ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii de față în baza art. 278 1 C. proc. pen. având în vedere lucrările și materialul privind cercetările premergătoare efectuate în cauză aflat la dosar, constată următoarele : 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 3370/1/2009 la 13 iulie 2009 petiționarul P.C. – cu domiciliul ales la sediul societății civile de avocați „H. și asociații” în municipiul Constanța, reprezentantul judiciar în cauză al petiționarului – a formulat plângere în temeiul art. 278 1 alin. (1) și (8) lit. b) C. proc. pen.

împotriva Ordonanței de netrimitere în judecată din 20 februarie 2009 dată în dosar nr. 489/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, cu solicitarea, circumscrisă ca atare în cadrul dezbaterilor/și prin concluziile scrise depuse ulterior la dosar, de a se desființa parțial rezoluția atacată numai cu privire la intimatul-făptuitor N.T. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia și trimite cauza la organul judiciar competent în vederea începerii urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunile sesizate prevăzute de art. 323, art. 242, art. 246-249, art. 266 și art. 268 C. pen. [prin ordonanța amintită – atacată în integralitate prin plângere introductivă și prin procedură administrativă prevăzută de art. 278 C. proc.

pen. - a fost adoptată soluție de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”) și față de ceilalți intimați-făptuitori în cauză D.C. - procuror, membru CSM, B.I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, S.N. – judecător, președinte Curte de Apel Constanța și N.S. – deputat Parlamentul României sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 323, art. 25/26 rap. la art. 246, art. 247, art. 248 art. 248 1 , art. 249, art. 266 și art. 268 C. pen.]. În motivarea plângerii și a solicitării de desființare parțială a rezoluției atacate în conformitate cu dispozițiile art. 248 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen./numai cu privire la intimatul-făptuitor N.T./petiționarul a invocat nulitatea/ nelegalitatea și netemeinicia actului procurorului de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”) pentru următoarele considerente: (i) sesizările repetate formulate de petiționar – adresate organului competent – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța/ declinate nejustificat în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referitor la intimatul-făptuitor N.T.– au fost soluționate din birou în absența oricărei cercetări prealabile „concretizată în administrarea de probe” incluzând și audierea persoanei vătămate, fiind încălcate astfel de către procuror principiile rolului activ și al adevărului prevăzute de art. 3,4 și art. 202 C. proc.

pen.; (ii) soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul-făptuitor N.T. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia a fost dispusă cu încălcarea în cauză a competenței după calitatea persoanei prevăzute de art. 28 1 rap. la art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen., fiind lovită de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. și în contradicție cu expunerea ordonanței atacate în cuprinsul căreia procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 29 C. proc. pen. a limitat expres cercetările doar la intimații-făptuitori D.C., B.I., S.N. și N.S.; (iii) soluția de neîncepere a urmăririi penale, pentru inexistența faptelor sesizate – chiar necompetent adoptată – nu are corespondent în datele/informațiile aflate la dosar ce atestă în mod univoc/indubitabil că procurorul N.T.

și-a exercitat cu rea-credință atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului nr. 3856/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, dispunând abuziv extinderea cercetărilor/începerea urmăririi penale față de alte persoane/ fapte decât cele pentru care a fost inițial sesizate, propunerea/ luarea măsurilor preventive/reparatorii, soluționarea/dar mai ales de efectuarea percheziției la sediul SC F. SA Medgidia din data de 19 septembrie 2007; emiterea/executarea unor acte procedurale. 2. Înalta Curte verificând ordonanța atacată, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac anterior arătate stabilite de titularul plângerii – pe baza lucrărilor, actelor și informațiilor aflate la dosar – în raport cu motivele de nulitate/nelegalitate și temeinicie invocate cât și din oficiu potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., constată în prealabil, următoarele: 2.1. Societatea „F. Medgidia” SA s-a privatizat în urma contractului de vânzare-cumpărare acțiuni încheiate cu Ministerul Agriculturii și Alimentației, ca reprezentant al FPS, sub nr. 77 din 6 decembrie 2000, în baza căruia Asociația PAS „F. Medgidia” a cumpărat acțiuni reprezentând 79, 184% din valoarea capitalului social subscris al societății, restul revenind S.I.F. Transilvania. Așa cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului cu nr. 3856/P/2006 din 21 decembrie 2007 și al deciziei civile nr. 4123 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, anterior încheierii contractului, PAS „F.

