ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra plângerii de față în baza art. 278

1

C. proc. pen. având în vedere lucrările și materialul privind cercetările

premergătoare efectuate în cauză aflat la dosar, constată următoarele :

1.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, sub nr. 3370/1/2009 la 13 iulie 2009 petiționarul P.C. – cu domiciliul

ales la sediul societății civile de avocați „H. și asociații” în municipiul

Constanța, reprezentantul judiciar în cauză al petiționarului – a formulat

plângere în temeiul art. 278

1

alin. (1) și (8) lit. b) C. proc. pen.

împotriva Ordonanței de netrimitere în judecată din 20 februarie 2009 dată în

dosar nr. 489/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, cu solicitarea,

circumscrisă ca atare în cadrul dezbaterilor/și prin concluziile scrise depuse

ulterior la dosar, de a se desființa parțial rezoluția atacată numai cu privire

la intimatul-făptuitor N.T. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Medgidia și trimite cauza la organul judiciar competent în vederea începerii

urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunile sesizate prevăzute de art.

323, art. 242, art. 246-249, art. 266 și art. 268 C. pen. [prin ordonanța

amintită – atacată în integralitate prin plângere introductivă și prin

procedură administrativă prevăzută de art. 278 C. proc. pen. - a fost adoptată

soluție de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”) și față de ceilalți

intimați-făptuitori în cauză D.C. - procuror, membru CSM, B.I. – procuror în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, S.N. –

judecător, președinte Curte de Apel Constanța și N.S. – deputat Parlamentul

României sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 323, art. 25/26 rap. la

art. 246, art. 247, art. 248 art. 248

1

, art. 249, art. 266 și art. 268

C. pen.].

În

motivarea plângerii și a solicitării de desființare parțială a rezoluției

atacate în conformitate cu dispozițiile art. 248

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen./numai cu privire la intimatul-făptuitor N.T./petiționarul a invocat

nulitatea/ nelegalitatea și netemeinicia actului procurorului de neîncepere a

urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”)

pentru următoarele considerente: (i) sesizările repetate formulate de petiționar

– adresate organului competent – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța/ declinate nejustificat în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție referitor la intimatul-făptuitor N.T.– au fost

soluționate din birou în absența oricărei cercetări prealabile „concretizată în

administrarea de probe” incluzând și audierea persoanei vătămate, fiind

încălcate astfel de către procuror principiile rolului activ și al adevărului

prevăzute de art. 3,4 și art. 202 C. proc. pen.; (ii) soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de intimatul-făptuitor N.T. procuror la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Medgidia a fost dispusă cu încălcarea în cauză a competenței

după calitatea persoanei prevăzute de art. 28

1

rap. la art. 209

alin. (3) și (4) C. proc. pen., fiind lovită de nulitate absolută potrivit art.

197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. și în contradicție cu expunerea ordonanței

atacate în cuprinsul căreia procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 29 C. proc. pen. a

limitat expres cercetările doar la intimații-făptuitori D.C., B.I., S.N. și N.S.;

(iii) soluția de neîncepere a urmăririi penale, pentru inexistența faptelor

sesizate – chiar necompetent adoptată – nu are corespondent în

datele/informațiile aflate la dosar ce atestă în mod univoc/indubitabil că

procurorul N.T. și-a exercitat cu rea-credință atribuțiile de serviciu cu

ocazia instrumentării dosarului nr. 3856/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Medgidia, dispunând abuziv extinderea cercetărilor/începerea

urmăririi penale față de alte persoane/ fapte decât cele pentru care a fost

inițial sesizate, propunerea/ luarea măsurilor preventive/reparatorii,

soluționarea/dar mai ales de efectuarea percheziției la sediul SC F. SA

Medgidia din data de 19 septembrie 2007; emiterea/executarea unor acte

procedurale.

2.

Înalta Curte verificând ordonanța atacată, în limitele caracterului devolutiv

al căii de atac anterior arătate stabilite de titularul plângerii – pe baza

lucrărilor, actelor și informațiilor aflate la dosar – în raport cu motivele de

nulitate/nelegalitate și temeinicie invocate cât și din oficiu potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., constată în prealabil, următoarele:

2.1.

