ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 560

din 4 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis plângerea

petiționarului I.D.C., formulată împotriva procurorului V.A. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Prin menționata plângere

petiționarul solicită cercetarea procurorului V.A. motivat de faptul că acesta,

în funcția de procuror șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 12119/5125/2006

din 5 octombrie 2006, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului I.D.C.

formulată împotriva rezoluției nr. 1050/P/2005 din 19 septembrie 2006 prin care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii O.D.E. și A.C.G.,

de la Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. și art. 291 C.

pen., la plângerea aceluiași petiționar.

Urmare actelor premergătoare

efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 51/P/2007 din 19 iunie 2007 procurorul a

dispus neînceperea urmăririi penale față de V.A. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., constatând că faptele magistraților, investiți cu

soluționarea unor cauze, constând în aprecierea și interpretarea unor probe, nu

au conotații penale și că soluțiile dispuse în astfel de cauze nu pot fi

reformate prin plângeri împotriva magistraților.

Plângerea petiționarului

împotriva acestei soluții de neurmărire a fost respinsă prin rezoluția nr. 9821/3871/2007

din 31 iulie 2007 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției de

neurmărire nr. 51/P/2007 din 19 iunie 2007 petiționarul I.D.C. a formulat

plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., la judecător, fără

însă să indice concret motivele de critică a acestei soluții.

Verificând rezoluția de

neurmărire atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosar, Curtea

constată că plângerea petiționarului I.D.C. este nefondată.

Așa cum s-a arătat,

procurorul șef V.A. de la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din

Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost investit legal,

în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., cu soluționarea plângerii

petiționarului împotriva rezoluției de neurmărire nr. 1050/P/2005 din 19

septembrie 2006.

Soluția de respingere a

plângerii, adoptată prin rezoluția nr. 12119/5152/2006 din 5 octombrie 2006,

este dintre cele prevăzute de lege și reprezintă aprecierea procurorului șef V.A.

rezultată din analiza materialului probator aflat la dosar.

Nici din plângerea

petiționarului, nici din alte date nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea

vreunei infracțiuni de către procurorul șef în legătură cu soluția criticată.

Față de cele ce preced, se

constată că rezoluția nr. 51/P/2007 din 19 iunie 2007 prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de V.A. este legală și temeinică, astfel

încât plângerea petiționarului I.D.C. urmează să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul I.D.C. împotriva rezoluției din 19 iunie

2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 51/P/2007, pe care o menține.

Obligă petiționarul la 160

lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 noiembrie 2007.