ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: La data de 27 octombrie 2009 se înregistrează pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petentul C.D. împotriva rezoluției nr. 1526/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru soluționarea plângerii, a fost atașat dosarul nr. 1526/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Din analiza lucrărilor dosarului rezultă că la data de 11 noiembrie 2008 petentul a formulat plângere penală împotriva magistratului J.C. judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece consideră că aceasta a încălcat prevederile art. 50 C. proc.

pen. raportat la art. 47 alin. (1) C. proc. pen. Cu ocazia soluționării dosarelor nr. 33781/2/2005 și nr. 7996/2/2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. În urma analizării celor două dosare a rezultat că: - prin decizia penală nr. 4333/05/2006, dosarul nr. 33781/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, (care a avut în vedere greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului) și inculpatul C.D. (care a avut în vedere aspecte cu privire la starea sa de arest) împotriva deciziei penale nr. 218 din 17 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pentru cauze cu minori și de familie.

Decizia a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru judecarea apelului declarat de inculpat și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 219 din 08 martie 2005 la Tribunalul București, secția I penală. S-a menținut starea de arest a inculpatului. - prin decizia penală nr. 975 din 22 februarie 2007 în dosarul nr. 7994/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 794/A din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 291 din 08 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, și dispune cu privire la fondul cauzei.

Prin rezoluția nr. 1526/P/2008 din 17 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul J.C. judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 1 C. pen. Pentru a se dispune această soluție s-a avut în vedere faptul că nu ne aflăm în prezența unei cauze de incompatibilitate întrucât în primul caz magistratul s-a pronunțat numai cu privire la existența unor chestiuni procedurale fără a realiza aspecte nefiind fondul cauzei, iar în al doilea caz, magistratul s-a pronunțat cu privire la aspecte care nu fac fondul cauzei.

De asemenea s-a reținut că aceste incidente procedurale nu poate constitui un temei pentru tragerea la răspunderea penală a magistratului. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul C.D. ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 9313/4513/II/2 /2009 din 21 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei rezoluții, în termen legal; în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. a formulat plângere petentul C.D., reiterând aceleași motive invocate în plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând anularea celor două hotărâri pronunțate de magistrat și trimiterea cauzei la Parchet pentru continuarea cercetărilor.

Analizând temeiurile existente la dosar se reține că plângerea formulată de petent nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează: Din analiza deciziei penale nr. 4333/05/2006 rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchet și inculpat și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel având în vedere aspectele de procedură invocate, fără a fi antamat fondul cauze. Ca atare, deși magistratul J.C. a participat ulterior la judecarea recursului declarat de inculpat nu poate atrage incompatibilitatea judecătorului în cauză, nefiind incidente dispozițiile art.47 C. proc. pen.

În altă ordine de idei, chiar și în situația în care ar exista un caz de incompatibilitate a judecătorului, această împrejurare nu poate constitui un temei pentru tragerea la răspunderea penală nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248 1 C. pen., ca atare în mod corect s-a reținut prin rezoluția atacată ca faptă nu există. Incompatibilitatea reprezintă un incident procedural ce se soluționează fie ca urmare a recuzării judecătorului de către oricine dintre părți sau ca urmare a cererii de abținere formulată chiar de către judecător, acest incident procedural fiind o cale de a evita încălcarea principiilor obiectivității și imparțialității judecătorului.

Cum judecătorul nu a antamat fondul cauzei cu ocazia pronunțării deciziei penale nr. 4333/05/2006 Înalta Curte apreciază că nu există cazul de incompatibilitate invocat și, în nici un caz nu poate constitui un temei pentru formularea unei plângeri penale, motiv pentru care urmează ca în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă plângerea formulată de petent ca nefondată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.D. împotriva rezoluției nr. 1526/P/2008 din 17 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.