ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La datele de 21 februarie 2007 și, respectiv, 22 martie 2007, s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerile formulate de petiționarul I.D.C. împotriva rezoluției nr. 148/P/2006 din 12 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. La termenul din 14 iunie 2007, Înalta Curte, apreciind că se impune conexarea celor două plângeri, pentru care se formaseră dosare diferite, dat fiind că au același obiect, a dispus conexarea lor. Plângerile petiționarului, formulate în scris împotriva rezoluției sus-menționate, sunt nefondate.

Petiționarul a formulat plângere împotriva magistratului-procuror V.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., susținând că acesta, în calitate de șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus, în mod abuziv, soluția de neîncepere a urmăririi penale, neefectuând cercetările necesare într-un dosar în care petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a doi magistrați-procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Prin rezoluția nr. 148/P/2006 din 12 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.A.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reținându-se, în esență, că nu există indicii că acesta și-ar fi încălcat în vreun fel atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării dosarului în care petiționarul a formulat plângere penală, simpla împrejurare că persoana vătămată este nemulțumită de soluția dispusă neputând realiza conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau al vreunei alte infracțiuni, atâta timp cât nu există nici un indiciu că acesta ar fi săvârșit vreo faptă penală cu ocazia îndeplinirii activității de jurisdicție. S-a mai reținut că nemulțumirile persoanei vătămate, referitoare la conținutul unei rezoluții, constituie doar temei pentru formularea unei plângeri conform prevederilor art. 278 1 C. proc.

pen. și nu pot face obiectul unei plângeri penale. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior confirmată prin rezoluția nr. 2935/1037/2007 din 27 februarie 2007 a procurorului șef de secție. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că plângerile petiționarului sunt nefondate, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză fiind legală și temeinică. Așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, nu există indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală, intimatul V.A. soluționând, în mod corect și în conformitate cu atribuțiile sale de serviciu, plângerea petiționarului. Pentru aceste considerente, urmează ca plângerile petiționarului să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarul I.D.C. împotriva rezoluției nr. 148/P/2006 din 12 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2007.