prin care de fiecare dată

reclamanta și-a arătat buna-credință și dorința de a duce la bun sfârșit

contractul dar, pârâta, la data de 8 decembrie 2005, prin notificarea nr. 159/2005

a înștiințat-o de încetarea contractului începând cu data de 9 decembrie 2006.

Tribunalul Prahova, prin

sentința comercială nr. 1830 din 17 noiembrie 2006, a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamanta SC R. SRL, a constatat că pârâta SC M. SA a reziliat

abuziv contractul de antrepriză generală nr. 1885/2005 și a respins capătul de

cerere privind acordarea daunelor interese, cu obligarea pârâtei să plătească

reclamantei suma de 19,3 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 22 februarie 2005, părțile au

încheiat contractul de antrepriză generală nr. 1885/2005, având ca obiect

realizarea de căte reclamantă a secției de acoperiri metalice, suprafață

compusă din echipamente și instalații specifice cât și lucrările de construcții

menționate în anexa 2. În contractul părților s-a prevăzut la art. 8.1 lit. f)

că acesta încetează de drept atunci când una din părți încalcă în mod repetat

prevederile contractului, după ce a fost notificată că o nouă încălcare atrage

după sine încetarea contractului.

Totodată, s-a stipulat în art.

8.3 că prezentul contract nu va putea fi denunțat unilateral sub sancțiunea

plății de daune interne.

A mai arătat instanța de

fond că, așa cum a fost formulată în contract, clauza citată mai sus se

încadrează în categoria pactelor comisorii de gradul III care pentru a opera

este necesar ca partea ce nu și-a îndeplinit obligația să fi fost pusă în

întârziere, în formele prevăzute de lege, știut fiind că, simpla ajungere la

termen a obligației neexecutate nu este suficientă pentru a pune pe debitor în

întârziere.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel SC M. SA SINAIA, solicitând admiterea apelului, desființarea în

totalitate a sentinței civile nr. 1830 din 17 noiembrie 2006, iar pe cale de

excepție, repingerea acțiunii ca prematur introdusă, iar pe fond, trimiterea

cauzei spre rejudecare și administrarea de probatorii, cu obligarea la

cheltuieli de judecată.

Primul motiv de apel se

referă la excepția prematurității introducerii acțiunii, având în vedere că

este vorba de o acțiune în pretenții, deci evaluabilă în bani, de natură

comercială, fiind aplicabile dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., privind

obligativitatea îndeplinirii concilierii directe anterior formulării cererii de

cheare în judecată, iar instanța de fond nu a cenzurat acest aspect. Pentru a

eluda dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., reclamanta și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., însă instanța

trebuia să dea încadrarea corectă acțiunii, indiferent de temeiul legal pe care

reclamanta l-a reținut ca temei de drept.

Al doilea motiv de apel se

referă la fondul cauzei, susținând apelanta că avea la rândul său pretenții

împotriva societății reclamante, însă nu a avut posibilitatea să facă

întâmpinare și cerere reconvențională, deoarece, la primul termen de judecată,

deși se afla la dosar o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, instanța a

considerat suficiente actele prezentate numai de către una din părți, pentru a

constata că s-a realizat abuziv contractul de antrepriză nr. 1885/2005.

Se mai arată că instanța de

fond a reținut că notificările transmise nu sunt în conformitate cu

dispozițiile contractuale. Ori, în conformitate cu art. 8.2 lit. f) și art. 8.5

din contract, SC M. SA a procedat la notificarea reclamantei prin notificarea nr.

11634 din 21 noiembrie 2005 și notificarea nr. 12455 din 8 decembrie 2005 și nu

cum în mod eronat a reținut instanța de fond în sentința pronunțată.

Mai arată apelanta că

hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea dispozițiilor procedurale,

iar pe fond, lipsită de temei legal, deoarece aceasta nu a intrat în cercetarea

fondului cauzei, nu a administrat probatorii la judecarea în fond a cauzei.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia 51 din 28 martie 2007,

a admis apelul formulat de pârâta SC M. SA împotriva sentinței nr. 1830 din 17

noiembrie 2006 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu SC R. SRL.

Schimbă în parte sentința

atacată în sensul că admite excepția prematurității formulării cererii privind

acordarea daunelor interese și respinge acest capăt de cerere ca prematur

introdus (inadmisibil).

Menține în rest dispozițiile

sentinței.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut, privind constatarea rezilierii abuzive a

contractului nr. 1185/2005, că primul capăt de cerere nu are caracterul „unei

cereri evaluabile în bani”, în sensul dispozițiilor art. 720

1

C.

proc. civ., astfel că pentru această solicitare nu se impunea efectuarea

procedurii prealabile.

Însă, cererea privind

acordarea daunelor interese în cunatum de 200.000 lei este o acțiune în

pretenții, evaluabilă în bani, astfel că, față de dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., se impunea ca înainte de introducerea cererii de chemare în

judecatăm reclamanta să fi încercat soluționarea litigiului prin conciliere

directă cu cealaltă parte.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC R. SRL

BUCUREȘTI, criticând-o pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. C. proc. civ. și pentru nelegalitate

dată cu aplicarea greșită a legii motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În fapt, criticile recurentei

privesc greșita obligare la plata sumei de 5.186,52 lei (RON) cu care a fost

dată în debit, ca fiind taxă de timbru pentru capătul doi din acțiune privind

obligarea pârâtei la plata de daune-interese de 200.000 lei pronunțând o

hotărâre neteiminică și nelegală.

În consecință, în temeiul art.

304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului așa cum

a fost formulat și motivat în scris, desființarea în parte a deciziei din apel,

în privința măsurii de dare în debit, precum și menținerea celorlalte

dispoziții ale deciziei.

Recursul este întemeiat

pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate în cauză.

Acțiunea formulată de

reclamanta SC R. SRL are caracterul unei acțiuni în constatare având ca temei

de drept art. 111 C. proc. civ., menținut de recurentă, solicitând ca instanța

să constate că pârâta SC M. SA „a reziliat abuziv contractul nr. 1885/2005 „iar

în subsidiar a solicitat abligarea la 200.000 lei daune interese ca urmare a

prejudiciului cerut.

Criticile formulate de

recurentă sunt întemeiate prin aplicarea greșită a legii, respectiv a

dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., prin admiterea excepției

prematurității formulării cererii privind acordarea daunelor interese și

respingerea acestui capăt de cerere ca prematur introdus.

Având în vedere că

reclamanta a investit instanța cu o cerere în constatare prevăzută de art. 111 C.

proc. civ. și că pentru această solicitare nu se impunea efectuarea procedurii

prealabile prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., nici pentru al

doilea capăt de cerere privind daunele interese nu se impunea procedura

concilierii prealabile pe principiul „accesorium sequitur principalem”.

Așa fiind, sub acest aspect,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa

decizia atacată cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R. SRL.

Casează decizia nr. 51 din

28 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2008.