ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1790/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6/

PI din 24 ianuarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 278

1

C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L.P.

împotriva rezoluției nr. 218/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și l-a obligat pe acesta la 300.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, la data de 2 decembrie 2004, petentul M.L.P.

a înregistrat pe rolul

Curții de Apel Timișoara, sub nr. 10682/P/2004 cauza prin care a formulat

plângere împotriva rezoluției nr. 218/ P din 30 septembrie 2004 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistrații N.E., procuror și C.I.L., judecător, cu motivarea că

rezoluția este nelegală și netemeinică întrucât în cauză nu s-au făcut

cercetări.

S-a constatat că în cauză

petentul a formulat inițial plângere împotriva magistraților N.E. și C.I.L.,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Plângerea a fost soluționată

de procuror la 30 septembrie 2004, prin rezoluția dată în dosar nr. 218/P/2004

dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați, în baza

art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.

Fiind nemulțumit de

rezoluția emisă, petiționarul a formulat o nouă plângere la Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar la 22 octombrie 2004,

prin rezoluția emisă, s-a confirmat soluția dată de procuror la 30 septembrie

2004.

S-a stabilit că în cauză

s-au respectat dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., atât în ceea ce

privește competența cât și termenul de soluționare a plângerii,

concluzionându-se că infracțiunea reclamată nu există.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, petiționarul M.L.P., în termenul legal a formulat recurs

susținând că hotărârea a fost dată cu „încălcarea premeditată a art. 278

1

alin. (1

2

) C. proc. pen., s-a depășit intenționat termenul

obligatoriu de 20 de zile de soluționare a dosarului”.

În cuprinsul aceluiași

memoriu depus la dosar a susținut că cei doi magistrați împotriva cărora s-a

plâns se fac într-adevăr vinovați de abuz în serviciu contra intereselor sale

afirmând că aceștia au „reale calități de torționari” și alte multe asemenea

acuze. A solicitat în final judecarea recursului în lipsa sa și a depus mai

multe înscrisuri pentru a dovedi cele afirmate în memoriul existent la dosar.

Recursul petiționarului este

nefondat.

Analizând întreg materialul

probator administrat în cauză, se constată că instanța de fond a apreciat în

mod corect faptul că plângerea formulată de acest petent este neîntemeiată, iar

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunea de abuz în

serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., este legală și temeinică.

Cât privește critica

recurentului petent, pe aspectul soluționării plângerii cu depășirea termenului

prevăzut de lege de 20 de zile, nu poate fi reținută întrucât prin rezoluția

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara emis la

20 octombrie 2004 se menționează că acest termen a fost depășit întrucât se

constatase un viciu de procedură de citare cu una din părțile din proces la

primul termen astfel încât s-au făcut demersuri corecte pentru respectarea

cerinței prevăzute de art. 278

1

alin. (4) C. proc. pen.

Cum în speță intimații N.E.

și C.I.L. nu au făcut altceva decât să-și îndeplinească în mod corespunzător

îndatoririle de serviciu și cu respectarea prevederilor legale, instanța de

fond a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen., astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost pe

deplin justificată.

În consecință, motivele de

casare invocate nu sunt întemeiate iar alte motive, susceptibile de a fi luate

în considerare din oficiu nu se constată, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționar, urmând să-l oblige pe acesta și la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul M.L.P. împotriva sentinței penale nr. 6/ PI

din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 martie 2005.