ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție petentul C.C. a solicitat în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., desființarea rezoluțiilor nr. 105/ P din 3 noiembrie 2006 și nr. 244/ P din 15 noiembrie 2006 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și trimiterea cauzelor la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Examinând lucrările dosarului Înalta Curte reține, următoarele: Petentul a formulat plângere penală împotriva procurorului E.I. din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și judecătorului M.I. de la Curtea de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248, 268 și 289 C. pen., primul prin trimiterea sa abuzivă în judecată, iar al doilea prin condamnarea sa greșită prin sentința penală nr. 34 din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel București.

În urma actelor premergătoare efectuate s-a constatat că procurorul și-a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu prin trimiterea în judecată a petentului pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 și 291 C. pen., iar judecătorul, pe baza probelor administrate care au dovedit faptele și vinovăția a pronunțat o hotărâre de condamnare legală și temeinică. Drept urmare procurorul prin rezoluția nr. 105/P/2006 a dispus neînceperea urmăririi penale față de procuror și judecător, soluție confirmată de procurorul șef ierarhic superior prin rezoluția nr. 14747/6235/2006. Același petent a formulat plângere împotriva procurorului L.C., judecătorilor D.A.M., P.M. și I.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 și 246 C. pen.

și a experților B.A., B.D.S. și N.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, 289, 246 și 323 C. pen., primul cu ocazia soluționării dosarelor nr. 1313/P/2000, iar judecătorii prin soluția pronunțată prin decizia nr. 6586 din 22 noiembrie 2005. În urma verificărilor, prin actele premergătoare efectuate, s-a constatat că atât procurorul cât și judecătorii și-au îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, cu ocazia soluționării dosarelor sus menționate, astfel că în mod just s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia, soluție confirmată de procurorul ierarhic superior prin rezoluția nr. 15089/6439/2006. Prin aceeași rezoluție nr. 244/P/2006, partea din cauză referitoare la plângerea împotriva experților B.A., B.D.S.

și N.A. a fost disjunsă și s-a trimis cauza pentru soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București. În concluzie pentru considerentele arătate cele 2 soluții se constată că sunt legale și temeinice. Drept urmare, urmează ca plângerea petentului să fie respinsă ca nefondată, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.C. împotriva rezoluțiilor nr. 105/P/2006 din 3 noiembrie 2006 și nr. 244/P/2006 din 15 noiembrie 2006 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, pe care le menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2007.