Societatea „F. Medgidia” SA s-a privatizat în urma contractului de

vânzare-cumpărare

acțiuni încheiate cu Ministerul Agriculturii

și Alimentației, ca reprezentant al FPS, sub nr. 77 din 6 decembrie 2000, în

baza

căruia Asociația PAS

„F. Medgidia” a cumpărat acțiuni

reprezentând 79, 184% din valoarea capitalului social subscris al societății,

restul revenind S.I.F. Transilvania.

Așa

cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului cu nr. 3856/P/2006 din 21 decembrie 2007

și al deciziei civile nr. 4123 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, anterior încheierii contractului, PAS „F. Medgidia” a achitat 50%

din valoarea acestuia, în sumă de 6.234.675.000 lei, sumele fiind plătite de

numitul S.C., în calitate de membru PAS, până la data de 7 august 2004 acesta

continuând să achite ratele stabilite prin contractul nr. 77/2000 până la

concurența sumei de 10.119.480.000 lei (contravaloarea a 1.075.195 acțiuni,

respectiv 85% din cele cumpărate de PAS).

Începând

din anul 2004 conducerea societății a fost asigurată de petenții C.P. –

președinte al Consiliului Administrației, S.G. – director economic și S.A. -

director general.

Începând

din anul 2004 conducerea societății a fost asigurată de petenții C.P. -

președinte al Consiliului Administrației, S.G. - director economic și S.A.-

director general.

În

aceeași perioadă, între numitul C.P.

în calitate de reprezentant al societății și numitul S.C., s-a declanșat un

conflict de durată cu privire la calitatea de acționar majoritar al societății

(pe care cei doi și-au contestat-o reciproc), sens în care, în afara

numeroaselor cauze comerciale (de ordinul zecilor), cei doi au promovat - unul

împotriva celuilalt - și o multitudine de plângeri penale, parte din acestea

aflându-se și în prezent pe rolul diverselor structuri de parchet.

2.2.

Distinct

de aceste demersuri, la data de 15 noiembrie 2006, SC „F. MEDGIDIA" SA,

prin reprezentanții săi, a formulat plângere penală pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215, art. 289 și art. 291 C. pen. împotriva

minutului C. F., reprezentant al unei societăți clientelare a petentei, care

cumpărase marfă de la aceasta, achitată cu ordine de plată ce s-au dovedit a nu

avea acoperire în contul bancar.

Plângerea a fost

înregistrată sub nr. 3856/P/2006 în evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria

Medgidia și, după data de 21 mai 2007 (data începerii efective a activității în

magistratură), supravegherea asupra activității de cercetare desfășurată de

către organele de poliție, a fost exercitată, conform art. 216 C. proc. pen.,

de magistratul N.T.

Pe parcursul exercitării

supravegherii, constatând repetabilitatea situației sesizate prin plângerea

înregistrată sub nr. 3856/P/2006 (respectiv mai multe livrări făcute fără un

minim de diligente asupra bonității cumpărătorilor, soldate - din acest motiv -

cu neîncasarea contravalorii ), acesta a apreciat că există indicii privind

săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C.

pen., de către reprezentanții societății petente, sens în care, după extinderea

cercetărilor, a procedat la punerea sub învinuire a numiților C.P., S.C. și S.A.

pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

În

acest context, la data de 24 iulie 2007, în baza dispozițiilor art. 96 C. proc.

pen., s-a procedat de către magistratul titular al anchetei, la ridicarea

silită de înscrisuri (fișe de post sau alte înscrisuri prin care erau stabilite

sarcinile de serviciu ale învinuiților) de la sediul societății - activitate

comercială criticată, de asemenea, prin plângerile ce constituie obiectul

prezentei cauze.

La data

de 18 septembrie 2007 la dosarul cauzei a fost depusă plângerea numitului S.C.

prin care acesta reclama înregistrarea mai multor falsuri în evidențele

societății, invocând existența unui registru al acționarilor în formă și

partidă dublă, precum și a unor contracte de majorare capital falsificate.

Aceste

aspecte, coroborate cu indiciile ce motivaseră începerea pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen., au determinat începerea, în aceeași

cauză, a urmăririi penale „in rem" pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 288, art. 289, art. 246 și art. 248 C. pen. prin rezoluția

din 19 septembrie 2007.

