ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de fata, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 aprilie 2008, petentul M.L. s-a adresat cu plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva procurorului I.C., pe care s-a acuzat de încălcarea atribuțiilor de serviciu și de soluționarea defectuoasă a Dosarului nr. 58/P/07, în care petiționarul a avut calitatea de persoană vătămată. Prin rezoluția nr. 598/P/08 din 8 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri penale și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.I., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 264 C. proc.

pen., deoarece, din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date și indicii cu privire la existența faptei sesizate. Împotriva soluției procurorului, petiționarul s-a adresat cu plângere procurorului șef Secție urmăriri penale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri penale și criminalistică, care prin rezoluția nr. 10763/5335/II/2/09 din 13 noiembrie 2009, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de M.L. împotriva rezoluției nr. 598/P/08 din 8 octombrie 2009 dispusă de Secția urmăriri penale și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , în dosarul cu același număr, constatându-se că soluția este legală si temeinică, întrucât la dosar nu au fost constatate date, indicii sau dovezi, din conținutul cărora să rezulte că procurorul C.I.

ar fi comis vreo infracțiune cu ocazia instrumentării Dosarului nr. 58/P/2007. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul M.L. a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar la data de 8 decembrie 2009, a fost înregistrată pe rolul Secției penale, sub nr. 9604/1/2009, plângerea formulată de aceasta împotriva rezoluției nr. 598/P/08 din 8 octombrie 2009 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri penale și criminalistică. În motivarea plângerii, petiționarul a reiterat motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului, respectiv faptul că procurorul C.I. a instrumentat în mod defectuos plângerea sa ce a format Dosarul nr. 58/P/07, dosar în care a avut calitatea de pârât vătămat, fiind victima infracțiunii de vătămare corporală gravă săvârșită de deținutul P.I., revenind cu argumentele pe baza cărora apreciază că subzistă vinovăția cadrelor de la Penitenciarul Botoșani.

Plângerea este nefondată. Analizând rezoluțiile atacate prin prisma motivelor invocate în plângerea adresată instanței, Curtea constată că acestea sunt aceleași cu cele pe care petiționarul le-a invocat în plângerea inițială adresată parchetului. Ca atare acestea au fost analizate în cele două rezoluții prin care s-a dispus motivat, amplu și temeinic, respingerea lor. Simpla nemulțumire a petiționarului față de soluția adoptată într-o cauză nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistratului care a dispus-o, activitatea acestuia fără a se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa.

De altfel, petiționarul a avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în fata instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, acesta a și uzat , fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale. Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., reprezintă un drept procedural al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate si nici nu poate conduce la reformarea soluțiilor. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc. pen. „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe." În aceeași ordine de idei, dispozițiile art. 63 C. proc.

pen. arată că „ probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului". Față de cele ce preced, Curtea constată că , potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată, este de esența principiului independenței procurorului dreptul acestuia de a planifica ancheta penală, de a dispune asupra succesiunii administrării probelor, a importanței și semnificației materialului probator, toate actele sale fiind suspuse controlului judecătoresc.

Ca atare, față de cele arătate, se constată că cele două rezoluții dispuse în cauză, respectiv rezoluția nr. 598/P/08 din 8 octombrie 2009 și rezoluția nr. 10763/5335/II/2/09 din 13 noiembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri penale și criminalistică, sunt legale și temeinice, fără a se impune desființarea lor. Așa fiind, în temeiul art.278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.L. împotriva rezoluției nr. 598/P/2008 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmăriri penale și criminalistică, pe care o menține. Potrivit dispozițiilor art.192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.L. împotriva rezoluției nr. 598/P/2008 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.