ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 28 noiembrie 2007, s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată

de petiționarul U.P. împotriva rezoluției din 19 septembrie 2007 dată în

dosarul nr. 448/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Plângerea petiționarului nu este fondată.

Prin plângerile succesive adresate parchetului,

petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților I.G., L.V.

și R.S. – procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și B.A.

– judecător în cadrul Curții de Apel Galați, sub aspectul pretinsei săvârșiri a

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264

C. pen. În

motivarea plângerii, petiționarul a criticat modul de instrumentare și,

respectiv, soluționare, a mai multor cauze penale pe care petiționarul le

inițiase, susținând că s-au dispus soluții nelegale, prin care au fost

favorizate persoanele reclamate și s-a favorizat sustragerea de la răspundere

penală a acestora.

Prin rezoluția din 19 septembrie 2007 dată în dosarul

nr. 448/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin.

(4) și (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de intimații magistrați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 246 și art. 264

C. pen.

S-a reținut, în esență, că dispunerea soluțiilor de

neîncepere a urmăririi penale față de persoanele reclamate de petiționar nu

constituie un act de abuz în serviciu sau de favorizare a acestora, atâta vreme

cât soluțiile dispuse au fost motivate, iar legalitatea și temeinicia acestora

s-a confirmat, atât în urma controlului ierarhic, cât și a celui judecătoresc.

Totodată, s-a reținut că, pentru antrenarea

răspunderii penale a unui magistrat sunt necesare indicii clare, în sensul

săvârșirii unei infracțiuni, și nu simpla nemulțumire a unei părți referitor la

soluția dispusă, pe care o consideră drept abuzivă sau partinică, fără însă a

se prezenta nici un element care să susțină această acuzație.

Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost

ulterior confirmată prin rezoluția nr. 12427/4957/2007 din 15 octombrie 2007 a

procurorului șef de secție.

Din examinarea lucrărilor și actelor

dosarului, rezultă că soluția dispusă în cauză este temeinică și legală,

întrucât intimații magistrați și-au îndeplinit, în mod corect, atribuțiile de

serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare

efectuate în cauză, magistrații procurori și-au îndeplinit atribuțiile de

serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, soluționând pe baza actelor de

cercetare efectuate, plângerile penale ale petiționarului. Astfel, în mod

corect s-a constatat că plângerile petiționarului nu pot face obiectul unei

eventuale cercetări penale, întrucât verificarea legalității și temeiniciei

soluțiilor dispuse de magistrați se realizează prin intermediul căilor de atac

prevăzute de lege, modul de soluționare de către intimații procurori a

plângerilor petiționarului neputând constitui infracțiunile incriminate de

legiuitor, prin textele art. 246 și art. 264 C. pen.

Nici celelalte critici ale petiționarului, care se

referă la modul de soluționare a cauzei de către intimatul judecător, nu pot

constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistratului sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de petiționar.

Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție

în cadrul instanțelor de judecată, își desfășoară activitatea în temeiul legii,

având obligația să-și îndeplinească atribuțiile ce le revin, prin pronunțarea

unor soluții legale și temeinice, în raport de probele administrate, ce pot fi

verificate și desființate prin intermediul căilor legale de atac.

Desfășurarea activității de jurisdicție nu poate fi

concepută fără independența și autonomia acelora care realizează sau

înfăptuiesc justiția, principiu înscris în Constituție și în Statutul Magistraților.

Așa fiind, hotărârile judecătorești nu pot fi

criticate decât prin intermediul căilor legale de atac, astfel că o hotărâre

judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune.

În raport de considerentele expuse, se constată că rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, urmând a fi

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul U.P. împotriva rezoluției din

19 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dată în dosarul nr. 448/P/2007,

rezoluție pe care o menține.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu

recurs.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 ianuarie 2008.