ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Printr-o plângere formulată potrivit art. 278

1

C. proc. pen. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 59/1/2009 petentul

A.I. a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

dispusă față de intimatul procuror E.P. în Dosarul nr. 1280/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

În motivarea

plângerii petiționarul reiterează nemulțumirile sale cu privire la soluția

atacată făcând referire la faptele pe care le impută intimatului.

În cauză s-a dispus

atașarea Dosarului nr. 1280/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Examinând actele și

lucrările dosarului Înalta Curte constată că petiționarul A.I. a depus o

plângere penală împotriva procurorului E.P., intimat în cauza de față,

solicitând efectuarea cercetărilor față de acesta sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 C. pen.; favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. și fals

intelectual, prev. de art. 289 C. pen., fapte presupus a fi comise cu ocazia

soluționării Dosarelor nr. 753/P/2008 și 1083/P/2008 ale Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

În motivarea

plângerii penale petentul a susținut că intimatul magistrat „deși a avut la

dosarele cauzelor actele probatorii ale unor infracțiuni comise, le-a ignorat

sau le-a sustras”, astfel că se face vinovat de săvârșirea faptelor imputate.

Prin rezoluția nr. 1280/P/2008

din 18 noiembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul

E.P. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.; art. 264 C. pen. și art. 289 C.

pen., stabilindu-se că faptele nu există.

În esență, s-a

motivat în considerentele rezoluției că susținerile petentului nu se confirmă,

nefiind susținute de nici un mijloc de probă, reprezentând simple supoziții,

fără corespondent în plan real.

Nemulțumit de soluția

adoptată petentul a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., respinsă

ca neîntemeiată de procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție prin rezoluția nr. 11693/6587/II/2/2008 din 15 decembrie 2008.

Ulterior, petentul

s-a adresat instanței cu plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 59/1/2009

și a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă

față de intimat.

Plângerea nu este

întemeiată.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin rezoluția nr. 753/P/2008

din 25 septembrie 2008, intimatul E.P. în calitate de procuror a dispus

neînceperea urmăririi penale față de procurorul I.M.E. din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., întrucât

faptele reclamate nu există.

Prin rezoluția nr. 1083/P/2008

din 22 septembrie 2008, procurorul reclamat a dispus neînceperea urmăririi

penale față de procurorul R.J. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există.

Nemulțumit de

rezoluțiile adoptate de către intimat, petentul a formulat plângere penală

împotriva acestuia, încercând ca pe această cale ocolită să repună în discuție

soluțiile adoptate.

În condițiile în care

rezoluțiile adoptate de procuror sunt supuse cenzurii în căile de atac

prevăzute de lege (care de altfel au fost valorificate de către petiționar) iar

în cauza de față nu au rezultat indicii în sensul săvârșirii de către intimatul

magistrat a faptelor reclamate, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale

dispusă față de acesta este legală și temeinică, urmând a fi menținută.

Împrejurarea că petentul

este nemulțumit de soluțiile dispuse de intimat, nu poate duce la concluzia că

magistratul procuror s-ar face vinovat de infracțiunile reclamate, fiind

inadmisibil ca pe calea formulării unei plângeri penale împotriva persoanei

care a adoptat soluția respectivă să se instituie în realitate o nouă cale de

atac, neprevăzută de lege.

Pe de altă parte este

de arătat că emiterea unor soluții de către procuror, cu respectarea normelor

procedurale incident, nu poate atrage răspunderea penală a acestuia, câtă vreme

dispozițiile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 stipulează că „în

soluțiile dispuse procurorul este independent”.

Pentru considerentele

arătate Înalta Curte constată, că rezoluția de neurmărire penală dispusă în

cauză față de intimat este corectă, astfel că plângerea formulată de petiționar

apare ca nefondată și va fi respinsă ca atare potrivit art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 1280/P/2008 din 18 noiembrie 2008

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie

2009.