ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5786/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43 din 20 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Z.L., împotriva rezoluției nr. 845/P/2002 din 10 ianuarie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A fost obligat petentul la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 845/P/2002 din 10 ianuarie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul C.L., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

și a procurorului P.I., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 248 1 C. pen. În fapt, petentul Z.L. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de cei doi magistrați, pentru faptul că aceștia, participând la soluționarea unui dosar penal, procurorul a pus concluzii considerate de petent greșite și de natură să dezavantajeze, iar judecătorul, tot în opinia petentului, a tergiversat cercetarea judecătorească și în final a pronunțat o hotărâre care îi este defavorabilă. În motivarea soluției de urmărire penală procurorul a arătat că aprecierea temeiniciei și legalității hotărârii judecătorești exced activităților de cercetare penală, fiind atribuții ale instanțelor superioare de control judiciar sesizate de părți prin căile legale de atac.

Împotriva rezoluției procurorului, petentul Z.L. a formulat plângere la conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Prin rezoluția nr. 1577/II-2/2003 din 29 septembrie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului cu motivarea în esență că, atât concluziile procurorului de ședință cât și hotărârea pronunțată de judecător în cauză nu pot constitui obiect de critică decât în căile de atac, prevăzute de lege. Împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată petentul Z.L. a formulat plângere în fața instanței, reiterând motivele din plângerea penală, formulată împotriva celor doi magistrați.

Petentul a adresat aceeași plângere, în două exemplare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care ajunsă la prima instanță, a fost înregistrată sub nr. 1096/2004 și 1354/2004. La termenul comun din 29 aprilie 2004 cele două dosare având același obiect și aceleași părți, au fost conexate. Prima instanță a solicitat și au fost atașate la dosarul cauzei, dosarele nr. 845/P/2002 și nr. 1577/II-2/2003 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În urma examinării materialului probator administrat s-a constatat că plângerea este neîntemeiată, deoarece concluziile puse de procurorul de ședință cât și hotărârea pronunțată de judecător nu pot face obiectul unei cercetări penale, ele putând fi cenzurate numai de instanțele de control judiciar în căile legale de atac, la solicitarea părților interesate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul Z.L., solicitând admiterea lui și în principal infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția din 22 martie 2004 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar în subsidiar, având în vedere decizia penală nr. 381/2004 a Tribunalului București, restituirea dosarului la procuror pentru reexaminarea plângerii. Recursul declarat nu este fondat. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, concluziile puse de procurorul de ședință cât și hotărârea pronunțată de judecător în cauza cu care a fost investit, nu pot face obiectul unei cercetări penale, acestea putând fi verificate numai de instanțele de control judiciar, în căile legale de atac, la cererea părților interesate.

Prin urmare, nefiind comise infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către intimata C.L. și infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată, de către procurorul P.I., urmează ca recursul declarat de petiționar să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Z.L., împotriva sentinței penale nr. 43 din 20 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2004.