La

aceeași dată, în baza dispozițiilor art. 110 C. proc. pen., s-a solicitat

Judecătoriei Medgidia încuviințarea efectuării unor percheziții domiciliare la

sediul social

al

societății,

precum și la un punct de lucru, (Crama Medgidia), în vederea ridicării unor

documente în original, ce necesitau compararea cu înscrisurile prezentate de S.C.

și prezentau risc de dispariție, perchezițiile fiind autorizate prin încheierea

nr. 41/S din 19 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 3833/256/2007 al

sus-menționatei instanțe.

În

considerarea acestui aspect, în cursul aceleiași zile, 19 septembrie 2007, s-a

procedat la efectuarea perchezițiilor la cele două locații, aceste activități

desfășurându-se între orele 13

00

-22

35

(sediul social) și

14

00

-17

00

(Crama Medgidia), după finalizarea lor

cercetările, constând în audierea mai multor persoane, inclusiv a petenților,

continuând la sediul parchetului.

La

data de 21 septembrie 2007 în cauză a fost începută urmărirea penală pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323, art. 290, art. 291 și art 246 C.

pen., față de învinuiții C.P., S.G., S.A. și C.F., prin același act (ordonanța

din 21 septembrie 2007) dispunându-se și disjungerea a două segmente din cauză,

care au fost înregistrate sub nr. 3513/P/2007 și 3514/P/2007 și trimise

organelor de poliție pentru efectuarea de cercetări.

Practic,

în urma acestei disjungeri, s-a ajuns ca, în dosarul nr. 3586/P/2006 să fie

efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de mai sus,

plângerea ce constituise inițial obiectul acestuia devenind obiectul cauzei nr.

3514/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia.

În

continuarea cercetărilor derulate în dosarul nr. 3586/P/ 2006 s-a procedat la

citarea învinuiților cu mandat de aducere la data de 23 septembrie 2007 și la

dispunerea, față de aceștia a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi

localitatea pentru o perioadă de 30 de zile, conform dispozițiilor art. 136

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În

aceeași cauză, prin ordonanța din 24 septembrie 2007 a fost admisă cererea formulată

de partea vătămată S.C., dispunându-se repunerea acestuia în situația

anterioară săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., - despre care

s-a apreciat că a debutat în august 2004 -,

respectiv în calitatea de acționar

majoritar al SC "F. MEDGIDIA" SA și de președinte al Consiliului

Administrației din care fusese revocat în mod - calificat prin ordonanță -

abuziv, dispoziția

urmând a fi adusă la îndeplinire de

către organele de poliție, ordonanța fiind totodată înmânată tuturor părților

și instituțiilor interesate.

La

data de 25 septembrie 2007 în cauză a fost formulată propunerea de arestare a

învinuitului S.G., propunere însușită de Judecătoria Medgidia care a dispus

arestarea acestuia pe o perioadă de 29 de

zile, ulterior Tribunalul Constanța, în recursul

inculpatului, dispunând revocarea măsurii arestării preventive.

Referitor

la măsurile preventive mai trebuie precizat că, prin încheierea

nr

. 31/P

din 2 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 3939/ 256/2007, Judecătoria

Medgidia a admis plângerea formulată de învinuitul C.P. împotriva ordonanței

procurorului din 23 septembrie 2007, revocând măsura obligării de a nu părăsi

țara, dispusă în ceea ce îl privește.

Ulterior,

respectiv la 8 decembrie 2007, față de același învinuit a fost luată măsura

reținerii pentru 24 de ore, propunerea de arestare preventivă nefiind însușită

de instanțe care au dispus, față de acesta, măsura obligării de a nu părăsi

țara, cu începere din 11 decembrie 2007.

Prin

rechizitoriul întocmit în cauză la data de 21 decembrie 2007 a fost sesizată

Judecătoria Medgidia.

2.3.

La data de 24 septembrie 2007 petentul C.P. , în calitate de reprezentant al SC

"F. MEDGIDIA" SA, a formulat plângere penală împotriva magistratului N.T.-

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, reclamând săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen., cu ocazia instrumentării, de către acesta, a dosarului nr. 3865/P/

2006 al respectivei unități de parchet.

