ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4157/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din

10 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul

nr. 2860/2/2006, s-a respins plângerea formulată de petentul D.C. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, la data de 4 noiembrie 2004, în dosarul nr. 2490/P/2004,

precum și împotriva rezoluției procurorului general al acestei unități de

parchet, nr. 277/II-2/2005 din 9 februarie 2005, constatându-se că există

autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul acestei instanțe sub nr. 2860/2/2006 ca urmare a declinării competenței de

soluționare a cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea

Curții de Apel București, prin sentința penală nr. 21 din 17 ianuarie 2006,

petentul D.C. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 15115/5077/2005 din

9 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Petentul, legal citat, nu

s-a prezentat în instanță. A fost atașat dosarul nr. 15115/5077/2005 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând actele și

lucrările dosarului sus-menționat, Curtea, a constatat că pe rolul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înregistrată la data de 8

septembrie 2004, plângerea numitului D.C. formulată împotriva magistratului C.C.M.,

judecător în cadrul Judecătoriei Sector 2 București, prin care solicita

efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția nr. 2490/P/2004

din 4 noiembrie 2004 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul

art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul C.C.M. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că

nu au fost săvârșite fapte de natură penală.

Împotriva acestei rezoluții

a formulat plângere, în temeiul art. 275 și urm. C. proc. pen., petentul D.C.

Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția nr. 277/II-2/2005

din 9 februarie 2005, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.

Împotriva acestor rezoluții

petentul a formulat plângere adresând-o Consiliului Superior al Magistraturii,

plângere care a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Prin rezoluția din 5

septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 15115/5077/2005, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

a respins, ca neîntemeiată, sesizarea formulată de petentul D.C., apreciind că

împotriva celor două rezoluții, trebuie să facă plângeri la instanțe competente

să judece cauza.

Curtea a constatat că, prin

cererea care face obiectul prezentului dosar, petentul a formulat, practic,

plângere împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Din dosarul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București a reieșit că cele două rezoluții împotriva

cărora petentul face plângeri au fost comunicate la 16 noiembrie 2004 și, de

asemenea, prin sentința penală nr. 20 din 8 martie 2005 a Curții de Apel

București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 5242 din 16

septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de D.C. împotriva rezoluției din 9 februarie 2005

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 277/II/2/2005

fiind atașată în copie și sentința Curții de Apel București.

Față de cele expuse, Curtea a

constatat că petentul D.C. a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., împotriva acelorași rezoluții (277/II/2/2005 și 2490/P/2004), plângere

soluționată de Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 5242 din 16

septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție existând autoritate de

lucru judecat (aceleași părți, D.C., C.C., același obiect, plângere împotriva

rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 277/II7”/2005

prin care a fost soluționată plângerea împotriva rezoluției 2490/P/2004 din 4

noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, aceeași

cauză, art. 278

1

C. proc. pen.).

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petentul D.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris care sunt motivele de

recurs; totodată, deși a fost legal citat, recurentul – petent nu s-a prezentat

în fața instanței pentru a-și motiva oral recursul.

Examinând recursul declarat

de petent sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, instanța de fond

apreciind în mod corect că în cauză există autoritate de lucru judecat în

raport de rezolvarea dată plângerii formulate în baza art. 278

1

C.

proc. pen., prin sentința penală nr. 20 din 8 martie 2005 a Curții de Apel

București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 5242 din 16

septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente,

constatând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, văzând și

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va

respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod,

va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 84 din 10

mai 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 iunie 2006.