ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la data de 28 februarie 2008, petiționarul A.I., a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului procuror C.M. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., săvârșite cu prilejul soluționării Dosarelor nr. 430/P/2008 și nr. 449/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză procurorul a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror C.M. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen. În esență, procurorul reține că Dosarul cu nr. 430/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a avut ca obiect plângerea formulată de același petiționar împotriva magistratului procuror S.L. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., petiționarul fiind nemulțumit de soluția adoptată de acesta în Dosarul nr. 1585/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Prin rezoluția nr. 1585/P/2003 magistratul procuror S.L. a dispus conform art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători I.G., M.D.M. și P.M. de la Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen. Ulterior, prin rezoluția nr. 430/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, din 14 aprilie 2008, adoptată de magistratul procuror C.M., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul S.L. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen.

și art. 289 C. pen. Dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 449/P/2008 a avut ca obiect plângerea formulată de același petiționar împotriva magistratului procuror G.D.L. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., petiționarul fiind nemulțumit de soluția adoptată de acest magistrat în dosarul nr. 116/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Prin rezoluția nr. 449/P/2008, din 16 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror G.D.L.

Soluția adoptată de magistratul procuror C.M. în Dosarul nr. 449/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost menținută prin rezoluția nr. 5297/3157/II/2/2008 din data de 14 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul A.I. Raportat la aceste elemente s-a reținut că nu sunt indicii de natură a conduce la concluzia săvârșirii de către intimatul procuror C.M. a unor fapte penale, aspectele sesizate în plângerea petiționarului A.I., neexistând în materialitatea lor. Împotriva soluției adoptate de procuror petiționarul A.I.

a formulat plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 3567/1681/II/2/2008 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva rezoluției procurorului, petiționarul A.I., a formulat plângere în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând plângerea, în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: În raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluția cu nr. 210/P/2009 din 2 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, contestată de petiționarul A.I., este legală și temeinică, întemeindu-se, în mod corect, pe lipsa oricăror probe sau indicii temeinice privind săvârșirea de către magistratul procuror C.M. a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen. De asemenea, nu rezultă indicii privind atestarea în rezoluțiile adoptate a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 289 C. pen.

Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește în mod defectuos un act și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, iar infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., constă în ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte, sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Ca atare, pentru existența primei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, iar pentru existența infracțiunii de favorizarea infractorului, trebuie să se facă dovada ajutorului dat unui infractor pentru a-i asigura folosul sau produsul infracțiunii, ori pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei. Din actele premergătoare nu rezultă niciun indiciu care să conducă la concluzia că magistratul procuror C.M. și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de serviciu ci, dimpotrivă, a procedat la adoptarea soluțiilor date în Dosarele nr. 430/P/2008 și nr. 449/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în conformitate cu dispozițiile legale.

Împrejurarea că soluțiile adoptate nu satisfac interesele petiționarului nu înseamnă că magistratul procuror și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, că ar fi dat ajutor unui infractor pentru a-i asigura folosul sau produsul infracțiunii și nici că acesta ar fi inserat date nereale în conținutul rezoluțiilor. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu există temeiuri pentru desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Având în vedere considerentele expuse Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 210/P/2009 din 02 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Se va menține rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 210/P/2009 din 02 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009.