Ulterior,

respectiv la 21 mai 2007, același petiționar, a formulat o nouă plângere,

vizând atât pe magistratul anterior nominalizat, cât și pe B.M.V.- comandantul

I.P.J. Constanța, D.V. - comandantul Poliției Municipiului Medgidia, N.R., S.C.,

R.I., I.R., M.V., M.F. și B.S.G., pentru comiterea, în diverse participații și

calități a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247, art. 248 -248

1

C. pen., art. 249, art. 215, art. 290-292, art. 286-287, art. 302 C. pen., art.

215

1

C. pen., și art. 13

2

rap.

la art. 14, art. 9 și art. 17 lit. b), c), d), e), h) rap. la art. 1 lit. a)

din Legea nr. 78/2000.

Plângerile

au fost înregistrate sub nr. 269/P/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța și ulterior, la același dosar, au mai fost atașate și alte plângeri,

având conținut similar, formulate fie de C.P. și S.G., ca reprezentanți ai SC

"F. MEDGIDIA" SA, fie de Organizația de Investigații Jurnalistice

(este vorba de memoriile din 30 octombrie 2007 prin care S.G. reclamă

săvârșirea infracțiunea prevăzută de art. 248-249 și art. 266 și art. 268 C.

pen., din 25 septembrie 2007, 22 octombrie 2007, 5 noiembrie 2007 și 20

februarie 2008).

În esență, în cuprinsul tuturor acestor

sesizări se arată că magistratul N.T. și-a exercitat defectuos atribuțiile de

serviciu pe parcursul desfășurării urmăririi penale în dosarul nr. 3486/P/2006,

efectuând diverse activități procedurale (percheziții, măsuri de repunere în

situația anterioară, măsuri preventive) cu nerespectarea dispozițiilor legale,

în scopul de a favoriza pretinsa parte vătămată în respectiva cauză - calitate

contestată acesteia de către petenți - în detrimentul intereselor legale ale

semnatarilor plângerilor.

Aproximativ

în aceeași perioadă de timp, respectiv la data de 19 septembrie 2007 a fost

depusă și înregistrată sub nr. 271/ P/2007 pe rolul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Constanța, plângerea formulată de C.P., în calitate de

reprezentant al aceleiași societăți, împotriva executorului judecătoresc C.B.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și a numitului S.C.

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 286 C. pen., art. 287 C. pen.,

art. 290 și art. 291 C. pen.

În

conținutul plângerii s-a precizat că executorul judecătoresc, la datele de 21

iulie 2006, respectiv 17 septembrie 2007, a procedat abuziv la ridicarea

ștampilei societății reprezentate de petent, fără a exista un titlu în acest sens,

iar referitor la numitul S.C. s-a arătat că acesta a falsificat și folosit

ștampila SC "F. MEDGIDIA" SA, pe care a aplicat-o pe unele înscrisuri

care au fost depuse ulterior la Oficiul Registrului Comerțului și instanțele de

judecată.

Lata

de 20 februarie 2008 a fost atașată la dosarul nr. 271/ P/2007plângerea

formulată de C.P. împotriva judecătorilor I.C. și I.C.C., de la Tribunalul

Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248

1

C.

pen., constând în modul ilegal și partinic de soluționare a mai multor cauze

comerciale în care același petent a avut calitatea de parte.

La

data de 7 aprilie 2008 dosarul nr. 271/P/2008 a fost conexat la dosarul nr. 269/P/2008,

iar prin ordonanța din 8 aprilie 2008 s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei astfel formate în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, pe considerentul că, în cuprinsul plângerilor

formulate de petent se regăsesc referiri exprese la implicarea în activitatea

infracțională reclamată, în calitate de instigatori și/sau complici a

magistraților B.I.- fost procuror general al Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație Justiție, S.N. - președinte al Curții de Apel Constanța, D.C.

- procuror, membru al Consiliului Superior al Magistraturii și N.S. - senator

în Parlamentul României în legislatura 2004-2008.

În

urma acestei declinări de competență s-a format prezenta cauză în care au fost

efectuate verificări strict asupra acelor aspecte care atrag, în conformitate

cu dispozițiile art. 29 C. proc. pen., competența de soluționare a parchetului

de pe lângă instanța supremă, respectiv cele vizând pe magistrații B.I., S.N.

și D.C., precum și pe demnitarul N.S., aspecte care au fost analizate atât de

sine stătător, cât și - din considerente de conexitate - prin prisma

legalității activității desfășurate de procurorul N.T. pe parcursul

instrumentării dosarului nr. 3856/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Medgidia.

2.4.