Medgidia” a achitat 50% din valoarea acestuia, în sumă de 6.234.675.000 lei, sumele fiind plătite de numitul S.C., în calitate de membru PAS, până la data de 7 august 2004 acesta continuând să achite ratele stabilite prin contractul nr. 77/2000 până la concurența sumei de 10.119.480.000 lei (contravaloarea a 1.075.195 acțiuni, respectiv 85% din cele cumpărate de PAS). Începând din anul 2004 conducerea societății a fost asigurată de petenții C.P. – președinte al Consiliului Administrației, S.G. – director economic și S.A. - director general. Începând din anul 2004 conducerea societății a fost asigurată de petenții C.P. - președinte al Consiliului Administrației, S.G. - director economic și S.A.- director general.

În aceeași perioadă, între numitul C.P. în calitate de reprezentant al societății și numitul S.C., s-a declanșat un conflict de durată cu privire la calitatea de acționar majoritar al societății (pe care cei doi și-au contestat-o reciproc), sens în care, în afara numeroaselor cauze comerciale (de ordinul zecilor), cei doi au promovat - unul împotriva celuilalt - și o multitudine de plângeri penale, parte din acestea aflându-se și în prezent pe rolul diverselor structuri de parchet. 2.2. Distinct de aceste demersuri, la data de 15 noiembrie 2006, SC „F. MEDGIDIA" SA, prin reprezentanții săi, a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215, art. 289 și art. 291 C. pen.

împotriva minutului C. F., reprezentant al unei societăți clientelare a petentei, care cumpărase marfă de la aceasta, achitată cu ordine de plată ce s-au dovedit a nu avea acoperire în contul bancar. Plângerea a fost înregistrată sub nr. 3856/P/2006 în evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia și, după data de 21 mai 2007 (data începerii efective a activității în magistratură), supravegherea asupra activității de cercetare desfășurată de către organele de poliție, a fost exercitată, conform art. 216 C. proc. pen., de magistratul N.T.

Pe parcursul exercitării supravegherii, constatând repetabilitatea situației sesizate prin plângerea înregistrată sub nr. 3856/P/2006 (respectiv mai multe livrări făcute fără un minim de diligente asupra bonității cumpărătorilor, soldate - din acest motiv - cu neîncasarea contravalorii ), acesta a apreciat că există indicii privind săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., de către reprezentanții societății petente, sens în care, după extinderea cercetărilor, a procedat la punerea sub învinuire a numiților C.P., S.C. și S.A. pentru săvârșirea acestei infracțiuni. În acest context, la data de 24 iulie 2007, în baza dispozițiilor art. 96 C. proc.

pen., s-a procedat de către magistratul titular al anchetei, la ridicarea silită de înscrisuri (fișe de post sau alte înscrisuri prin care erau stabilite sarcinile de serviciu ale învinuiților) de la sediul societății - activitate comercială criticată, de asemenea, prin plângerile ce constituie obiectul prezentei cauze. La data de 18 septembrie 2007 la dosarul cauzei a fost depusă plângerea numitului S.C. prin care acesta reclama înregistrarea mai multor falsuri în evidențele societății, invocând existența unui registru al acționarilor în formă și partidă dublă, precum și a unor contracte de majorare capital falsificate. Aceste aspecte, coroborate cu indiciile ce motivaseră începerea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen., au determinat începerea, în aceeași cauză, a urmăririi penale „in rem" pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288, art. 289, art. 246 și art. 248 C. pen.

