ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4066/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/ PI din 9

martie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petentul B.G., împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 200/P/2005.

Prin plângerea formulată petentul,

în calitate de reprezentant al părților vătămate B.M., B.D.M., a solicitat ca

prin hotărârea ce va fi pronunțată să fie desființată rezoluția Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 200/P/2005, iar cauza să fie

trimisă la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor T.M.

și G.A., judecători la Judecătoria Oravița, Ț.M., avocat în cadrul Baroului

Caraș-Severin, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289 C.

pen., de către judecătorul T.M., a infracțiunilor prevăzute de art. 289, 291,

323 C. pen., de judecătorul G.A. și a infracțiunii prevăzută de art. 291 C.

pen., de avocatul Ț.M.

În motivarea plângerii s-a precizat

că judecătorul T.M., la pronunțarea sentinței civile, în dosarul nr. 2061/2003,

a luat în considerare acte fictive și expertize topografice care nu cuprind

date reale, judecătorul G.A., soluționând contestația formulată împotriva

sentinței civile nr. 1383 pronunțată în dosarul nr. 1285/1999 al Tribunalului

Caraș-Severin, respingând contestația și motivând o hotărâre pronunțată pe baza

unor probe false, iar avocatul Ț.M., în acțiunea civilă ce a format obiectul

dosarului nr. 2061/2003 al Judecătoriei Oravița a menționat date false.

Prin rezoluția din 25 octombrie 2005

dată în dosarul nr. 200/P/2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a

dispus neînceperea urmăririi penale în cauză față de intimați.

Plângerea formulată de petent

împotriva rezoluției a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția din 20

decembrie 2004, în dosarul nr. 1309/II/2/2005.

Formulând plângere la instanța

competentă, Curtea de Apel Timișoara a reținut că în mod corect procurorul a

dispus neînceperea urmăririi penale în cauză pronunțând o soluție de respingere

a plângerii în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul expunând un istoric al cauzelor civile aflat pe rolul

instanțelor și susținând în continuare că intimații se fac vinovați de

infracțiunile susmenționate.

Examinând cauza atât din punct de

vedere al motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul nu

este fondat pentru considerentele ce urmează.

În mod corect procurorul a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimați.

Din verificările efectuate s-a

constatat că prin sentința civilă nr. 1383 din 19 noiembrie 2003 pronunțată de

Judecătoria Oravița, în dosarul nr. 2061/2003, s-a constatat valabilitatea

convenției de vânzare-cumpărare încheiată de R.A., R.G., cumpărători și D.S., vânzător,

la data de 23 august 1979 pentru imobilul înscris în CF nr. 788 – Oravița nr. top

1203 și a convenției încheiată, la data de 4 mai 1981, între cumpărătorii C.G.,

C.A., pentru imobilul înscris în C.F. nr. 788 – Oravița Montană, nr. top 1203

și a convenției încheiată la data de 4 mai 1981 între cumpărătorii K.C., K.Șt. și

vânzătorul M.G. pentru imobilul înscris în C.F.1535 – Oravița Montană nr. top

1204 în raport de care nu au fost exercitate căile de atac, definitivă prin

neapelare la data de 12 februarie 2004.

Hotărârile judecătorești nu pot fi

criticate decât prin căile legale de atac, astfel încât o hotărâre

judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune.

Intimații au desfășurat întreaga

activitate în temeiul legii îndeplinindu-și atribuțiile care le revin prin

pronunțarea unor soluții în raport de probele administrate, soluții ce puteau

fi verificate prin intermediul căilor legale de atac, ele nefiind exercitate în

cauză.

În mod corect a reținut instanța că

dacă petentul apreciază că acele convenții sunt false are posibilitatea să

formuleze plângere penală împotriva autorului falsului.

Sentința civilă nr. 1115 din 8 iunie

2005 pronunțată de Judecătoria Oravița, în dosarul nr. 1938/2004, judecător G.A.,

nu a fost desființată în căile de atac, ceea ce demonstrează că ea este

temeinică și legală.

Referitor la avocatul Ț. din cadrul

Baroului Reșița, rezoluția procurorului este, de asemenea, temeinică.

În sens procesual, dreptul la

acțiunea civilă desemnează numai posibilitatea persoanei de a se adresa

organului jurisdicțional în vederea apărării unui drept încălcat, fără ca

aceasta să implice în mod necesar și obținerea protecției juridice a acelui

drept.

Nu sunt generatoare de efecte

juridice și nu pot duce la aplicarea art. 292 C. pen., susținerile

reclamantului sau ale apărătorului acestuia dintr-o acțiune civilă, deoarece

ele sunt supuse unei verificări ulterioare, obligatorii a conținutului acestor

acțiuni, de către instanță, iar părțile din procesul civil respectiv au

posibilitatea de a contesta cele susținute de reclamant și de a contraproba.

Acțiunile în justiție nu fac parte

din categoria declarațiilor cu însușirea de a produce, potrivit legii,

consecințe juridice.

În consecință, instanța în mod

corect reține în considerentele hotărârii că, dacă reclamantul prin avocatul

ales are susțineri necorespunzătoare realității, instanța investită este

datoare să judece acțiunea în funcție de probele administrate, în cauză

nesăvârșindu-se o faptă penală.

Toate aceste considerente atrag

concluzia că hotărârea pronunțată este legală și temeinică și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul B.G. împotriva sentinței penale nr. 30/ PI din 9 martie

2006 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2006.