ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1790/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6/ PI din 24 ianuarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 278 1 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L.P. împotriva rezoluției nr. 218/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și l-a obligat pe acesta la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 2 decembrie 2004, petentul M.L.P. a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 10682/P/2004 cauza prin care a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 218/ P din 30 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații N.E., procuror și C.I.L., judecător, cu motivarea că rezoluția este nelegală și netemeinică întrucât în cauză nu s-au făcut cercetări.

S-a constatat că în cauză petentul a formulat inițial plângere împotriva magistraților N.E. și C.I.L., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Plângerea a fost soluționată de procuror la 30 septembrie 2004, prin rezoluția dată în dosar nr. 218/P/2004 dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați, în baza art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen. Fiind nemulțumit de rezoluția emisă, petiționarul a formulat o nouă plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar la 22 octombrie 2004, prin rezoluția emisă, s-a confirmat soluția dată de procuror la 30 septembrie 2004. S-a stabilit că în cauză s-au respectat dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., atât în ceea ce privește competența cât și termenul de soluționare a plângerii, concluzionându-se că infracțiunea reclamată nu există. Împotriva hotărârii instanței de fond, petiționarul M.L.P., în termenul legal a formulat recurs susținând că hotărârea a fost dată cu „încălcarea premeditată a art. 278 1 alin. (1 2 ) C. proc. pen., s-a depășit intenționat termenul obligatoriu de 20 de zile de soluționare a dosarului”. În cuprinsul aceluiași memoriu depus la dosar a susținut că cei doi magistrați împotriva cărora s-a plâns se fac într-adevăr vinovați de abuz în serviciu contra intereselor sale afirmând că aceștia au „reale calități de torționari” și alte multe asemenea acuze. A solicitat în final judecarea recursului în lipsa sa și a depus mai multe înscrisuri pentru a dovedi cele afirmate în memoriul existent la dosar.

Recursul petiționarului este nefondat. Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, se constată că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că plângerea formulată de acest petent este neîntemeiată, iar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., este legală și temeinică. Cât privește critica recurentului petent, pe aspectul soluționării plângerii cu depășirea termenului prevăzut de lege de 20 de zile, nu poate fi reținută întrucât prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara emis la 20 octombrie 2004 se menționează că acest termen a fost depășit întrucât se constatase un viciu de procedură de citare cu una din părțile din proces la primul termen astfel încât s-au făcut demersuri corecte pentru respectarea cerinței prevăzute de art. 278 1 alin. (4) C. proc.

pen. Cum în speță intimații N.E. și C.I.L. nu au făcut altceva decât să-și îndeplinească în mod corespunzător îndatoririle de serviciu și cu respectarea prevederilor legale, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost pe deplin justificată. În consecință, motivele de casare invocate nu sunt întemeiate iar alte motive, susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu nu se constată, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, urmând să-l oblige pe acesta și la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.L.P. împotriva sentinței penale nr. 6/ PI din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2005.