ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 28 noiembrie 2007,

s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

plângerea formulată de petiționarul U.P. împotriva rezoluției din 19 septembrie

2007 dată în dosarul nr. 448/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Plângerea petiționarului nu

este fondată.

Prin plângerile succesive

adresate parchetului, petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a

magistraților I.G., L.V. și R.S., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați și B.A., judecător în cadrul Curții de Apel Galați, sub

aspectul pretinsei săvârșiri a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264

C. pen. În motivarea plângerii, petiționarul a criticat modul de

instrumentare și, respectiv, soluționare, a mai multor cauze penale pe care

petiționarul le inițiase, susținând că s-au dispus soluții nelegale, prin care

au fost favorizate persoanele reclamate și s-a favorizat sustragerea de la

răspundere penală a acestora.

Prin rezoluția din 19

septembrie 2007 dată în dosarul nr. 448/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a

dispus, în baza art. 228 alin. (4) și (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații magistrați pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264

C. pen.

S-a reținut, în esență, că

dispunerea soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele

reclamate de petiționar nu constituie un act de abuz în serviciu sau de

favorizare a acestora, atâta vreme cât soluțiile dispuse au fost motivate, iar

legalitatea și temeinicia acestora s-a confirmat, atât în urma controlului

ierarhic, cât și a celui judecătoresc.

Totodată, s-a reținut că,

pentru antrenarea răspunderii penale a unui magistrat sunt necesare indicii

clare, în sensul săvârșirii unei infracțiuni, și nu simpla nemulțumire a unei

părți referitor la soluția dispusă, pe care o consideră drept abuzivă sau partinică,

fără însă a se prezenta nici un element care să susțină această acuzație.

Rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale a fost ulterior confirmată prin rezoluția nr. 12427/4957/2007

din 15 octombrie 2007 a procurorului șef de secție.

Din examinarea lucrărilor și

actelor dosarului, rezultă că soluția dispusă în cauză este temeinică și

legală, întrucât intimații magistrați și-au îndeplinit, în mod corect,

atribuțiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale

petiționarului.

Într-adevăr, așa cum rezultă

din actele premergătoare efectuate în cauză, magistrații procurori și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale,

soluționând pe baza actelor de cercetare efectuate, plângerile penale ale petiționarului.

Astfel, în mod corect s-a constatat că plângerile petiționarului nu pot face

obiectul unei eventuale cercetări penale, întrucât verificarea legalității și

temeiniciei soluțiilor dispuse de magistrați se realizează prin intermediul

căilor de atac prevăzute de lege, modul de soluționare de către intimații

procurori a plângerilor petiționarului neputând constitui infracțiunile

incriminate de legiuitor, prin textele art. 246 și 264 C. pen.

Nici celelalte critici ale

petiționarului, care se referă la modul de soluționare a cauzei de către

intimatul judecător, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere

penală a magistratului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate de

petiționar.

Persoanele care îndeplinesc

o activitate de jurisdicție în cadrul instanțelor de judecată, își desfășoară

activitatea în temeiul legii, având obligația să-și îndeplinească atribuțiile

ce le revin, prin pronunțarea unor soluții legale și temeinice, în raport de

probele administrate, ce pot fi verificate și desființate prin intermediul

căilor legale de atac.

Desfășurarea activității de

jurisdicție nu poate fi concepută fără independența și autonomia acelora care

realizează sau înfăptuiesc justiția, principiu înscris în Constituție și în

Statutul Magistraților.

Așa fiind, hotărârile

judecătorești nu pot fi criticate decât prin intermediul căilor legale de atac,

astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o

infracțiune.

În raport de considerentele

expuse, se constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este

temeinică și legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul U.P. împotriva rezoluției din 19 septembrie

2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 448/P/2007, rezoluție pe care o

menține.

Obligă petiționarul la plata

sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2008.