ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului
constată următoarele:
La data de 27 octombrie 2009 se
înregistrează pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată
de petentul C.D. împotriva rezoluției nr. 1526/P/2008 a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru soluționarea plângerii, a fost
atașat dosarul nr. 1526/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Din analiza lucrărilor dosarului rezultă
că la data de 11 noiembrie 2008 petentul a formulat plângere penală împotriva
magistratului J.C. judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece
consideră că aceasta a încălcat prevederile art. 50 C. proc. pen. raportat la
art. 47 alin. (1) C. proc. pen.
Cu ocazia soluționării dosarelor nr. 33781/2/2005
și nr. 7996/2/2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În urma analizării celor două dosare a
rezultat că:
- prin decizia penală nr. 4333/05/2006,
dosarul nr. 33781/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, s-a dispus admiterea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București, (care a avut în vedere greșita individualizare a
pedepselor aplicate inculpatului) și inculpatul C.D. (care a avut în vedere
aspecte cu privire la starea sa de arest) împotriva deciziei penale nr. 218 din
17 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pentru cauze cu
minori și de familie. Decizia a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei
pentru judecarea apelului declarat de inculpat și Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel București împotriva sentinței penale nr. 219 din 08 martie 2005 la Tribunalul București, secția I penală. S-a menținut starea de arest a inculpatului.
- prin decizia penală nr. 975 din 22
februarie 2007 în dosarul nr. 7994/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva
deciziei penale nr. 794/A din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția
a II-a penală pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală
atacată și sentința penală nr. 291 din 08 martie 2005 a Tribunalului București,
secția I penală, și dispune cu privire la fondul cauzei.
Prin rezoluția nr. 1526/P/2008 din 17
august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul J.C. judecător la
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248
1
C.
pen.
Pentru a se dispune această soluție s-a avut
în vedere faptul că nu ne aflăm în prezența unei cauze de incompatibilitate
întrucât în primul caz magistratul s-a pronunțat numai cu privire la existența
unor chestiuni procedurale fără a realiza aspecte nefiind fondul cauzei, iar în
al doilea caz, magistratul s-a pronunțat cu privire la aspecte care nu fac
fondul cauzei.
De asemenea s-a reținut că aceste
incidente procedurale nu poate constitui un temei pentru tragerea la
răspunderea penală a magistratului.
Împotriva acestei rezoluții a formulat
plângere petentul C.D. ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 9313/4513/II/2
/2009 din 21 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție.
Împotriva acestei rezoluții, în termen
legal; în baza dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen. a formulat
plângere petentul C.D., reiterând aceleași motive invocate în plângerea penală
adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând
anularea celor două hotărâri pronunțate de magistrat și trimiterea cauzei la Parchet pentru continuarea cercetărilor.
Analizând temeiurile existente la dosar
se reține că plângerea formulată de petent nu este întemeiată, urmând a fi
respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:
Din analiza deciziei penale nr. 4333/05/2006
rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de
Parchet și inculpat și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța
de apel având în vedere aspectele de procedură invocate, fără a fi antamat
fondul cauze.
Ca atare, deși magistratul J.C. a
participat ulterior la judecarea recursului declarat de inculpat nu poate
atrage incompatibilitatea judecătorului în cauză, nefiind incidente
dispozițiile art.47 C. proc. pen.
În altă ordine de idei, chiar și în
situația în care ar exista un caz de incompatibilitate a judecătorului, această
împrejurare nu poate constitui un temei pentru tragerea la răspunderea penală
nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248
1
C. pen., ca atare în mod corect s-a reținut prin rezoluția atacată ca faptă nu
există.
Incompatibilitatea reprezintă un incident
procedural ce se soluționează fie ca urmare a recuzării judecătorului de către
oricine dintre părți sau ca urmare a cererii de abținere formulată chiar de
către judecător, acest incident procedural fiind o cale de a evita încălcarea
principiilor obiectivității și imparțialității judecătorului.
Cum judecătorul nu a antamat fondul
cauzei cu ocazia pronunțării deciziei penale nr. 4333/05/2006 Înalta Curte
apreciază că nu există cazul de incompatibilitate invocat și, în nici un caz nu
poate constitui un temei pentru formularea unei plângeri penale, motiv pentru
care urmează ca în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să
respingă plângerea formulată de petent ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea
formulată de petiționarul C.D. împotriva rezoluției nr. 1526/P/2008 din 17
august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul la plata sumei de 200
lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi
22 ianuarie 2010.