ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de fata,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 21 aprilie 2008, petentul M.L.

s-a adresat cu plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava

împotriva procurorului I.C., pe care s-a acuzat de încălcarea atribuțiilor de

serviciu și de soluționarea defectuoasă a Dosarului nr. 58/P/07, în care

petiționarul a avut calitatea de persoană vătămată.

Prin

rezoluția nr. 598/P/08 din 8 octombrie 2009, Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri penale și

criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.I., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 264 C. proc. pen., deoarece, din actele

premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date și indicii cu privire la

existența faptei sesizate.

Împotriva soluției procurorului,

petiționarul s-a adresat cu plângere procurorului șef Secție urmăriri penale

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri

penale și criminalistică, care prin rezoluția nr. 10763/5335/II/2/09 din 13 noiembrie

2009, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea, ca

neîntemeiată, a plângerii formulată de M.L. împotriva rezoluției nr. 598/P/08

din 8 octombrie 2009 dispusă de Secția urmăriri penale și criminalistică a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , în dosarul cu

același număr, constatându-se că soluția este legală si temeinică, întrucât la

dosar nu au fost constatate date, indicii sau dovezi, din conținutul cărora să

rezulte că procurorul C.I. ar fi comis vreo infracțiune cu ocazia

instrumentării Dosarului nr. 58/P/2007.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., petiționarul M.L. a formulat plângere la Înalta

Curte de Casație și Justiție, iar la data de 8 decembrie 2009, a fost

înregistrată pe rolul Secției penale, sub nr. 9604/1/2009, plângerea formulată

de  aceasta împotriva rezoluției nr. 598/P/08 din 8 octombrie 2009 a Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri penale și

criminalistică. În motivarea plângerii, petiționarul a reiterat motivele

invocate inițial în plângerea adresată parchetului, respectiv faptul că

procurorul C.I. a instrumentat în mod defectuos plângerea sa ce a format Dosarul

nr. 58/P/07, dosar în care a avut calitatea de pârât vătămat, fiind victima

infracțiunii de vătămare corporală gravă săvârșită de deținutul P.I., revenind

cu argumentele pe baza cărora apreciază că subzistă vinovăția cadrelor de la Penitenciarul Botoșani.

Plângerea este nefondată.

Analizând rezoluțiile atacate prin

prisma motivelor invocate în plângerea adresată instanței, Curtea constată că

acestea sunt aceleași cu cele pe care petiționarul le-a invocat în plângerea

inițială adresată parchetului.

Ca atare acestea au fost analizate în

cele două rezoluții prin care  s-a dispus motivat, amplu și temeinic,

respingerea lor.

Simpla nemulțumire a petiționarului

față de soluția adoptată într-o cauză nu constituie motiv pentru antrenarea

răspunderii penale a magistratului care a dispus-o, activitatea acestuia fără a

se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în

plângerea sa.

De altfel, petiționarul a avut

posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a fi

necesare, în fata instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege,

lucru de care, acesta a și uzat , fiindu-i astfel respectate toate drepturile

procesuale.

Posibilitatea formulării unor plângeri

potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., reprezintă un drept

procedural al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui

control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate si nici nu

poate conduce la reformarea soluțiilor.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 62

C. proc. pen. „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și

instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe

bază de probe."

În aceeași ordine de idei,

dispozițiile art. 63 C. proc. pen. arată că „ probele nu au valoare mai

dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire

penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor

administrate, în scopul aflării adevărului".

Față de cele ce preced, Curtea

constată că , potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată și modificată, este de esența

principiului independenței procurorului dreptul acestuia de a planifica ancheta

penală, de a dispune asupra succesiunii administrării probelor, a importanței

și semnificației materialului probator, toate actele sale fiind suspuse

controlului judecătoresc.

Ca atare, față de cele arătate, se

constată că cele două rezoluții dispuse în cauză, respectiv rezoluția nr. 598/P/08

din 8 octombrie 2009 și rezoluția nr. 10763/5335/II/2/09 din 13 noiembrie 2009

ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri

penale și criminalistică, sunt legale și temeinice, fără a se impune

desființarea lor.

Așa fiind, în temeiul art.278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul M.L. împotriva rezoluției nr. 598/P/2008 din 8

octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

urmăriri penale și criminalistică, pe care o menține.

Potrivit dispozițiilor art.192 alin. (2)

C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor  de judecată

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

H O T Ă R Ă Ș

T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul M.L. împotriva rezoluției nr. 598/P/2008 din 8

octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul să plătească suma

de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20

aprilie 2010.