ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

penale de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, la data de 28 februarie 2008, petiționarul A.I., a solicitat tragerea

la răspundere penală a magistratului procuror C.M. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile prev. de art.

246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., săvârșite cu prilejul

soluționării Dosarelor nr. 430/P/2008 și nr. 449/P/2008 ale Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Urmare actelor

premergătoare efectuate în cauză procurorul a dispus, în temeiul dispozițiilor art.

228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de magistratul procuror C.M. sub aspectul infracțiunilor

prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen.

În esență, procurorul

reține că Dosarul cu nr. 430/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a avut ca

obiect plângerea formulată de același petiționar împotriva magistratului procuror

S.L. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., petiționarul

fiind nemulțumit de soluția adoptată de acesta în Dosarul nr. 1585/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Prin rezoluția nr. 1585/P/2003

magistratul procuror S.L. a dispus conform art. 228 alin. (4) C. proc. pen.

rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

magistrații judecători I.G., M.D.M. și P.M. de la Înalta Curte de Casație și

Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art.

264 C. pen. și art. 289 C. pen.

Ulterior, prin

rezoluția nr. 430/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, din 14 aprilie 2008,

adoptată de magistratul procuror C.M., s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de procurorul S.L. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.

de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen.

Dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, sub nr. 449/P/2008 a avut ca obiect plângerea formulată de

același petiționar împotriva magistratului procuror G.D.L. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art.

264 C. pen. și art. 289 C. pen., petiționarul fiind nemulțumit de soluția

adoptată de acest magistrat în dosarul nr. 116/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Prin rezoluția nr. 449/P/2008,

din 16 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistratul procuror G.D.L.

Soluția adoptată de

magistratul procuror C.M. în Dosarul nr. 449/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a fost menținută prin rezoluția nr. 5297/3157/II/2/2008

din data de 14 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a respins, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul A.I.

Raportat la aceste

elemente s-a reținut că nu sunt indicii de natură a conduce la concluzia

săvârșirii de către intimatul procuror C.M. a unor fapte penale, aspectele sesizate

în plângerea petiționarului A.I., neexistând în materialitatea lor.

Împotriva soluției

adoptate de procuror petiționarul A.I. a formulat plângere care a fost

respinsă, ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 3567/1681/II/2/2008 a procurorului

șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva rezoluției

procurorului, petiționarul A.I., a formulat plângere în condițiile prevăzute de

art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea acesteia și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând plângerea, în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În raport de actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluția cu nr. 210/P/2009

din 2 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, contestată de petiționarul

A.I., este legală și temeinică, întemeindu-se, în mod corect, pe lipsa oricăror

probe sau indicii temeinice privind săvârșirea de către magistratul procuror C.M.

a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., respectiv săvârșirea

infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.

De asemenea, nu

rezultă indicii privind atestarea în rezoluțiile adoptate a unor fapte sau

împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 289

C. pen.

Infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constă

în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de

serviciu, cu știință, nu îndeplinește în mod defectuos un act și prin aceasta

cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, iar infracțiunea de

favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., constă în ajutorul

dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte, sau în timpul

săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală,

judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau

produsul infracțiunii.

Ca atare, pentru

existența primei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să-și exercite

abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui

act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei

persoane, iar pentru existența infracțiunii de favorizarea infractorului,

trebuie să se facă dovada ajutorului dat unui infractor pentru a-i asigura folosul

sau produsul infracțiunii, ori pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea

penală, judecata sau executarea pedepsei.

Din actele

premergătoare nu rezultă niciun indiciu care să conducă la concluzia că

magistratul procuror C.M. și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de serviciu ci,

dimpotrivă, a procedat la adoptarea soluțiilor date în Dosarele nr. 430/P/2008

și nr. 449/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în conformitate cu

dispozițiile legale.

Împrejurarea că

soluțiile adoptate nu satisfac interesele petiționarului nu înseamnă că

magistratul procuror și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, că ar fi dat

ajutor  unui infractor pentru a-i asigura folosul sau produsul infracțiunii și

nici că acesta ar fi inserat date nereale în conținutul rezoluțiilor.

Față de aceste

împrejurări, Înalta Curte constată că nu există temeiuri pentru desființarea rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale.

Având în vedere

considerentele expuse Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 210/P/2009 din 02 martie

2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică.

Se va menține

rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul

A.I. împotriva rezoluției nr. 210/P/2009 din 02 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, și menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie

2009.