Prin ordonanța nr. 489/P/2008

din data

de 20 februarie 2009 a Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – confirmată cu ocazia

controlului administrativ-jurisdicțional în baza art. 278 C. proc. pen.

efectuat la cererea petiționarului prin rezoluția nr. 3725/1791/II/2/2009 din

17 aprilie 2009 a procurorului șef al secției sus-menționate – s-a dispus în

conformitate cu dispozițiile art. 228 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. („fapta nu există”) neînceperea urmăririi penale față de magistrații D.C.,

procuror, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, B.I., procuror la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, S.N., judecător,

președinte al Curții de Apel Constanța și pe numitul N.S., deputat în

Parlamentul României, pentru infracțiunile prevăzute de art. 323, art. 25, art.

26 rap. la art. 246, art. 247, art. 248 - 248

1

, art. 249, art. 266,

art. 208, C. pen., precum și față de N.T., procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Medgidia, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323,

art. 242, art. 246 - 249, art. 266, art. 268 C. pen.

Prin aceeași ordonanță s-a mai dispus:

- neînceperea urmăririi penale față de B.M.I. - chestor de

poliție, fost comandant al I.P.J. Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen.;

- disjungerea cauzei cu privire la numiții I.C.C., I.C.,

L.S., C.B., D.V., N.R., S.C., R.I., I.R., M.V., F.M. și B.S.G., reclamați

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248,

art. 248

1

, art. 249, art. 215, art. 290, art. 292, art. 286, art.

287, art. 302, art. 215

1

C. pen. și art. 13

1

rap. la art.

14, art. 9 și art. 17 lit. b), c), d),

e),

h) rap. la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și înregistrarea acesteia în

evidențele penale sub număr distinct;

- declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse

în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

La adoptarea soluției amintite s-a avut în vedere că din

verificarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că

acuzațiile formulate de petiționară sunt nefondate în care sens procurorul de

caz a constatat următoarele:

- referitor la magistrații D.C., B.I., S.N., N.T., precum

și deputatul N.S. a rezultat că nu poate fi reținută implicarea acestora în

săvârșirea infracțiunilor reclamate, neexistând vreun indiciu în acest sens, cu

excepția susținerilor petentului care, din considerente personale a încercat să

se

prezinte în

postură de victimă, a procedurii penale declanșate împotriva acestuia;

- s-a mai constatat că în sarcina acelorași persoane nu

poate fi reținută săvârșirea vreunei infracțiuni nici din perspectiva

raportării la conduita persoanei pretins instigate sau sprijinite, respectiv

magistratul procuror N.T., a cărei activitate de urmărire penală în vederea

soluționării dosarului nr. 3856/P/2006 s-a desfășurat cu respectarea

dispozițiilor mai sus-arătate;

- relativ la infracțiunea de sustragere sau distrugere de

înscrisuri, reclamată ca fiind săvârșită de magistratul N.T., este de precizat

împrejurarea că sesizarea nu nominalizează anumite documente, ci vizează toate

înscrisurile ridicate în urma percheziției din data de 19 septembrie 2007 de la

sediul social al SC "F. MEDGIDIA" SA;

- în legătură cu modul în care magistratul N.T. și-a

exercitat atribuțiile de serviciu, s-a constatat că plângerile în baza art. 278

C. proc. pen., formulate în cursul urmăririi penale către procurorii ierarhici

superiori, au fost respinse ca neîntemeiate.

anterior expuse, la care se adaugă și alte argumente probatorii justificative

indicate în continuare, va menține ca fiind legală și temeinicia ordonanța

atacată dispunând respingerea ca nefondată a plângerii petiționarului în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Referirile exprese în cuprinsul plângerilor penale

formulate de petiționar la implicarea în pretinsa activitate infracțională

imputată magistratului N.T.– procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Medgidia în calitate de instigatori și/sau complici a magistraților B.I. –

procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, S.N. – președinte al Curții de Apel Constanța, D.C. – procuror,

membru CSM și N.S. – senator în Parlamentul României în legislatura 2004-2008 –

ce atrag pe motiv de indivizibilitate prevăzută de art. 33 lit. a) C. proc.

pen. competența de efectuare a actelor premergătoare de către Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru intimatul-făptuitor N.T.–

sunt simple alegații lipsite de orice corespondență factuală incriminatoare în

raport cu actele premergătoare efectuate în cauză (înscrisuri aflate în dosar

nr. 3856/P/2006; alte înscrisuri cu caracter oficial și hotărâri judecătorești

relevante cu privire la învinuirile formulate de petiționar).

