ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5609/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, prin rezoluția din 30 iunie 2003, a dispus neînceperea urmăririi

penale față de N.A., judecător, pentru infracțiunea de represiune nedreaptă

(art. 268 C. pen.), față de J.A., judecător și L.P.H., procuror, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 și art. 323 C. pen., iar față de P.S.,

consilier juridic, pentru infracțiunea prevăzută de art. 259 C. pen.

Prin plângerea penală făcută de

B.G., s-a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara efectuarea

de cercetări penale față de cei trei magistrați și față de consilierul juridic,

susținând petentul că N.A. judecător, cu rea-credință a ignorat excepția de

tardivitate a plângerii prealabile formulată împotriva sa de către P.S.,

urmărind prin aceasta să-l condamne, iar ceilalți doi magistrați s-au

solidarizat cu judecătorul care judecă cauza.

Cu privire la consilierul juridic

P.S., a arătat că acesta l-a denunțat calomnios, cu scopul de a ascunde fapte

penale (falsuri), pe care le-a comis pe parcursul judecării dosarului civil nr.

832/2000 al Judecătoriei Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, prin încheierea nr. 67/ PJ din 14 iunie 2004, a respins plângerea

petentului B.G. formulată împotriva rezoluției dată de procuror.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

În procesul penal intentat de B.D.,

fiica petentului, împotriva pârâților Spitalul Clinic Județean nr. 1 Timișoara,

Consiliul Local Timișoara, a fost depus un înscris, prin care îl încriminează

pe consilierul juridic P.S. de comiterea infracțiunilor de fals, uz de fals și

trafic de influență.

P.S. a formulat plângere penală,

pentru calomnie, cauza fiind înregistrată sub nr. 27106/2002, la Judecătoria

Timișoara și repartizată spre soluționare judecătorului N.A., care până în

prezent nu s-a pronunțat, întrucât nu este finalizată cercetarea

judecătorească.

Cererea de recuzare a judecătorului

N.A. a fost respinsă de către judecătorul J.A., cu motivarea inexistenței

cazului de incompatibilitate invocat de petent.

În această situație, se arată că în

mod corect s-a reținut că judecătorul N.A. nu a pus în mișcare acțiunea penală

și nu a dispus arestarea învinuitului, investirea instanței de judecată s-a

făcut la plângerea prealabilă a părți vătămate P.S., astfel că nu există infracțiunea

prevăzută de art. 268 C. pen., reclamată de petent.

De asemenea, se arată că, prin

respingerea cererii de recuzare, la judecarea căreia a participat și procurorul

L.P.H., nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor personale și ale asocierii pentru săvârșirea de

infracțiuni, întrucât fiecare dintre magistrații care au participat la

judecarea cauzei, au acționat în virtutea competenței, exercitându-și în mod

corect atribuțiile de serviciu.

Referitor la infracțiunea de

denunțare calomnioasă, pretins a fi comisă de P.S., se arată că s-a stabilit că

fapta nu există, întrucât cercetarea judecătorească cu privire la infracțiunea

de calomnie pentru care B.G. a fost chemat în judecată nu este terminată.

Față de cele menționate, s-a conchis

că plângerea penală nu este fondată, întrucât rezoluția de neînceperea urmării

penale este legală.

Împotriva încheierii nr. 67/ PJ din

14 iunie 2004, a declarat recurs petentul B.G., pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub următoarele aspecte: întâi, pentru că cercetarea

judecătorească, în cauza părții vătămate P.S., s-a terminat, prin achitarea

petentului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen.; în al doilea

rând, pentru că în raport de soluția de achitare, există infracțiunile

reclamate de el.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că, Judecătoria

Timișoara, potrivit sentinței penale nr. 985 din 16 aprilie 2004, aflătoare la

dosarul cauzei, l-a achitat pe B.G. de sub învinuirea infracțiunii prevăzută de

art. 206 C. pen., reclamată de P.S.

Dar soluția de achitare pronunțată

chiar de N.A., indiferent dacă a rămas sau nu definitivă, nu este de natură să

justifice existența faptelor, pretins a fi fost săvârșite de cei trei

magistrați (N.A., J.A. și L.P.H.), întrucât, așa cum rezultă din probele

administrate, la care instanța de fond a făcut referire, aceștia au acționat în

limitele competenței prevăzute de lege; din probele administrate nu rezultă că

N.A., judecător, pe parcursul soluționării plângerii prealabile a părții

vătămate P.S. ar fi săvârșit vreun act infracțional, de natura infracțiunii

prevăzută de art. 268 C. pen.; totodată, nu rezultă nici existența

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 323 C. pen., pretins a fi

săvârșite de J.A. și L.P.H., cu ocazia soluționării cererii de recuzare a

judecătorului N.A.

În privința lui P.S., care l-a

acționat în judecată pe petent, pentru infracțiunea prevăzută de art. 206 C.

pen., nu au existat, de asemenea, elemente care să justifice o altă soluție

decât cea de neînceperea urmăririi penale, respectiv de respingere a plângerii

petentului.

Față de cele menționate, soluția

primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul fondat, urmând să fie

respins, cu cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva încheierii nr. 67/

PI din 14 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr.

3155/P/2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2004.