ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin plângerea adresată Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data

de 30 martie 2009, petiționarul A.I. a

solicitat desființarea rezoluției nr. 1175/P/2008 din 12 februarie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și

criminalistică, prin care s-a

dispus în baza art. 228 alin. (6)și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

,

neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289

C. pen. de către magistratul S.M.S., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică,

întrucât fapta nu există.

2.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că, prin plângerea înregistrată

la data de 23 septembrie 2008, petentul și-a exprimat nemulțumirea față de

soluția dispusă de către sus-numitul magistrat, prin rezoluția Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, nr. 710/P/2008, arătând că „a înserat, în această rezoluție, o

mulțime de falsuri intelectuale pentru a justifica soluția dată".

Astfel, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, nr.

710/P/2008 din 28 august 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

procurorul P.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 289 C.

pen., constatându-se că, în cauză nu există

indicii

privind săvârșirea faptelor reclamate de către petentul A.I.

După cum rezultă din actele și lucrările

dosarului, soluția a fost

dispusă pe

considerente juridice clare, bine determinate, în cauză nefiind

săvârșit

niciun fals intelectual. Mai mult, prin rezoluția nr. 9279/5493/II-2/2008 din 3

octombrie 2008, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr.

710/P/2008, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a fost

respinsă, ca neîntemeiată.

Față de cele mai sus expuse, procurorul a

constatat că în cauză nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni de

către procurorul S.M.S., întrucât împrejurarea că petentul este nemulțumit de

soluția dispusă prin rezoluția nr. 710/P/2008 din 28 august 2008 nu poate

conduce la concluzia că sus-numitul magistrat-procuror a săvârșit infracțiunea de

fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

A mai reținut că, în legislația română,

verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse de către magistrații

procurori se realizează

prin intermediul

căilor de atac prevăzute de lege și nu prin repunerea lor în

discuție în

cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.

3.

Plângerea împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția

nr. 2527/1243/ll-2/2009 din 16 martie 2009 dată

de procurorul șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Î

n motivarea plângerii înregistrate la

instanță la data la data de 30

martie 2009, petentul a

arătat că plângerile formulate la parchet au fost

respinse fără a fi cercetate susținerile sale iar procurorii refuză să

constate

infracțiunile reclamate, comise de magistrați.

Examinând actele premergătoare

efectuate în dosarul nr. 1175/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție,

Secția de urmărire

penală și criminalistică, Curtea constată că plângerea

este nefondată pentru următoarele considerente:

Referitor la rezoluția nr. 1175/P/2008

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

urmărire penală și criminalistică, ce face obiectul plângerii în prezenta

cauză, Înalta Curte constată că procurorul a apreciat în mod corect că, prin

soluția dispusă într-o cauză penală în conformitate cu dispozițiile legale în

vigoare, în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în limitele competențelor

stabilite prin lege, magistratul - procuror intimat nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., în motivarea soluției

menționând argumentele pe care Ie-a avut în vedere pentru a dispune, fără a se

putea afirma că acestea realizează conținutul infracțiunii de fals intelectual.

În

concret, prin rezoluția nr. 710/P/2008 din data de 28 august 2008,

intimata - procuror a dispus neînceperea urmăririi penale față de

procurorul P.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 289 C.

pen., constatând că, în cauză, nu există indicii privind săvârșirea faptelor

reclamate de către petent.

Înalta Curte constată că, în mod

corect, procurorul a apreciat că intimata magistrat - procuror nu se face

vinovată de săvârșirea vreunei fapte penale, respectiv a infracțiunii de fals

intelectual, după cum apreciază petentul, întrucât în legătură cu modul de

soluționare a unor lucrări penale, în virtutea atribuțiilor de serviciu, în

principiu, procurorii nu pot fi trași la răspundere penală, în lipsa unor

indicii infracționale, iar soluțiile de netrimitere în judecată pot fi

cenzurate doar pe calea controlului judecătoresc, în procedura plângerii

formulate în baza dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen.. Cum, în speță,

petentul a uzitat de această procedură, nu poate recurge la calea plângerii

penale împotriva magistraților - procurori, în lipsa oricăror indicii privind

săvârșirea de către aceștia a unor fapte penale, doar pentru a aborda o altă

cale de retractare a acestei hotărâri.

Pentru toate aceste considerente, văzând și prevederile

art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

nefondată plângerea petentului A.I. și, pe cale de consecință, va menține

rezoluția atacată, urmând ca, în conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul să fie obligat la

cheltuieli judiciare statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul

A.I.

împotriva rezoluției nr. 1175/P/2008 din 12

februarie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, și menține rezoluția

atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 mai 2009.