Dincolo

de aceste argumente probatorii se constată însă că în sarcina acelorași

persoane nu poate fi reținută

săvârșirea vreunei infracțiuni nici din perspectiva

raportării la conduita persoanei pretins instigate sau sprijinite, respectiv

magistratul N.T., a cărei activitate profesională pe parcursul instrumentării

dosarului nr. 3856/P/2006 a respectat toate exigențele de legalitate, criticile

aduse în acest sens de petentă dovedindu-se a nu fi fondate.

Astfel,

ridicarea

de înscrisuri din data de 24 iulie 2007 s-a realizat, conform disp. art. 96 și

urm. C. proc. pen., în condițiile în care, la data respectivă, fusese deja

începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 C.

pen.

Perchezițiile efectuate la

data de 19 septembrie 2007 au respectat dispozițiile legale în ceea ce privește

perioada de desfășurare, întrucât, conform art. 103 C. proc. pen. „percheziția

începută între orele 6-20 poate continua și în timpul nopții", această

prevedere aplicându-se tuturor infracțiunilor și nu doar celor flagrante, cum

greșit se argumentează în plângere.

De asemenea,

potrivit art. 100 C. proc. pen., rațiunea efectuării percheziției rezidă, printre

altele

,

în

„descoperirea și strângerea probelor", în categoria mijloacelor de probă

fiind incluse și înscrisurile (art. 89 C. proc. pen.), astfel încât, pentru

ridicarea de înscrisuri din data de 19 septembrie 2007, procurorul nu avea

nevoie de o autorizație specială în acest sens.

La

fel, nu pot fi primite susținerile privind lipsa de apărare în condițiile

prevăzute de

art. 111

C. proc. pen.,

întrucât la percheziția efectuată la sediul social a participat apărătorul ales

al SC "F. MEDGIDIA" SA, avocat H.A., precum și consilierii juridici

ai

societății,

de

asemenea, la percheziția efectuată la cramă a fost prezent un angajat al

societății.

Măsurile

preventive dispuse în cauză, sunt luate conform legii și supuse controlului

judiciar iar faptul că aceste măsuri procesuale au fost revocate ulterior este

lipsit de orice semnificație penală.

De

altfel referitor la măsura arestării preventive a petiționarului C.P., în

sarcina procurorului N.T. nu se constată nici o implicare în procesul

decizional, singura sa contribuție în acest sens fiind întocmirea unui referat

cu propuneri corespunzătoare, însușit de instanță, fapt care, analizat

obiectiv, nu semnifică altceva decât exprimarea unei opinii profesionale și

încercarea de a materializa această opinie prin mijloacele legale, demers la

care procurorul este îndrituit, fără a exista vreun indiciu în sensul că aceste

activități s-au exercitat nelegal sau abuziv.

Emiterea

mandatului de aducere reprezintă, de asemenea, o activitate procedurală

efectuată în condiții legale, în contextul în care,

potrivit art. 183 alin. (2) C.

proc. pen., mandatul de aducere poate fi emis fără citarea prealabilă a

învinuitului sau

inculpatului, dacă organul de urmărire penală - în speță,

procurorul - constată că în interesul soluționării cauzei se impune această

măsură

.

De altfel,

această prerogativă a titularului anchetei, de a administra, în maniera

considerată oportună, actele de urmărire penală, a funcționat și în ceea ce

privește celelalte activități reclamate de petent, (audierea imediat după

percheziție; interzicerea contactului între învinuiți

etc.)

în concret, procurorul acționând în

scopul valorificării și fixării unor mijloace de probă și nu abuziv.

Dispunerea

măsurii reparatorii prev. de art. 170 C. proc. pen. apare, de asemenea, ca o

activitate realizată cu respectarea legalității, în condițiile

în

care în cauză există o parte vătămată

prin săvârșirea infr. prev. de art. 246 C. pen., iar înlăturarea vătămării

adusă interesului-legitim al acesteia se putea realiza prin repunerea în

situația anterioară.

