ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

penale de față:

Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 16946 din 23 aprilie

2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3599/1/2009

la 27 aprilie 2009, petiționarul A.I. a formulat plângere penală împotriva procurorului

F.H. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

favorizarea infractorilor, fals intelectual și conflict de interese.

În motivarea

plângerii petiționarul arată că la 23 martie 2009 a formulat o plângere în

temeiul prev. art. 276 C. proc. pen. la Dosarul nr. 1563/P/2008, învederând că

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție încalcă prevederile art.

277 C. proc. pen. și nu îi comunică rezoluția adoptată.

Prezentei plângeri a

atașat copia plângerii din 23 martie 2009.

La termenul de

judecată din 11 iunie 2009 au lipsit petiționarul A.I., cât și intimatul F.H.

Înalta Curte,

constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților, în

dezbateri.

Reprezentantul Ministerului

Public a solicitat respingerea plângerii petiționarului, ca nefondată.

Înalta Curte,

examinând plângerea formulată de petiționarul A.I., o constată nefondată pentru

următoarele considerente:

Prin rezoluția nr. 1563/P/2008

din 4 martie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul F.H. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 C. pen., favorizarea

infractorului prev. și ped. de art. 264 C. pen. și fals intelectual prev. și

ped. de art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există.

Obiectul Dosarului nr.

1563/P/2008 l-a reprezentat plângerea penală a petiționarului A.I. împotriva

magistratului procuror F.H., apreciind că acesta a săvârșit infracțiunile

menționate anterior cu ocazia soluționării dosarului nr. 1280/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din actele

premergătoare a rezultat că magistratul procuror F.H. a dispus prin rezoluția

nr. 1280/P/2008 din 18 noiembrie 2008, neînceperea urmăririi penale față de E.P.

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264 și art. 289 C.

pen.

Împotriva rezoluției nr.

1563/P/2008 din 4 martie 2009, petiționarul A.I. a formulat plângere la

procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care o

consideră „netemeinică” și „ilegală”.

Prin rezoluția nr. 2565/1679/II/2/2009

din 13 aprilie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a respins, ca neîntemeiată plângerea petiționarului, apreciindu-se că

motivele invocate de A.I. nu pot justifica declanșarea procesului penal, atâta

vreme cât aceasta putea obține desființarea soluției care-l nemulțumește prin

exercitarea căilor de atac prev. de art. 278 și art. 278

1

C. proc.

pen., iar nu prin angajarea răspunderii penale a celui care a dispus soluția

criticată.

S-a apreciat că nu

s-a dovedit reaua - credință a magistratului în adoptarea soluției, acesta a

combătut punctual și pertinent susținerile petiționarului, motiv pentru care fapta

acestuia nu poate fi încadrată în sfera ilicitului penal, soluția pronunțată

fiind legală și temeinică.

Nemulțumit de modul

de soluționare al plângerii sale petiționarul A.I. s-a adresat, în termen legal

cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței de

judecată.

Verificând

legalitatea și temeinicia rezoluției atacate, Înalta Curte, constată nefondată

plângerea petiționarului.

Începerea urmăririi

penale este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme

că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni.

Totodată trebuie să

se constate că nu există vreunul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen. în

care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

Instanța constată că

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus o soluție

legală și temeinică în cauză neexistând date care să justifice începerea

urmăririi penale împotriva magistratului judecător F.H. pentru săvârșirea infracțiunilor

sesizate în plângerea adresată de petiționar.

Soluțiile adoptate de

procuror în virtutea disp. art. 275-277 C. proc. pen. s-au realizat cu

respectarea acestor dispoziții, petiționarul înțelegând să valorifice criteriile

și nemulțumirile față de acestea, nu prin exercitarea unui control judiciar efectuat

exclusiv de instanța competentă, ci formulând direct plângere penală împotriva

magistraților.

Altfel spus,

îndeplinirea de către intimat, în cadrul atribuțiilor de serviciu a actelor

procedurale, cenzurabile în calea de atac prevăzută de lege, în lipsa unor

elemente de natură a-i pune la îndoială buna credință, nu poate constitui temei

pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate.

Față de cele arătate,

potrivit disp. art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea

petiționarului va fi respinsă, ca nefondată, menținându-se rezoluția atacată ca

legală și temeinică.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiționarul la cheltuieli judiciare

către stat ocazionate de această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 4 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

dispusă în Dosarul nr. 1563/P/2008.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 400 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie

2009.