ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra plângerii de
față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Petiționarul
A.I., la data de 8 octombrie 2007, a formulat plângere penală la Procurorul
general al Parchetului de pe lângă
Înalta
Curte de Casație și Justiție, solicitând tragerea la răspundere
penală a
magistratului procuror M.I., procuror șef Secție de urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C.
pen., infracțiuni
pretins a fi fost săvârșite
cu ocazia soluționării dosarului nr.
14359/5839/2007
din 10 decembrie 2007, ce a avut următorul obiect:
- plângere penală formulată, de petentul A.I.,
prin care a solicitat cercetarea penală a magistraților judecători
G.B., F.G., P.S., L.B., E.L., C.F., G.B., G.C.,
M.D.,
R.N., R.A.P., L.D.S., D.C., E.A., P.P., M.P., M.R., A.V., M.A., A.C., C.l., Șt.M.,
G.
P., Șt.P., l.P., G.V., M.
D.M., G.l.,
M.A., I.S.,
L.L.Z., R.C., A.M.D., M.
G.,
C.l., C.M.Șt., B.
Șt., N.T., L.V. de la Înalta
Curte de
Casație și Justiție și N.E., G.B. și C.L., magistrați procurori
la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de
Casație și Justiție, pentru infracțiunile prevăzute de
art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., fapte
pretins a fi săvârșite cu
ocazia
soluționării dosarului nr. 3295/2005 al Înaltei Curți de Casație
și
Justiție, secția penală, a dosarului nr. 234/2005 al aceleiași instanțe,
Completul de 9 Judecători, dosarul nr. 472/1/2006 al
Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 Judecători, dosarul
nr. 8334/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală
și dosarul nr. 15179/1/2006 al Înaltei Curți de
Casație și Justiție,
completul de 9 judecători.
Prin rezoluția din 7 noiembrie 2007 dată de
Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr.
1390/P/2007, s-a dispus neînceperea
urmăririi
penale față de magistrații judecători și procurori reclamați.
Împotriva acestei rezoluții a formulat
plângere petiționarul
A.I., iar prin
rezoluția nr. 14359/5839/2007 din 10 decembrie 2007,
procurorul șef al Secției de urmărire penală și
criminalistică, intimatul
din
prezenta cauză, a dispus respingerea acesteia, ca neîntemeiată, reținând în
esență că «prin hotărârile pronunțate judecătorii nu au
săvârșit vreun abuz și cu atât mai puțin
infracțiunile cu privire la care s-a făcut sesizarea, iar privitor la celelalte
critici formulate acestea nu
au fost susținute de probe concludente și
care să determine infirmarea rezoluției în cauză».
După efectuarea actelor premergătoare în
cauză, s-a dispus prin Rezoluția nr. 69/P/2008din 23 ianuarie 2008 în temeiul
dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art.
10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de M.I., procuror
șef al secției de urmărire penală și criminalistică, cercetat sub aspectul
săvârșirii
infracțiunilor prevăzută de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.
, reținându-se, în esență, că soluția dispusă de
procuror este rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierea
legalității și
temeiniciei fiind atributul exclusiv al instanței de
judecată, iar
independența procurorului în
dispunerea soluțiilor este garantată de
art. 64 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
republicată, iar eventuala
netemeinicie a
soluției nu poate constitui element material al unei infracțiuni, în lipsa unor
indicii privind îndeplinirea necorespunzătoare
a atribuțiilor de
serviciu. Faptul că petentul este nemulțumit de
soluție, nu poate atrage răspunderea penală a procurorului.
Împotriva rezoluției
procurorului de caz, a formulat plângere
petiționarul, iar prin rezoluția nr. 1671/975/11/2/2008
din 19 februarie 2008 a
procurorului șef adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de
Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică, s-a
respins,
ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul A.I
.
La 19 februarie 2008, petiționarul A.I., a
depus la
Secția Penală a Înaltei Curți de
Casație și Justiție plângere penală
împotriva intimatului magistrat - procuror
M.I. .solicitând tragerea acestuia la răspundere penală, pentru infracțiunile
prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., infracțiuni pretins a fi
fost săvârșite cu prilejul soluționării dosarului nr.