De

altfel, este de remarcat că plângerea împotriva acestei ordonanțe a fost

respinsă succesiv prin ordonanțele nr. 385/II/2/2007 și 509/II/2/2007 ale

prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, respectiv

prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

Mai

mult, în același sens reținut prin ordonanța din 24 septembrie 2009 a statuat

și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia com. nr. 4123 din 13

decembrie 2007 (dosar nr. 1811/36/2006) prin care a constatat dreptul de

proprietate al lui S.C. asupra a 1.075.195 acțiuni, reprezentând 67.306% din

capitalul social al SC "F. MEDGIDIA" SA.

De asemenea, până în

prezent, în cauza dedusă judecății, ce a format obiectul dosarului nr. 385/P/2006

măsura prevăzută de art. 170 C. proc. pen., instituită prin ordonanța din 24

septembrie 2007 nu a fost ridicată.

Nici

existența infracțiunii

de represiune nedreaptă, constând

în dispunerea neîntemeiată, a începerii urmăririi penale și a unor măsuri

preventive, nu este confirmată, întrucât așa cum s-a arătat, aceste activități

de procedură nu au fost realizate în condiții care să le califice drept

abuzive.

Mai

mult, la data de 21 decembrie 2007 în cauză a fost emis rechizitoriul, aspect

care reflectă convingerea magistratului că faptele asupra cărora a efectuat

cercetări există și au fost săvârșite cu vinovăție de persoanele puse sub

învinuire, iar împrejurarea că acest mod de soluționare nu corespunde

intereselor petiționarului nu are aptitudinea de a-l califica drept abuziv sau

represiv.

La

fel de neîntemeiate se dovedesc a fi și restul susținerilor petiționarului

privind o așa zisă tendențiozitate a magistratului în soluționarea cauzei.

Astfel,

nu este reală afirmația că celeritatea desfășurării urmăririi penale a încetat

după dispunerea măsurii prevăzută de art. 170 C. proc. pen., în

realitate activitatea

de

cercetare

desfășurându-se în mod

constant și susținut

și

după această dată și fiind finalizată la 21 decembrie 2008 prin emiterea

actului de inculpare.

De

asemenea, urmează a fi reținută ca o pură speculație, afirmația că prin

instrumentarea cauzei sub nr. 3856/P/2006 s-a încercat crearea aparenței de

anchetă complexă (care a presupus durată în timp) și mistificarea realității,

în sensul transformării petenților din persoane vătămate în învinuiți.

În

realitate, păstrarea numărului vechi (3856/P/2006) pentru o cauză în care

sesizarea s-a realizat la 18 septembrie 2007, a asigurat păstrarea unei

continuități în cartarea actelor procedurale existente la dosarul cauzei, care

debutaseră sub acest număr la data de 24 iulie 2007.

Totodată,

trebuie precizat

că și faptelor cercetate inițial în

dosarul nr. 3856/P/2006 li s-a dat o soluționare, în cauza numărul 3514/P/2007,

sub care a fost înregistrată cauza disjunsă referitoare la aceste aspecte,

fiind întocmit actul de

inculpare

la

data de 25 martie 2008.

Relativ

la infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, reclamată ca fiind

săvârșită de același magistrat, este de precizat împrejurarea că sesizarea nu

nominalizează anumite documente, ci vizează toate înscrisurile ridicate în urma

percheziției din data de 19 septembrie 2007 de la sediul social al SC "F.

MEDGIDIA" SA; fiind vorba de înscrisuri legal ridicate, în cauză nu poate

fi reținută săvârșirea acestei infracțiuni.

Referitor

la toate aspectele analizate în legătură cu modul în care magistratul N.T. și-a

exercitat atribuțiile de serviciu, trebuie precizat că, fiecare dintre acestea

a fost sesizat, pe parcursul urmăririi penale procurorilor ierarhic superiori,

toate plângerile formulate în acest sens fiind respinse ca neîntemeiate.

Relativ la cele ce preced, rezultă

că nu există indici

privind

săvârșirea infracțiunilor reclamate, de către magistratul N.T., actele de

urmărire penală efectuate de către acesta pe parcursul instrumentării dosarului

nr. 3856/P/2006 întrunind cerințele de legalitate și temeinicie.

Conform

art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. va fi obligat

petiționarul către stat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul P.C. împotriva ordonanței din 20 februarie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 489/P/2008, pe care o menține.

Obligă petiționarul să plătească suma de

200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30

iunie 2009.