ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3612/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3612/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 167/301/2007,
pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, reclamanta S.M. a chemat în
judecată B.C.R., solicitând instanței să dispună radierea sa din baza de date a
Biroului de Credit, întrucât și-a îndeplinit toate obligațiile ce decurgeau din
contractul de credit, la termenele stipulate, în mod nejustificat reținându-se
în sarcina acesteia o restanță de 60,39 lei la data de 24 mai 2005.
Prin sentința civilă nr.
1348 din 19 februarie 2007 Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția
de necompetență, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî
astfel instanța a reținut că cererea privește executarea unui contract de
credit, contract ce are o natură comercială, conform art. 3 pct. 11 C. com. și
litigiul are un obiect neevaluabil în bani; au fost avute în vedere
dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
După declinare cauza
a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului București sub nr. 10477/3/2007.
Prin sentința
comercială nr. 6055 din 3 mai 2007, Tribunalul București a respins acțiunea ca
neîntemeiată.
Pentru a hotărî
astfel instanța a reținut că reclamanta a achitat cu o întârziere mai mare de
30 de zile rata scadentă la 20 aprilie 2005, fapt necontestat de către aceasta.
S-a apreciat că
pârâta și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau comunicându-i reclamantei
depășirea termenului scadent cu consecințele pe care acesta le presupune,
achitarea de dobânzi penalizatoare și înscrierea în Biroul de Credit.
Împotriva acestei
sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Prin Decizia comercială
nr. 87 din 18 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,
a respins apelul.
Pentru a hotărî
astfel instanța a reținut că în mod corect prima instanță a reținut culpa
exclusivă a reclamantei în administrarea rambursării creditului, banca a
procedat la notificarea repetată a debitoarei comunicându-i cu privire la
riscul pe care îl implică nerespectarea clauzelor contractului, inclusiv cu
privire la înscrierea în evidența Biroului de Credit.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamanta S.M. invocând
dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea
recursului s-a susținut că din documentele depuse la dosar de BCR instanța le-a
reținut ca probă pe acelea care nu au legătură cu cauza, iar cele care fac
referire directă la suma cu care recurenta figurează în baza de date a Biroului
de credit au fost greșit apreciate; că există dovezi din care rezultă că
recurenta a achitat la timp și chiar anticipat ratele de credit; că recurenta a
achitat suma prevăzută în contract, dobânda aferentă acesteia și dobânda
majorată pentru ratele restante; că în legătură cu notificările din 3 mai 2005
și din 27 mai 2005 instanța nu are în vedere conținutul lor; că instanța nu
ține seama nici de suma care depășește 30 de zile, nici de graficul de
rambursare al contractului, nici de prevederile legale; că raportarea on-line a
datelor către Biroul de credit nu are nici o justificare a faptului că suma
raportată de B.C.R. nu corespunde realității deoarece funcționarii băncii au
obligația să verifice datele transmise, să intervină din proprie inițiativă
acolo unde sunt erori.
Verificând
regularitatea cererii de recurs în raport de prevederile art. 302
1
C.
proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Recurenta a invocat
în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea
criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, deoarece nu
se indică actul juridic care a fost interpretat greșit, pentru a face posibil
controlul judiciar.
În realitate
recurenta solicită instanței de recurs să reaprecieze situația de fapt prin
reanalizarea probelor și a concludenței acestora.
Vizând temeinicia
deciziei atacate și nu legalitatea acesteia, criticile nu sunt susceptibile de
a fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.
civ.
Astfel fiind, în
cauză sunt incidente dispozițiile art. 302
1
alin. (1) lit. c) care
stipulează expres că cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și în consecință Înalta
Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea
cererii de recurs declarată
de reclamanta S.M. împotriva Deciziei nr. 87 din 18
februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, conform art.
302
1
lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 decembrie 2008.