14359/5839/2007 din 10 decembrie 2007, acesta având calitatea de
procuror
șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, a dispus
respingerea plângerii formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 7
noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 1390/P/2007
ca neîntemeiată. «A mai
susținut
petiționarul că au fost încălcate toate prevederile imperative
în vigoare pentru a proteja infracțiunile
săvârșite de domnii magistrați.
Pentru abuzul săvârșit petiționarul a
solicitat o despăgubire morală în valoare de două sute de mii de euro».
Pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția penală, s-a
constituit dosarul nr. 1501/1/2008
fixându-se prim termen de judecată
la 26 martie 2008.
La termenul din 26
martie 2008, deși legal citat, petiționarul nu
s-a prezentat la instanță, însă
a depus prin Serviciul Registratură al
acestei instanțe, concluzii scrise în susținerea plângerii formulate,
iar reprezentantul parchetului a solicitat amânarea cauzei, în vederea
solicitării dosarului nr. 69/P/2008 și a lucrării nr.
14349/5879/2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru a fi
atașate prezentei cauze, astfel că s-a fixat un
nou termen de judecată
pentru data de 7 mai 2008.
La termenul din 7 mai 2008, petiționarul legal
citat, nu s-a
prezentat în fața instanței,
iar reprezentantul parchetului a solicitat
respingerea plângerii formulată de către acesta ca nefondată.
Examinând plângerea
formulată, în conformitate cu dispozițiile
art. 278
1
C. proc. pen., pe baza
lucrărilor și a
materialului din dosarul
cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție a
constatat că aceasta este
nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, instanța a apreciat că magistratul -
procuror în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu nu a săvârșit
infracțiunile
sesizate de către petiționar,
prevăzută de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.
Potrivit art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 303/2004, procurorii sunt
independenți iar, potrivit atribuțiilor conferite de
lege, pe baza
probelor administrate în cauză
și a propriei convingeri, magistrații
procurori sunt liberi să aprecieze
cu privire la rezoluțiile dispuse în
cauzele
ce le instrumentează, urmând ca instanța de judecată să aprecieze asupra
temeiniciei și legalității acestora.
Pe de altă parte, deși petiționarul
a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, dar nu a
produs probe în dovedirea acestora, trebuie precizat că nu orice încălcare a
dispozițiilor procedurale cu ocazia desfășurării
activității procurorului
de caz
angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedește reaua -
credință cu care acționează acesta în scopul
prejudicierii intereselor
unei persoane, ceea ce nu este cazul în
speță,
lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.
Eventuala netemeinice a rezoluției dispusă de
către procuror cu ocazia soluționării plângerii, putea fi criticată într-un
cadru
procesual adecvat, respectiv în fața
instanței de judecată sesizată cu
soluționarea
cauzei respective. în speță, petiționarul, a avut calitatea
de petiționar în dosarul în legătură cu care
pretinde că s-au săvârșit
faptele reclamate, astfel încât își putea
valorifica susținerile în fața instanței de judecată.
Înalta Curte a apreciat
că din actele și lucrările dosarului, nu
rezultă că intimatul magistrat - procuror M.I. a săvârșit infracțiunile
sesizate de petiționar, iar în absența dovezilor, actul
emis de către magistratul - procuror șef de secție în exercitarea
atribuțiilor
de serviciu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor
legale, nefiind întrunite elementele constitutive
ale infracțiunilor prevăzută de
art. 246,
art. 264 și art. 289 C. pen. Cu privire la nerespectarea
termenului de
20 zile de la înregistrarea plângerii, și până la
soluționare, susținerea petiționarului este eronată, acest termen
referindu-se conform art. 277 C. proc. pen., la termenul de
rezolvare a
plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală și nu la termenul
în care se soluționează un dosar penal, urmare unei plângeri penale.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de
Casație și Justiție va respinge plângerea ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., petiționarul va fi obligat
la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată,
plângerea formulată de petiționarul
A.I.
împotriva rezoluției
nr. 69/P/2008 din 23 ianuarie
2008 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția de
urmărire penală și criminalistică, și menține rezoluția atacată.
Obligă petiționarul la
plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de
la comunicare.
Pronunțată în ședință
publică, azi 7 mai 2008.