ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 771/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data d 29 septembrie 2006, reclamanta SC R. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Sinaia, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că pârâta a reziliat abuziv contractul nr. 1885/2005 și să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 lei, reprezentând daune cauzate în urma rezilierii abuzive a contractului. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 22 mai 2005, părțile au încheiat contractul nr. 1885/2005 având ca obiect realizarea de către reclamantă în clitate de antreprenor a secției de acoperiri metalice de suprafață, compusă din lucrări de construcție pentru societatea privată în calitate de beneficiar.

A mai precizat reclamanta că la realizarea obiectivului au participat 4 societăți în regim de subantrepriză și alte societăți ca furnizori ai antreprenorului general, la care se adaugă beneficiarul cu lucrările de executat în regie prprie, pentru care și-a asumat responsabilitatea realizăii. Tot în acțiune s-a menționat că începerea, precum și executarea propriu-zisă a contractului au fost mult întârziate datorită unor aspecte multiple care nu îi sunt imputabile, cum ar fi obținerea de către benficiar cu întârziere a spațiului alocat investiției, obținerea de către beneficiar cu mare întârziere a autorizației de construcție, accidente tehnice, neexecutarea de către pârâtă în termen a obligațiilor ce îi reveneau conform anexei 3 din contract.

A subliniat reclamanta că până la data rezilierii unilaterale, pârâta nu a reclamat explicit întârzieri privind finalizarea lucrărilor contractului sau deficiențe de orice fel în realizarea obiectivului, însă în urma unor adrese reciproce, prin care de fiecare dată reclamanta și-a arătat buna-credință și dorința de a duce la bun sfârșit contractul dar, pârâta, la data de 8 decembrie 2005, prin notificarea nr. 159/2005 a înștiințat-o de încetarea contractului începând cu data de 9 decembrie 2006. Tribunalul Prahova, prin sentința comercială nr. 1830 din 17 noiembrie 2006, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL, a constatat că pârâta SC M. SA a reziliat abuziv contractul de antrepriză generală nr. 1885/2005 și a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor interese, cu obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 19,3 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 22 februarie 2005, părțile au încheiat contractul de antrepriză generală nr. 1885/2005, având ca obiect realizarea de căte reclamantă a secției de acoperiri metalice, suprafață compusă din echipamente și instalații specifice cât și lucrările de construcții menționate în anexa 2. În contractul părților s-a prevăzut la art. 8.1 lit. f) că acesta încetează de drept atunci când una din părți încalcă în mod repetat prevederile contractului, după ce a fost notificată că o nouă încălcare atrage după sine încetarea contractului. Totodată, s-a stipulat în art. 8.3 că prezentul contract nu va putea fi denunțat unilateral sub sancțiunea plății de daune interne.

A mai arătat instanța de fond că, așa cum a fost formulată în contract, clauza citată mai sus se încadrează în categoria pactelor comisorii de gradul III care pentru a opera este necesar ca partea ce nu și-a îndeplinit obligația să fi fost pusă în întârziere, în formele prevăzute de lege, știut fiind că, simpla ajungere la termen a obligației neexecutate nu este suficientă pentru a pune pe debitor în întârziere. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel SC M. SA SINAIA, solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței civile nr. 1830 din 17 noiembrie 2006, iar pe cale de excepție, repingerea acțiunii ca prematur introdusă, iar pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare și administrarea de probatorii, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

Primul motiv de apel se referă la excepția prematurității introducerii acțiunii, având în vedere că este vorba de o acțiune în pretenții, deci evaluabilă în bani, de natură comercială, fiind aplicabile dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., privind obligativitatea îndeplinirii concilierii directe anterior formulării cererii de cheare în judecată, iar instanța de fond nu a cenzurat acest aspect. Pentru a eluda dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., însă instanța trebuia să dea încadrarea corectă acțiunii, indiferent de temeiul legal pe care reclamanta l-a reținut ca temei de drept.

Al doilea motiv de apel se referă la fondul cauzei, susținând apelanta că avea la rândul său pretenții împotriva societății reclamante, însă nu a avut posibilitatea să facă întâmpinare și cerere reconvențională, deoarece, la primul termen de judecată, deși se afla la dosar o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, instanța a considerat suficiente actele prezentate numai de către una din părți, pentru a constata că s-a realizat abuziv contractul de antrepriză nr. 1885/2005. Se mai arată că instanța de fond a reținut că notificările transmise nu sunt în conformitate cu dispozițiile contractuale. Ori, în conformitate cu art. 8.2 lit. f) și art. 8.5 din contract, SC M. SA a procedat la notificarea reclamantei prin notificarea nr. 11634 din 21 noiembrie 2005 și notificarea nr. 12455 din 8 decembrie 2005 și nu cum în mod eronat a reținut instanța de fond în sentința pronunțată.

Mai arată apelanta că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea dispozițiilor procedurale, iar pe fond, lipsită de temei legal, deoarece aceasta nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, nu a administrat probatorii la judecarea în fond a cauzei. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia 51 din 28 martie 2007, a admis apelul formulat de pârâta SC M. SA împotriva sentinței nr. 1830 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu SC R. SRL. Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite excepția prematurității formulării cererii privind acordarea daunelor interese și respinge acest capăt de cerere ca prematur introdus (inadmisibil).

Menține în rest dispozițiile sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, privind constatarea rezilierii abuzive a contractului nr. 1185/2005, că primul capăt de cerere nu are caracterul „unei cereri evaluabile în bani”, în sensul dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., astfel că pentru această solicitare nu se impunea efectuarea procedurii prealabile. Însă, cererea privind acordarea daunelor interese în cunatum de 200.000 lei este o acțiune în pretenții, evaluabilă în bani, astfel că, față de dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., se impunea ca înainte de introducerea cererii de chemare în judecatăm reclamanta să fi încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC R. SRL BUCUREȘTI, criticând-o pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. C. proc. civ. și pentru nelegalitate dată cu aplicarea greșită a legii motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt, criticile recurentei privesc greșita obligare la plata sumei de 5.186,52 lei (RON) cu care a fost dată în debit, ca fiind taxă de timbru pentru capătul doi din acțiune privind obligarea pârâtei la plata de daune-interese de 200.000 lei pronunțând o hotărâre neteiminică și nelegală. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, desființarea în parte a deciziei din apel, în privința măsurii de dare în debit, precum și menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză. Acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL are caracterul unei acțiuni în constatare având ca temei de drept art. 111 C. proc. civ., menținut de recurentă, solicitând ca instanța să constate că pârâta SC M. SA „a reziliat abuziv contractul nr. 1885/2005 „iar în subsidiar a solicitat abligarea la 200.000 lei daune interese ca urmare a prejudiciului cerut. Criticile formulate de recurentă sunt întemeiate prin aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ., prin admiterea excepției prematurității formulării cererii privind acordarea daunelor interese și respingerea acestui capăt de cerere ca prematur introdus. Având în vedere că reclamanta a investit instanța cu o cerere în constatare prevăzută de art. 111 C. proc. civ. și că pentru această solicitare nu se impunea efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., nici pentru al doilea capăt de cerere privind daunele interese nu se impunea procedura concilierii prealabile pe principiul „accesorium sequitur principalem”. Așa fiind, sub acest aspect, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SRL. Casează decizia nr. 51 din 28 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2008.