prin rezoluția din 19 septembrie 2007. La aceeași dată, în baza dispozițiilor art. 110 C. proc. pen., s-a solicitat Judecătoriei Medgidia încuviințarea efectuării unor percheziții domiciliare la sediul social al societății, precum și la un punct de lucru, (Crama Medgidia), în vederea ridicării unor documente în original, ce necesitau compararea cu înscrisurile prezentate de S.C. și prezentau risc de dispariție, perchezițiile fiind autorizate prin încheierea nr. 41/S din 19 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 3833/256/2007 al sus-menționatei instanțe. În considerarea acestui aspect, în cursul aceleiași zile, 19 septembrie 2007, s-a procedat la efectuarea perchezițiilor la cele două locații, aceste activități desfășurându-se între orele 13 00 -22 35 (sediul social) și 14 00 -17 00 (Crama Medgidia), după finalizarea lor cercetările, constând în audierea mai multor persoane, inclusiv a petenților, continuând la sediul parchetului.

La data de 21 septembrie 2007 în cauză a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323, art. 290, art. 291 și art 246 C. pen., față de învinuiții C.P., S.G., S.A. și C.F., prin același act (ordonanța din 21 septembrie 2007) dispunându-se și disjungerea a două segmente din cauză, care au fost înregistrate sub nr. 3513/P/2007 și 3514/P/2007 și trimise organelor de poliție pentru efectuarea de cercetări. Practic, în urma acestei disjungeri, s-a ajuns ca, în dosarul nr. 3586/P/2006 să fie efectuate cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de mai sus, plângerea ce constituise inițial obiectul acestuia devenind obiectul cauzei nr. 3514/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia.

În continuarea cercetărilor derulate în dosarul nr. 3586/P/ 2006 s-a procedat la citarea învinuiților cu mandat de aducere la data de 23 septembrie 2007 și la dispunerea, față de aceștia a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea pentru o perioadă de 30 de zile, conform dispozițiilor art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. În aceeași cauză, prin ordonanța din 24 septembrie 2007 a fost admisă cererea formulată de partea vătămată S.C., dispunându-se repunerea acestuia în situația anterioară săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., - despre care s-a apreciat că a debutat în august 2004 -, respectiv în calitatea de acționar majoritar al SC "F. MEDGIDIA" SA și de președinte al Consiliului Administrației din care fusese revocat în mod - calificat prin ordonanță - abuziv, dispoziția urmând a fi adusă la îndeplinire de către organele de poliție, ordonanța fiind totodată înmânată tuturor părților și instituțiilor interesate.

La data de 25 septembrie 2007 în cauză a fost formulată propunerea de arestare a învinuitului S.G., propunere însușită de Judecătoria Medgidia care a dispus arestarea acestuia pe o perioadă de 29 de zile, ulterior Tribunalul Constanța, în recursul inculpatului, dispunând revocarea măsurii arestării preventive. Referitor la măsurile preventive mai trebuie precizat că, prin încheierea nr . 31/P din 2 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 3939/ 256/2007, Judecătoria Medgidia a admis plângerea formulată de învinuitul C.P. împotriva ordonanței procurorului din 23 septembrie 2007, revocând măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă în ceea ce îl privește.

Ulterior, respectiv la 8 decembrie 2007, față de același învinuit a fost luată măsura reținerii pentru 24 de ore, propunerea de arestare preventivă nefiind însușită de instanțe care au dispus, față de acesta, măsura obligării de a nu părăsi țara, cu începere din 11 decembrie 2007. Prin rechizitoriul întocmit în cauză la data de 21 decembrie 2007 a fost sesizată Judecătoria Medgidia. 2.3. La data de 24 septembrie 2007 petentul C.P. , în calitate de reprezentant al SC "F. MEDGIDIA" SA, a formulat plângere penală împotriva magistratului N.T.- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, reclamând săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., cu ocazia instrumentării, de către acesta, a dosarului nr. 3865/P/ 2006 al respectivei unități de parchet.

