ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față: Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 16946 din 23 aprilie 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3599/1/2009 la 27 aprilie 2009, petiționarul A.I. a formulat plângere penală împotriva procurorului F.H. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual și conflict de interese. În motivarea plângerii petiționarul arată că la 23 martie 2009 a formulat o plângere în temeiul prev. art. 276 C. proc. pen. la Dosarul nr. 1563/P/2008, învederând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție încalcă prevederile art. 277 C. proc.

pen. și nu îi comunică rezoluția adoptată. Prezentei plângeri a atașat copia plângerii din 23 martie 2009. La termenul de judecată din 11 iunie 2009 au lipsit petiționarul A.I., cât și intimatul F.H. Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților, în dezbateri. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea plângerii petiționarului, ca nefondată. Înalta Curte, examinând plângerea formulată de petiționarul A.I., o constată nefondată pentru următoarele considerente: Prin rezoluția nr. 1563/P/2008 din 4 martie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul F.H. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped.

de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. și ped. de art. 264 C. pen. și fals intelectual prev. și ped. de art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există. Obiectul Dosarului nr. 1563/P/2008 l-a reprezentat plângerea penală a petiționarului A.I. împotriva magistratului procuror F.H., apreciind că acesta a săvârșit infracțiunile menționate anterior cu ocazia soluționării dosarului nr. 1280/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Din actele premergătoare a rezultat că magistratul procuror F.H. a dispus prin rezoluția nr. 1280/P/2008 din 18 noiembrie 2008, neînceperea urmăririi penale față de E.P. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.

Împotriva rezoluției nr. 1563/P/2008 din 4 martie 2009, petiționarul A.I. a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care o consideră „netemeinică” și „ilegală”. Prin rezoluția nr. 2565/1679/II/2/2009 din 13 aprilie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca neîntemeiată plângerea petiționarului, apreciindu-se că motivele invocate de A.I. nu pot justifica declanșarea procesului penal, atâta vreme cât aceasta putea obține desființarea soluției care-l nemulțumește prin exercitarea căilor de atac prev. de art. 278 și art. 278 1 C. proc.

pen., iar nu prin angajarea răspunderii penale a celui care a dispus soluția criticată. S-a apreciat că nu s-a dovedit reaua - credință a magistratului în adoptarea soluției, acesta a combătut punctual și pertinent susținerile petiționarului, motiv pentru care fapta acestuia nu poate fi încadrată în sfera ilicitului penal, soluția pronunțată fiind legală și temeinică. Nemulțumit de modul de soluționare al plângerii sale petiționarul A.I. s-a adresat, în termen legal cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată. Verificând legalitatea și temeinicia rezoluției atacate, Înalta Curte, constată nefondată plângerea petiționarului. Începerea urmăririi penale este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni.

Totodată trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. Instanța constată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus o soluție legală și temeinică în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva magistratului judecător F.H. pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate în plângerea adresată de petiționar. Soluțiile adoptate de procuror în virtutea disp. art. 275-277 C. proc. pen. s-au realizat cu respectarea acestor dispoziții, petiționarul înțelegând să valorifice criteriile și nemulțumirile față de acestea, nu prin exercitarea unui control judiciar efectuat exclusiv de instanța competentă, ci formulând direct plângere penală împotriva magistraților.

Altfel spus, îndeplinirea de către intimat, în cadrul atribuțiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile în calea de atac prevăzută de lege, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credință, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate. Față de cele arătate, potrivit disp. art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petiționarului va fi respinsă, ca nefondată, menținându-se rezoluția atacată ca legală și temeinică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiționarul la cheltuieli judiciare către stat ocazionate de această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 4 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 1563/P/2008. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.