ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față;

Din actele și lucrările cauzei, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte la 30 noiembrie 2009, petentul A.I., în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., a înțeles să atace pentru nelegalitate și netemeinicie rezoluția nr. 1012/P/2009 din 23 octombrie 2009, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul L.O., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289 și art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. și art. 174 C. pen., deoarece faptele nu există.

În motivarea soluției, petentul este nemulțumit de modul în care magistratul reclamat i-a soluționat Dosarul nr. 1462/P/2008 al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică, dar în același timp și de soluția procurorului de caz dată în plângerea sa, soluție pe care o apreciază netemeinică, ilegală și „abuzivă”.

Prin rezoluția nr. 1012/P/2009 din 23 octombrie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror L.O. cu referire la infracțiunile reclamate de petentul A.I.

Analizând actele de la dosar, procurorul a constatat că procurorul L.O. a efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale în Dosarul nr. 1462/P/2008 al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică, pe care le-a interpretat, le-a aplicat norma juridică ce se impunea, dispunând în consecință.

Prin plângerea penală ce a format obiectul acestui dosar, petentul a pretins săvârșirea unor infracțiuni de abuz în serviciu, fals, favorizarea infractorului de către chestorul Ț.A.J., care în loc să-și facă datoria s-a coalizat cu infractorii de la Arad și a trimis adresa nr. 630137 din 17 martie 2008, prin care neagă și constatarea corpului de control, adică emite un act fals și abuziv.

Urmare a verificărilor întreprinse, s-a constatat că activitatea magistratului s-a desfășurat cu respectarea scopului, legalității și oficialității procesului penal, cu realizarea obiectului urmăririi penale.

Nemulțumit de soluția procurorului de caz, petentul a atacat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale conform art. 278 C. proc. pen.

Prin rezoluția nr. 11025/5529/II-2/2009 din 16 noiembrie 2009, procurorul șef al Secției de Urmărire penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având spre rezolvare plângerea petentului, a dispus respingerea ei ca neîntemeiată cu motivarea că nu s-au reținut încălcări ale dispozițiilor legale în materie.

Adresându-se, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., Înaltei Curți, petentul A.I. a reiterat susținerile anterioare, arătând că rezoluția criticată prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror L.O. este netemeinică, nelegală și abuzivă.

Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză se constată că soluția de neînceperea urmăririi penale este conformă probelor administrate în cauză și dispozițiilor legale.

Motivele invocate de petent nu pot justifica începerea urmăririi penale atâta timp cât nu s-au constatat indicii de săvârșirea unor fapte penale, iar simpla nemulțumire a unei persoane față de o soluție nu poate constitui - în sensul legii penale - o faptă de natură penală care să atragă răspunderea penală a magistratului care a pronunțat-o.

Desigur, în contextul unor dispoziții legale, o soluție dispusă de procuror sau de instanță poate face obiect al controlului ierarhic cât și jurisdicțional: în speță, soluția dispusă de procurorul L.O. a format obiect al controlului ierarhic și jurisdicțional, în condițiile legii, soluția care-l nemulțumește pe petent, fiind menținută, ca legală și temeinică.

În absența unor dovezi, nu se poate susține că actul îndeplinit de un magistrat în exercitarea atribuțiilor de serviciu este abuziv sau că întrunește elementele constitutive ale altor infracțiuni, doar pentru că-l nemulțumește pe petent.

Cum în cauză nu s-a dovedit reaua credință a magistratului în adoptarea soluției nu poate fi incidentă o răspundere penală, atâta timp cât, fapta nu intră în sfera ilicitului penal.

În consecință, neconstatându-se încălcări ale unor dispoziții procesual penale și nici existența faptelor reclamate, soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă de procurorul de caz față de magistratul procuror L.O. - se va menține ca legală și temeinică.

Așa fiind, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentul A.I. se va respinge, ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 1012/P/2009 din 23 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.