Ulterior, respectiv la 21 mai 2007, același petiționar, a formulat o nouă plângere, vizând atât pe magistratul anterior nominalizat, cât și pe B.M.V.- comandantul I.P.J. Constanța, D.V. - comandantul Poliției Municipiului Medgidia, N.R., S.C., R.I., I.R., M.V., M.F. și B.S.G., pentru comiterea, în diverse participații și calități a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247, art. 248 -248 1 C. pen., art. 249, art. 215, art. 290-292, art. 286-287, art. 302 C. pen., art. 215 1 C. pen., și art. 13 2 rap. la art. 14, art. 9 și art. 17 lit. b), c), d), e), h) rap. la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Plângerile au fost înregistrate sub nr. 269/P/2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și ulterior, la același dosar, au mai fost atașate și alte plângeri, având conținut similar, formulate fie de C.P.

și S.G., ca reprezentanți ai SC "F. MEDGIDIA" SA, fie de Organizația de Investigații Jurnalistice (este vorba de memoriile din 30 octombrie 2007 prin care S.G. reclamă săvârșirea infracțiunea prevăzută de art. 248-249 și art. 266 și art. 268 C. pen., din 25 septembrie 2007, 22 octombrie 2007, 5 noiembrie 2007 și 20 februarie 2008). În esență, în cuprinsul tuturor acestor sesizări se arată că magistratul N.T. și-a exercitat defectuos atribuțiile de serviciu pe parcursul desfășurării urmăririi penale în dosarul nr. 3486/P/2006, efectuând diverse activități procedurale (percheziții, măsuri de repunere în situația anterioară, măsuri preventive) cu nerespectarea dispozițiilor legale, în scopul de a favoriza pretinsa parte vătămată în respectiva cauză - calitate contestată acesteia de către petenți - în detrimentul intereselor legale ale semnatarilor plângerilor.

Aproximativ în aceeași perioadă de timp, respectiv la data de 19 septembrie 2007 a fost depusă și înregistrată sub nr. 271/ P/2007 pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, plângerea formulată de C.P., în calitate de reprezentant al aceleiași societăți, împotriva executorului judecătoresc C.B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și a numitului S.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 286 C. pen., art. 287 C. pen., art. 290 și art. 291 C. pen. În conținutul plângerii s-a precizat că executorul judecătoresc, la datele de 21 iulie 2006, respectiv 17 septembrie 2007, a procedat abuziv la ridicarea ștampilei societății reprezentate de petent, fără a exista un titlu în acest sens, iar referitor la numitul S.C.

s-a arătat că acesta a falsificat și folosit ștampila SC "F. MEDGIDIA" SA, pe care a aplicat-o pe unele înscrisuri care au fost depuse ulterior la Oficiul Registrului Comerțului și instanțele de judecată. Lata de 20 februarie 2008 a fost atașată la dosarul nr. 271/ P/2007plângerea formulată de C.P. împotriva judecătorilor I.C. și I.C.C., de la Tribunalul Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248 1 C. pen., constând în modul ilegal și partinic de soluționare a mai multor cauze comerciale în care același petent a avut calitatea de parte.

La data de 7 aprilie 2008 dosarul nr. 271/P/2008 a fost conexat la dosarul nr. 269/P/2008, iar prin ordonanța din 8 aprilie 2008 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei astfel formate în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe considerentul că, în cuprinsul plângerilor formulate de petent se regăsesc referiri exprese la implicarea în activitatea infracțională reclamată, în calitate de instigatori și/sau complici a magistraților B.I.- fost procuror general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație Justiție, S.N. - președinte al Curții de Apel Constanța, D.C. - procuror, membru al Consiliului Superior al Magistraturii și N.S. - senator în Parlamentul României în legislatura 2004-2008.

