ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Petiționarul A.I., la data de 8 octombrie 2007, a formulat plângere penală la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului procuror M.I., procuror șef Secție de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., infracțiuni pretins a fi fost săvârșite cu ocazia soluționării dosarului nr. 14359/5839/2007 din 10 decembrie 2007, ce a avut următorul obiect: - plângere penală formulată, de petentul A.I., prin care a solicitat cercetarea penală a magistraților judecători G.B., F.G., P.S., L.B., E.L., C.F., G.B., G.C., M.D., R.N., R.A.P., L.D.S., D.C., E.A., P.P., M.P., M.R., A.V., M.A., A.C., C.l., Șt.M., G. P., Șt.P., l.P., G.V., M. D.M., G.l., M.A., I.S., L.L.Z., R.C., A.M.D., M. G., C.l., C.M.Șt., B. Șt., N.T., L.V.

de la Înalta Curte de Casație și Justiție și N.E., G.B. și C.L., magistrați procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., fapte pretins a fi săvârșite cu ocazia soluționării dosarului nr. 3295/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a dosarului nr. 234/2005 al aceleiași instanțe, Completul de 9 Judecători, dosarul nr. 472/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 Judecători, dosarul nr. 8334/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și dosarul nr. 15179/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. Prin rezoluția din 7 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 1390/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători și procurori reclamați.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul A.I., iar prin rezoluția nr. 14359/5839/2007 din 10 decembrie 2007, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, intimatul din prezenta cauză, a dispus respingerea acesteia, ca neîntemeiată, reținând în esență că «prin hotărârile pronunțate judecătorii nu au săvârșit vreun abuz și cu atât mai puțin infracțiunile cu privire la care s-a făcut sesizarea, iar privitor la celelalte critici formulate acestea nu au fost susținute de probe concludente și care să determine infirmarea rezoluției în cauză». După efectuarea actelor premergătoare în cauză, s-a dispus prin Rezoluția nr. 69/P/2008din 23 ianuarie 2008 în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de M.I., procuror șef al secției de urmărire penală și criminalistică, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen. , reținându-se, în esență, că soluția dispusă de procuror este rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierea legalității și temeiniciei fiind atributul exclusiv al instanței de judecată, iar independența procurorului în dispunerea soluțiilor este garantată de art. 64 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, iar eventuala netemeinicie a soluției nu poate constitui element material al unei infracțiuni, în lipsa unor indicii privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.

Faptul că petentul este nemulțumit de soluție, nu poate atrage răspunderea penală a procurorului. Împotriva rezoluției procurorului de caz, a formulat plângere petiționarul, iar prin rezoluția nr. 1671/975/11/2/2008 din 19 februarie 2008 a procurorului șef adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul A.I . La 19 februarie 2008, petiționarul A.I., a depus la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângere penală împotriva intimatului magistrat - procuror M.I.

.solicitând tragerea acestuia la răspundere penală, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., infracțiuni pretins a fi fost săvârșite cu prilejul soluționării dosarului nr. 14359/5839/2007 din 10 decembrie 2007, acesta având calitatea de procuror șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, a dispus respingerea plângerii formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 7 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 1390/P/2007 ca neîntemeiată. «A mai susținut petiționarul că au fost încălcate toate prevederile imperative în vigoare pentru a proteja infracțiunile săvârșite de domnii magistrați.

Pentru abuzul săvârșit petiționarul a solicitat o despăgubire morală în valoare de două sute de mii de euro».

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 1501/1/2008 fixându-se prim termen de judecată la 26 martie 2008. La termenul din 26 martie 2008, deși legal citat, petiționarul nu s-a prezentat la instanță, însă a depus prin Serviciul Registratură al acestei instanțe, concluzii scrise în susținerea plângerii formulate, iar reprezentantul parchetului a solicitat amânarea cauzei, în vederea solicitării dosarului nr. 69/P/2008 și a lucrării nr. 14349/5879/2007 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru a fi atașate prezentei cauze, astfel că s-a fixat un nou termen de judecată pentru data de 7 mai 2008. La termenul din 7 mai 2008, petiționarul legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței, iar reprezentantul parchetului a solicitat respingerea plângerii formulată de către acesta ca nefondată.

Examinând plângerea formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, instanța a apreciat că magistratul - procuror în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu nu a săvârșit infracțiunile sesizate de către petiționar, prevăzută de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen. Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, procurorii sunt independenți iar, potrivit atribuțiilor conferite de lege, pe baza probelor administrate în cauză și a propriei convingeri, magistrații procurori sunt liberi să aprecieze cu privire la rezoluțiile dispuse în cauzele ce le instrumentează, urmând ca instanța de judecată să aprecieze asupra temeiniciei și legalității acestora.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, dar nu a produs probe în dovedirea acestora, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia desfășurării activității procurorului de caz angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate. Eventuala netemeinice a rezoluției dispusă de către procuror cu ocazia soluționării plângerii, putea fi criticată într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de judecată sesizată cu soluționarea cauzei respective.

în speță, petiționarul, a avut calitatea de petiționar în dosarul în legătură cu care pretinde că s-au săvârșit faptele reclamate, astfel încât își putea valorifica susținerile în fața instanței de judecată. Înalta Curte a apreciat că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că intimatul magistrat - procuror M.I. a săvârșit infracțiunile sesizate de petiționar, iar în absența dovezilor, actul emis de către magistratul - procuror șef de secție în exercitarea atribuțiilor de serviciu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzută de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen. Cu privire la nerespectarea termenului de 20 zile de la înregistrarea plângerii, și până la soluționare, susținerea petiționarului este eronată, acest termen referindu-se conform art. 277 C. proc.

pen., la termenul de rezolvare a plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală și nu la termenul în care se soluționează un dosar penal, urmare unei plângeri penale. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge plângerea ca nefondată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 69/P/2008 din 23 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2008.