ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 560 din 4 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis plângerea petiționarului I.D.C., formulată împotriva procurorului V.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare. Prin menționata plângere petiționarul solicită cercetarea procurorului V.A. motivat de faptul că acesta, în funcția de procuror șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 12119/5125/2006 din 5 octombrie 2006, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului I.D.C.

formulată împotriva rezoluției nr. 1050/P/2005 din 19 septembrie 2006 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii O.D.E. și A.C.G., de la Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen. și art. 291 C. pen., la plângerea aceluiași petiționar. Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 51/P/2007 din 19 iunie 2007 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., constatând că faptele magistraților, investiți cu soluționarea unor cauze, constând în aprecierea și interpretarea unor probe, nu au conotații penale și că soluțiile dispuse în astfel de cauze nu pot fi reformate prin plângeri împotriva magistraților.

Plângerea petiționarului împotriva acestei soluții de neurmărire a fost respinsă prin rezoluția nr. 9821/3871/2007 din 31 iulie 2007 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva rezoluției de neurmărire nr. 51/P/2007 din 19 iunie 2007 petiționarul I.D.C. a formulat plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., la judecător, fără însă să indice concret motivele de critică a acestei soluții. Verificând rezoluția de neurmărire atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosar, Curtea constată că plângerea petiționarului I.D.C. este nefondată. Așa cum s-a arătat, procurorul șef V.A. de la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost investit legal, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., cu soluționarea plângerii petiționarului împotriva rezoluției de neurmărire nr. 1050/P/2005 din 19 septembrie 2006. Soluția de respingere a plângerii, adoptată prin rezoluția nr. 12119/5152/2006 din 5 octombrie 2006, este dintre cele prevăzute de lege și reprezintă aprecierea procurorului șef V.A. rezultată din analiza materialului probator aflat la dosar. Nici din plângerea petiționarului, nici din alte date nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni de către procurorul șef în legătură cu soluția criticată. Față de cele ce preced, se constată că rezoluția nr. 51/P/2007 din 19 iunie 2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.A. este legală și temeinică, astfel încât plângerea petiționarului I.D.C.

urmează să fie respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul I.D.C. împotriva rezoluției din 19 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 51/P/2007, pe care o menține. Obligă petiționarul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2007.