În urma acestei declinări de competență s-a format prezenta cauză în care au fost efectuate verificări strict asupra acelor aspecte care atrag, în conformitate cu dispozițiile art. 29 C. proc. pen., competența de soluționare a parchetului de pe lângă instanța supremă, respectiv cele vizând pe magistrații B.I., S.N. și D.C., precum și pe demnitarul N.S., aspecte care au fost analizate atât de sine stătător, cât și - din considerente de conexitate - prin prisma legalității activității desfășurate de procurorul N.T. pe parcursul instrumentării dosarului nr. 3856/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia. 2.4. Prin ordonanța nr. 489/P/2008 din data de 20 februarie 2009 a Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – confirmată cu ocazia controlului administrativ-jurisdicțional în baza art. 278 C. proc.

pen. efectuat la cererea petiționarului prin rezoluția nr. 3725/1791/II/2/2009 din 17 aprilie 2009 a procurorului șef al secției sus-menționate – s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 228 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”) neînceperea urmăririi penale față de magistrații D.C., procuror, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, B.I., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, S.N., judecător, președinte al Curții de Apel Constanța și pe numitul N.S., deputat în Parlamentul României, pentru infracțiunile prevăzute de art. 323, art. 25, art. 26 rap. la art. 246, art. 247, art. 248 - 248 1 , art. 249, art. 266, art. 208, C. pen., precum și față de N.T., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323, art. 242, art. 246 - 249, art. 266, art. 268 C. pen.

Prin aceeași ordonanță s-a mai dispus: - neînceperea urmăririi penale față de B.M.I. - chestor de poliție, fost comandant al I.P.J. Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.; - disjungerea cauzei cu privire la numiții I.C.C., I.C., L.S., C.B., D.V., N.R., S.C., R.I., I.R., M.V., F.M. și B.S.G., reclamați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art. 248 1 , art. 249, art. 215, art. 290, art. 292, art. 286, art. 287, art. 302, art. 215 1 C. pen. și art. 13 1 rap. la art. 14, art. 9 și art. 17 lit. b), c), d), e), h) rap. la art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și înregistrarea acesteia în evidențele penale sub număr distinct; - declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

La adoptarea soluției amintite s-a avut în vedere că din verificarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că acuzațiile formulate de petiționară sunt nefondate în care sens procurorul de caz a constatat următoarele: - referitor la magistrații D.C., B.I., S.N., N.T., precum și deputatul N.S.

a rezultat că nu poate fi reținută implicarea acestora în săvârșirea infracțiunilor reclamate, neexistând vreun indiciu în acest sens, cu excepția susținerilor petentului care, din considerente personale a încercat să se prezinte în postură de victimă, a procedurii penale declanșate împotriva acestuia; - s-a mai constatat că în sarcina acelorași persoane nu poate fi reținută săvârșirea vreunei infracțiuni nici din perspectiva raportării la conduita persoanei pretins instigate sau sprijinite, respectiv magistratul procuror N.T., a cărei activitate de urmărire penală în vederea soluționării dosarului nr. 3856/P/2006 s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor mai sus-arătate; - relativ la infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, reclamată ca fiind săvârșită de magistratul N.T., este de precizat împrejurarea că sesizarea nu nominalizează anumite documente, ci vizează toate înscrisurile ridicate în urma percheziției din data de 19 septembrie 2007 de la sediul social al SC "F. MEDGIDIA" SA; - în legătură cu modul în care magistratul N.T.

și-a exercitat atribuțiile de serviciu, s-a constatat că plângerile în baza art. 278 C. proc. pen., formulate în cursul urmăririi penale către procurorii ierarhici superiori, au fost respinse ca neîntemeiate. 3. Înalta Curte, pe baza constatărilor în fapt/în drept anterior expuse, la care se adaugă și alte argumente probatorii justificative indicate în continuare, va menține ca fiind legală și temeinicia ordonanța atacată dispunând respingerea ca nefondată a plângerii petiționarului în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Referirile exprese în cuprinsul plângerilor penale formulate de petiționar la implicarea în pretinsa activitate infracțională imputată magistratului N.T.– procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia în calitate de instigatori și/sau complici a magistraților B.I.

– procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, S.N. – președinte al Curții de Apel Constanța, D.C. – procuror, membru CSM și N.S. – senator în Parlamentul României în legislatura 2004-2008 – ce atrag pe motiv de indivizibilitate prevăzută de art. 33 lit. a) C. proc. pen. competența de efectuare a actelor premergătoare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru intimatul-făptuitor N.T.– sunt simple alegații lipsite de orice corespondență factuală incriminatoare în raport cu actele premergătoare efectuate în cauză (înscrisuri aflate în dosar nr. 3856/P/2006; alte înscrisuri cu caracter oficial și hotărâri judecătorești relevante cu privire la învinuirile formulate de petiționar).

