ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul A.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului procuror C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen. în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu prilejul instrumentării și soluționării dosarului nr. 524/P/2008. În urma actelor premergătoare efectuate Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin rezoluția nr. 711/P/2008 din 10 februarie 2009 a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror C.M., cu motivarea că faptele penale reclamate nu există. Petiționarul a formulat plângere împotriva acestei soluții care a fost respinsă prin rezoluția nr. 2531/1239/II/2/2009 din 16 martie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a considerat că rezoluția atacată este legală și temeinică. În contra acestei soluții de netrimitere în judecată, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. a formulat plângere petiționarul A.I. care a susținut că rezoluția este netemeinică, ilegală și abuzivă, și care a solicitat tragerea la răspundere a magistratului procuror C.M.

Plângerea formulată nu este întemeiată. Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că anterior, prin rezoluția nr. 524/P/2008 din 8 mai 2008 magistratul procuror C.M., a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul B.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., cu prilejul soluționării de către aceasta, prin rezoluția nr. 871/P/2007 din 4 decembrie 2007, a unei plângeri formulate de același petiționar împotriva unor magistrați de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Se mai constată că magistratul procuror C.M., și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, cu respectarea dispozițiilor procesual penale incidente și fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale petiționarului, iar soluția pe care acest procuror a adoptat-o a fost supusă controlului ierarhic și menținută ca legală și temeinică.

Întrucât faptele reclamate nu există în materialitatea lor, rezoluția nr. 711/P/2008 din 10 februarie 2009 de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul procuror C.M. este pe deplin justificată. În consecință, Curtea, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondată plângerea petiționarului, a menține rezoluția atacată și a-l obliga pe petiționar la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 711/P/2008 din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.