ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Printr-o plângere formulată potrivit art. 278 1 C. proc. pen. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 59/1/2009 petentul A.I. a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimatul procuror E.P. în Dosarul nr. 1280/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. În motivarea plângerii petiționarul reiterează nemulțumirile sale cu privire la soluția atacată făcând referire la faptele pe care le impută intimatului. În cauză s-a dispus atașarea Dosarului nr. 1280/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că petiționarul A.I. a depus o plângere penală împotriva procurorului E.P., intimat în cauza de față, solicitând efectuarea cercetărilor față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.; favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., fapte presupus a fi comise cu ocazia soluționării Dosarelor nr. 753/P/2008 și 1083/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. În motivarea plângerii penale petentul a susținut că intimatul magistrat „deși a avut la dosarele cauzelor actele probatorii ale unor infracțiuni comise, le-a ignorat sau le-a sustras”, astfel că se face vinovat de săvârșirea faptelor imputate.

Prin rezoluția nr. 1280/P/2008 din 18 noiembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul E.P. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.; art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., stabilindu-se că faptele nu există. În esență, s-a motivat în considerentele rezoluției că susținerile petentului nu se confirmă, nefiind susținute de nici un mijloc de probă, reprezentând simple supoziții, fără corespondent în plan real. Nemulțumit de soluția adoptată petentul a formulat plângere conform art. 278 C. proc.

pen., respinsă ca neîntemeiată de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția nr. 11693/6587/II/2/2008 din 15 decembrie 2008. Ulterior, petentul s-a adresat instanței cu plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 59/1/2009 și a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimat. Plângerea nu este întemeiată. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin rezoluția nr. 753/P/2008 din 25 septembrie 2008, intimatul E.P. în calitate de procuror a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul I.M.E.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există. Prin rezoluția nr. 1083/P/2008 din 22 septembrie 2008, procurorul reclamat a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul R.J. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există. Nemulțumit de rezoluțiile adoptate de către intimat, petentul a formulat plângere penală împotriva acestuia, încercând ca pe această cale ocolită să repună în discuție soluțiile adoptate.

În condițiile în care rezoluțiile adoptate de procuror sunt supuse cenzurii în căile de atac prevăzute de lege (care de altfel au fost valorificate de către petiționar) iar în cauza de față nu au rezultat indicii în sensul săvârșirii de către intimatul magistrat a faptelor reclamate, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de acesta este legală și temeinică, urmând a fi menținută. Împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile dispuse de intimat, nu poate duce la concluzia că magistratul procuror s-ar face vinovat de infracțiunile reclamate, fiind inadmisibil ca pe calea formulării unei plângeri penale împotriva persoanei care a adoptat soluția respectivă să se instituie în realitate o nouă cale de atac, neprevăzută de lege.

Pe de altă parte este de arătat că emiterea unor soluții de către procuror, cu respectarea normelor procedurale incident, nu poate atrage răspunderea penală a acestuia, câtă vreme dispozițiile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 stipulează că „în soluțiile dispuse procurorul este independent”. Pentru considerentele arătate Înalta Curte constată, că rezoluția de neurmărire penală dispusă în cauză față de intimat este corectă, astfel că plângerea formulată de petiționar apare ca nefondată și va fi respinsă ca atare potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 1280/P/2008 din 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.