Dincolo de aceste argumente probatorii se constată însă că în sarcina acelorași persoane nu poate fi reținută săvârșirea vreunei infracțiuni nici din perspectiva raportării la conduita persoanei pretins instigate sau sprijinite, respectiv magistratul N.T., a cărei activitate profesională pe parcursul instrumentării dosarului nr. 3856/P/2006 a respectat toate exigențele de legalitate, criticile aduse în acest sens de petentă dovedindu-se a nu fi fondate. Astfel, ridicarea de înscrisuri din data de 24 iulie 2007 s-a realizat, conform disp. art. 96 și urm. C. proc. pen., în condițiile în care, la data respectivă, fusese deja începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen.

Perchezițiile efectuate la data de 19 septembrie 2007 au respectat dispozițiile legale în ceea ce privește perioada de desfășurare, întrucât, conform art. 103 C. proc. pen. „percheziția începută între orele 6-20 poate continua și în timpul nopții", această prevedere aplicându-se tuturor infracțiunilor și nu doar celor flagrante, cum greșit se argumentează în plângere. De asemenea, potrivit art. 100 C. proc. pen., rațiunea efectuării percheziției rezidă, printre altele , în „descoperirea și strângerea probelor", în categoria mijloacelor de probă fiind incluse și înscrisurile (art. 89 C. proc. pen.), astfel încât, pentru ridicarea de înscrisuri din data de 19 septembrie 2007, procurorul nu avea nevoie de o autorizație specială în acest sens.

La fel, nu pot fi primite susținerile privind lipsa de apărare în condițiile prevăzute de art. 111 C. proc. pen., întrucât la percheziția efectuată la sediul social a participat apărătorul ales al SC "F. MEDGIDIA" SA, avocat H.A., precum și consilierii juridici ai societății, de asemenea, la percheziția efectuată la cramă a fost prezent un angajat al societății. Măsurile preventive dispuse în cauză, sunt luate conform legii și supuse controlului judiciar iar faptul că aceste măsuri procesuale au fost revocate ulterior este lipsit de orice semnificație penală. De altfel referitor la măsura arestării preventive a petiționarului C.P., în sarcina procurorului N.T.

nu se constată nici o implicare în procesul decizional, singura sa contribuție în acest sens fiind întocmirea unui referat cu propuneri corespunzătoare, însușit de instanță, fapt care, analizat obiectiv, nu semnifică altceva decât exprimarea unei opinii profesionale și încercarea de a materializa această opinie prin mijloacele legale, demers la care procurorul este îndrituit, fără a exista vreun indiciu în sensul că aceste activități s-au exercitat nelegal sau abuziv. Emiterea mandatului de aducere reprezintă, de asemenea, o activitate procedurală efectuată în condiții legale, în contextul în care, potrivit art. 183 alin. (2) C. proc.

pen., mandatul de aducere poate fi emis fără citarea prealabilă a învinuitului sau inculpatului, dacă organul de urmărire penală - în speță, procurorul - constată că în interesul soluționării cauzei se impune această măsură . De altfel, această prerogativă a titularului anchetei, de a administra, în maniera considerată oportună, actele de urmărire penală, a funcționat și în ceea ce privește celelalte activități reclamate de petent, (audierea imediat după percheziție; interzicerea contactului între învinuiți etc.) în concret, procurorul acționând în scopul valorificării și fixării unor mijloace de probă și nu abuziv. Dispunerea măsurii reparatorii prev. de art. 170 C. proc. pen. apare, de asemenea, ca o activitate realizată cu respectarea legalității, în condițiile în care în cauză există o parte vătămată prin săvârșirea infr.

prev. de art. 246 C. pen., iar înlăturarea vătămării adusă interesului-legitim al acesteia se putea realiza prin repunerea în situația anterioară. De altfel, este de remarcat că plângerea împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă succesiv prin ordonanțele nr. 385/II/2/2007 și 509/II/2/2007 ale prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, respectiv prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța. Mai mult, în același sens reținut prin ordonanța din 24 septembrie 2009 a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia com. nr. 4123 din 13 decembrie 2007 (dosar nr. 1811/36/2006) prin care a constatat dreptul de proprietate al lui S.C. asupra a 1.075.195 acțiuni, reprezentând 67.306% din capitalul social al SC "F. MEDGIDIA" SA.

De asemenea, până în prezent, în cauza dedusă judecății, ce a format obiectul dosarului nr. 385/P/2006 măsura prevăzută de art. 170 C. proc. pen., instituită prin ordonanța din 24 septembrie 2007 nu a fost ridicată. Nici existența infracțiunii de represiune nedreaptă, constând în dispunerea neîntemeiată, a începerii urmăririi penale și a unor măsuri preventive, nu este confirmată, întrucât așa cum s-a arătat, aceste activități de procedură nu au fost realizate în condiții care să le califice drept abuzive. Mai mult, la data de 21 decembrie 2007 în cauză a fost emis rechizitoriul, aspect care reflectă convingerea magistratului că faptele asupra cărora a efectuat cercetări există și au fost săvârșite cu vinovăție de persoanele puse sub învinuire, iar împrejurarea că acest mod de soluționare nu corespunde intereselor petiționarului nu are aptitudinea de a-l califica drept abuziv sau represiv.

La fel de neîntemeiate se dovedesc a fi și restul susținerilor petiționarului privind o așa zisă tendențiozitate a magistratului în soluționarea cauzei. Astfel, nu este reală afirmația că celeritatea desfășurării urmăririi penale a încetat după dispunerea măsurii prevăzută de art. 170 C. proc. pen., în realitate activitatea de cercetare desfășurându-se în mod constant și susținut și după această dată și fiind finalizată la 21 decembrie 2008 prin emiterea actului de inculpare. De asemenea, urmează a fi reținută ca o pură speculație, afirmația că prin instrumentarea cauzei sub nr. 3856/P/2006 s-a încercat crearea aparenței de anchetă complexă (care a presupus durată în timp) și mistificarea realității, în sensul transformării petenților din persoane vătămate în învinuiți.

În realitate, păstrarea numărului vechi (3856/P/2006) pentru o cauză în care sesizarea s-a realizat la 18 septembrie 2007, a asigurat păstrarea unei continuități în cartarea actelor procedurale existente la dosarul cauzei, care debutaseră sub acest număr la data de 24 iulie 2007. Totodată, trebuie precizat că și faptelor cercetate inițial în dosarul nr. 3856/P/2006 li s-a dat o soluționare, în cauza numărul 3514/P/2007, sub care a fost înregistrată cauza disjunsă referitoare la aceste aspecte, fiind întocmit actul de inculpare la data de 25 martie 2008. Relativ la infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, reclamată ca fiind săvârșită de același magistrat, este de precizat împrejurarea că sesizarea nu nominalizează anumite documente, ci vizează toate înscrisurile ridicate în urma percheziției din data de 19 septembrie 2007 de la sediul social al SC "F. MEDGIDIA" SA; fiind vorba de înscrisuri legal ridicate, în cauză nu poate fi reținută săvârșirea acestei infracțiuni.

Referitor la toate aspectele analizate în legătură cu modul în care magistratul N.T. și-a exercitat atribuțiile de serviciu, trebuie precizat că, fiecare dintre acestea a fost sesizat, pe parcursul urmăririi penale procurorilor ierarhic superiori, toate plângerile formulate în acest sens fiind respinse ca neîntemeiate. Relativ la cele ce preced, rezultă că nu există indici privind săvârșirea infracțiunilor reclamate, de către magistratul N.T., actele de urmărire penală efectuate de către acesta pe parcursul instrumentării dosarului nr. 3856/P/2006 întrunind cerințele de legalitate și temeinicie. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petiționarul către stat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.C. împotriva ordonanței din 20 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 489/P/2008, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 iunie 2009.